Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 25 aprilie 2018

Conferință astăzi, la ora 18,oo

În această seară, de la ora 18,00, la Sala Dalles din București, va fi o conferință de excepție cu prof. dr. Pavel Chirilă și Ovidiu Harbădă (discipol al vindecătorului Valeriu Popa, care vine de la Șinca Nouă special pentru dv). Evenimentul este moderat de mine.
Veți afla lucruri deosebite despre vindecare și despre cum ne putem menține sănătoși printr-o atitudine interioară explicată și în Biblie, precum și prin alegerea alimentației corecte.
Este o conferință care nu se va repeta, este concepută așa încât să vă fie de mare folos, sau măcar să vă ofere indicii care să vă fie de folos în viața de zi cu zi. Prețul este mic (15 lei) tocmai pentru ca și persoanele care nu au posibilități să aibă acces la informație de calitate, pe care n-o pot găsi oriunde.
Vă așteptăm cu drag.

În afișul de mai jos aveți indicii...





duminică, 22 aprilie 2018

Prof. dr. Pavel Chirilă

        

Rugăciune pentru bolnavi și pentru cei aflați în situații de suferință



Rugăciunea este legătura care unește făpturile cu Creatorul, de aceea este bine (și chiar trebuie) ca familia, rudele, parohia să se roage pentru bolnav, să se unească cu el prin rugăciune. Rugăciunea face parte din procesul de vindecare.
Cum trebuie să se roage bolnavul?
   - cu mulțumire și suspinare;
   - să-i dea Domnul înțelepciune doctorului;
   - ”Fie voia Ta”
   - să mulțumească și când nu a primit ceea ce a cerut;
    - să caute și rugăciunea altora

(...) Pentru începători Teofan Zăvorâtul recomandă rugăciuni scurte luate din Sfânta Scriptură:
”Doamne, învață-ne să ne rugăm.
Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă...
Sporește-ne credința.
Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.
Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea.
Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile tale am crezut.
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, să s-au tulburat oasele mele.
Învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune.
Dumnezeule, nu te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte”!
Doamne, ajută-mă!
Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit ție.
O, Doamne, izbăvește sufletul meu! 
Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele.




Treptele rugăciunii. Rugăciunea perfectă. Rugăciunea absolută



Arhimandritul Sofronie apreciază că ”vrednicia rugăciunii depășește valoarea oricărei lucrări, fie ea în sfera socială sau politică, științifică sau a artei. Pentru el - ca pentru toți Părinții - rugăciunea are trepte: începe cu cereri personale, dar poate urca spre ”rugăciune perfectă” sau ”rugăciune absolută” - adică asemenea lui Hristos, rugăciunea pentru întreaga lume ca pentru sine. Dacă se atinge acest nivel, atunci ni se dezvăluie adevărul ființial al celei de-a doua porunci: întregul Adam devine un singur Om-Omenire.
Suferința îl ajută pe om să atingă niveluri înalte de trăire și rugăciune, pentru că boala te ajută să descoperi tenebrele, slăbiciunile, puterile, limitele, neputințele, răbdarea - dimensiuni  care nu ți se dezvăluie când ”mădularele funcționează în liniște”. (...) Cuviosul Paisie Aghiorâtul ne descoperă o condiție esențială ca rugăciunea noastră să fie ascultată: ”Dumnezeu îmi va da ceea ce cer, dacă eu sunt dăruit Lui”...

(Fragment din cartea ”Vindecarea”, autor prof. univ.dr. Pavel Chirilă, Editura Cristiana)



IMPORTANT

Prof. dr. Pavel Chirilă și Ovidiu Harbădă vor fi prezenți miercuri, 25 aprilie a.c, orele 18,00, la Sala Dalles din București, la o conferință moderată de Maria Timuc: titlul conferinței este ” Stilul de viață sănătos. Vindecarea sufletului și a trupului prin credință, iubire și post”. 

Vedeți detalii în afișul de mai jos, pe blogul meu într-o postare anterioară, pe pagina de Facebook a Editurii Dharana, pe Pagina Universității Populare Ioan. I Dalles, pe pagina de Facebook  Pași către tine însuți Maria Timuc. Puteți confirma participarea pe paginile de Facebook enumerate. Vă așteptăm...



marți, 17 aprilie 2018

Dr. Pavel Chirilă

În bolnav suferă Hristos și în medic lucrează Hristos”



„La un sfânt părinte am găsit afirmația că actul medical este unul eclesial, pentru că în bolnav suferă Hristos, și în medic lucrează Hristos. Dacă adaugi că în preot dezleagă Hristos, avem deja o biserică într-un loc unde se face medicină creștină. Căci Hristos spune: „Unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor". Chiar când bolnavul nu crede, medicul creștin este dator sa ajungă la scânteia de divinitate din el - pentru că ea există în fiecare om și este indestructibilă. Dacă reușește, atunci actul său va fi și unul eclesial, și mai ușor tămăduitor”, spune dr. Pavel Chirilă.


Ovidiu Harbădă:

”Suferința ne scoate din lâncezeală și împietrire”

„Viața fiecărui om este o poveste, dincolo de care se întrezărește mereu o taină ce ne cheamă să o descoperim. Unii reușim acest lucru într-o bună zi, dar nu cunoașterea științifică este cheia, ci revelația. Și abia atunci începem să ne apropiem de cuvântul om. Am putea crede că taina, odată revelată, pune capăt căutărilor noastre. Pacea și împlinirea sunt depline. Poate pentru moment. Dar nu e așa. De ce? Fiindcă înțelegerea tainei în totalitatea ei ne ia un timp aproape infinit. Însă fiecare părticică din ea revelată și înțeleasă, ne transformă, ne iluminează cu sclipiri nepământene.
Venirea la viață pe pământ este pentru noi întotdeauna suprema provocare a Tainei. Singura fascinație reală pe care o avem mereu la îndemână în această lume, suntem noi. De la noi, pornim către Dumnezeu. Și toată viața e, de fapt, o căutare. Am putea spune că e un joc. Dar unul serios, cu miză mare. Ce ne atenționează asupra acestui fapt? Întotdeauna, suferința. Ea ne trezește dorința de căutare, ne scoate din lâncezeală și împietrire”. (Ovidiu Harbădă – Valeriu Popa, îndrumător al cunoașterii prin știință și credință”(Ed. Dharana)






Prof. dr. Pavel Chirilă


Născut in anul 1946 la Slatina, Nera (Caras Severin), este medic primar de boli interne, doctor în științe medicale cu o lucrare despre „actul antiinflamator și antiinfecțios al extractelor vegetale", șef al Catedrei de Bioetică și prodecan al Facultății de Teologie din Craiova.
După 1989, a reușit să construiască mai multe instituții, care au avut influentă pe plan național: spitalul creștin Christiana din București, școala postliceală sanitară omonimă, editura cu același nume, o clinică de tratamente naturiste, „Naturalia", la Voluntari, lângă București, și tot acolo Centrul de îngrijiri paliative „Sf. Irina", pentru bolnavii de cancer. În plus, a fondat o mănăstire de maici în Pipera, o alta la Slatina Nera și a construit o biserică în Voluntari. În ultimii ani, dr. Pavel Chirilă a devenit unul dintre cei mai cunoscuți medici din București, specialist în tratamente naturiste și promotor al conceptului de medicină creștină.
E autor sau coautor al mai multor cărți, dintre care amintim: „Meditație la medicina biblică", „Introducere în medicina pastorală", "Alimentația echilibrată a omului sănătos - principiile dietei naturiste" și "Teologie socială".(Extras din Revista AS)


Ovidiu Harbădă:


Discipol al vindecătorului Valeriu Popa, a locuit efectiv cu Valeriu Popa timp de cinci ani, continuator al metodelor de vindecare ale lui Valleriu Popa; autor al cărților „Valeriu Popa – îndrumător al cunoașterii prin știință și credință”(Editura Dharana), „Miracolul din fiecare – Vindecări posibile prin cunoaștere, credință și post”(Editura Dharana), „Meditațiile unui căutător al Păcii confruntat cu războiul”, „Gând în timpul luptei – Pacea mea las vouă”.


***
Vă aștept la Sala Dalles miercuri, 25 aprilie a.c., ora 18,00, unde prof.dr. Pavel Chirilă și Ovidiu Harbădă (care vine special pentru dv. de la Șinca Nouă, Brașov, unde locuiește de câțiva ani) vor fi prezenți într-o conferință deosebită, unde vor vorbi despre ființa noastră, despre felul în care putem rămâne sănătoși sau, dacă suntem bolnavi, ce putem face pentru a ne recăpăta vindecarea.

Moderator al evenimentului : Maria Timuc


Dr. Pavel Chirilă și Ovidiu Harbădă vor vorbi despre ceea ce înseamnă „să trăim sănătos” așa încât trupul, mintea și sufletul nostru să poată primi energia divină care este hrana noastră adevărată și sursa sănătății întregii ființe. Participanții la conferință vor afla:
- care este impactul alimentației asupra stării de sănătate
- ce înseamnă postul pentru trupul și pentru sufletul nostru
- care este importanța iubirii și a credinței în procesul de vindecare, precum și în acela de prevenire a bolilor.
- ce înseamnă „stil de viață sănătos”
- ce putem face atunci când noi sau o persoană apropiată nouă trecem printr-o stare de boală, care sunt șansele noastre de a ne întoarce la sănătate spirituală, emoțională, mentală și fizică.
- cum putem să prevenim cancerul și alte boli incurabile
- care este metoda de vindecare a lui Valeriu Popa, expusă de Ovidiu Harbădă

Participanții la conferință vor putea să le pună întrebări celor doi invitați într-o sesiune specială de „Întrebări și răspunsuri”. De asemenea, va fi organizată o tombolă cu zece premii, constând în cărți gratuite, pe care le dăruiește Editura Dharana.
La eveniment va fi și un stand de cărți: cărțile celor doi autori, precum și ale Mariei Timuc se pot găsi la stand și vor avea reduceri de preț semnificative.
Evenimentul este organizat de Universitatea Populară Ioan I Dalles din București și Editura Dharana.
Biletul de intrare la conferință costă 15 lei.

Aveți mai jos afișul evenimentului






marți, 3 aprilie 2018


Despre Mihaela Călinescu-


Materialul pe care îl citiți mai jos era pe vremea - nu prea îndepărtată - în care Mihalea mai avea nevoie de ajutorul oamenilor. Între timp, chiar în săptămâna luminată, în ziua minunată de Izvorul Tămăduirii, ziua în care bem apa vieții, ea a plecat în tărâmul Domnului și, nădăjuduiesc, al îngerilor, acolo unde ajutorul nostru material nu mai are nici o valoare. A suferit timp de doi ani, iar familia (soțul ei, compozitorul Dani Constantin, și fiica sa, Roxana Georgiana Călinescu) împreună cu ea, au făcut tot ce le-a stat în putință să o salveze. N-a fost aceasta voia Domnului.

Unii dintre dv ați ajutat familia pentru a-i cumpăra ultimele medicamente de care a avut nevoie la spital, unde medicamentele scumpe nu mai erau administrate bolnavilor despre care se credea că nu mai au șanse. Din păcate, uneori oamenii sunt crezuți morți înainte de a muri și acesta este un adevăr dureros al vremurilor noastre. Alții ați ajutat familia pentru cele necesare ultimului ei drum, drumul către lumina Cerului. 

Dumnezeu s-o așeze în locul fericirii infinite și să-i binecuvânteze sufletul care s-a înălțat în cea mai frumoasă perioadă a sufletelor: când Hristos a Înviat. 

Eu le mulțumesc tuturor celor care, neștiuți de nimeni, au participat chiar și cu foarte puțin la ajutorarea Mihaelei Călinescu.

Familia sa vă mulțumește, de asemenea, dragi prieteni, o familie greu încercată timp de doi ani, și încercată pe toate planurile: emoțional, sufletește și material. 

Pentru dăruirea dumneavoastră fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze în fiecare zi. 



În imagine:
Mihaela Călinescu, ”fata ascunsă printre florile pământești”, care a plecat printre florile cerului! 

****

Mihaela Călinescu, autoarea versurilor ”Dacă-n fiecare zi/ Crăciunul ar veni...” are nevoie urgent de ajutor

În ultimii ani, la fiecare Crăciun auzim un cântec sublim: ”Dacă-n fiecare zi, Crăciunul ar veni/ Ce bucurie ar fi”... În ultimul timp îl cântă în mod sublim Grupul Armonia. Versurile acestui cântec care ne-a intrat în suflete profund sunt scrise de Mihaela Călinescu, realizatoarea unei rubrici de tip ”campanie umanitară” la Televiziunea Română. Emisiunea ei purta titlul preluat de la Nicolae Steihardt, ”Dăruind vei dobândi”! Mihaela Călinescu a ajutat o mulțime de oameni grație inimii sale deschise spre bunătate și spre alinarea suferinței umane. Cam pe atunci am cunoscut-o și eu.


În ultimii ani Mihaela Clinescu a lucrat la TVR 1 și la TVR 2, de unde a fost disponibilizată, deși își dedicase viața muncii sale, făcând diferite campanii de presă.  La fel ca în cazul TVR Cultural, post care s-a desființat, ducând la situații dramatice de viață pentru mulți dintre oamenii care lucrau acolo ca o consecință a șocului emoțional pe  care l-au trăit atunci când au rămas fără locuri de muncă, și Mihaela a suferit un șoc emoțional ireparabil.  Pierderea locului de muncă a ajuns, se pare, o cauză de stres care a trecut pe primul loc în clasamentul evenimentelor traumatizante de viață, depășind stresul cauzat de pierderea oamenilor dragi și despărțirea/ divorțul. Angajații de la TVR și cei de la Cultural aveau - aș spune - o anumită tipologie psihologică, una specială, poate legată și de un nume tip de erudiție, care îi predispunea să nu se poată adapta  la orice loc de muncă. Aceasta  a făcut ca mulți dintre ei să alunece în depresie sau în diferite alte manifestări somatice ca o consecință a șocului emoțional pe care l-au trăit  prin concediere. Fostul director al TVR, Valentin Nicolau, un mare iubitor al culturii și al televiziunii, scria de acum câțiva ani pe blogul său despre flagelul psihologic care a dus la îmbolnăvirea de cancer a unui mare număr de oameni care au lucrat la TVR Cultural. Paradoxul face că însuși Nicolau a murit la începutul anului 2015 după un infarct. Nu spun că dispariția lui ar avea legătură cu TVR, deși se pare că și el a trecut prin perioade de stres major care au vizat televiziunea.


Mihaela Călinescu, autoarea minunatelor versuri ale cântecului ”Dacă-n fiecare zi/ Crăciunul ar veni...”, s-a îmbolnăvit de cancer la sân. Șocul emoțional pe care l-a trăit când a fost disponibilizată după închiderea postului TVR Cultural i-a zdruncinat sufletul iremediabil. Ironia sorții este că ea a ajutat o mulțime de oameni prin campaniile umanitare pe care le-a derulat la TVR.
Ca o ”compensație ironică” a sorții, parcă chiar dincolo de legea divină sau de ceea ce ne așteptăm cu toții să se întâmple atunci când îi ajutăm și-i iubim pe cei din jurul nostru, Mihaela s-a trezit bolnavă de cancer, fără asigurare medicală, fără bani și fără mijloacele necesare pentru a se tratata.
În ultimii ani viața a devenit pentru ea o luptă cruntă, dureroasă și frustrantă pentru a supraviețui într-o lume căreia atât de frumos i-a cântat despre bunătate și despre nevoia de a rămâne buni zi de zi, nu doar în zilele de Crăciun. În ultimul an de zile lupta ei cu boala a fost tot mai aprigă. O complicație a bolii, care i-a afectat coloana vertebrală,  a dus-o către o operație,  a cărei eficiență s-a dovedit un vis. Mihaela este acum cuprinsă de paralizie de la mijloc în jos și așteaptă ca și pentru ea să apară un miracol. Este internată la Spitalul Elias din București, are nevoie de transfuzii de sânge, de medicație specifică bolnavilor de cancer și, mai les, de șansa de a pleca într-o clinică din străinătate pentru  a primi un tratament mai bun.

M-aș fi așteptat - probabil și Mihaela s-ar fi așteptat la asta - la o coaliție omenoasă și omenească a celor care au beneficiat de ajutorul ei și, mai ales, la un ajutor real al foștilor ei colegi din televiziune și, de ce nu, la un ajutor din partea altor televiziuni. Mi-ar plăcea să cred că se va întâmpla un miracol pentru Mihaela și că nu este inutilă expresia ”Dăruind vei dobândi” sau că nu este inutilă credința că a dărui înseamnă și a primi. Că se vor sesiza, poate, oameni care pot mișca lucrurile, care pot ajuta cu adevărat această fată minunată pentru care bunătatea a fost un fel de rațiune de a exista.
Ajutorul financiar pentru Mihaela este foarte urgent. De asemenea, dacă cineva poate găsi mijloace de publicare  a situației sale, așa încât tot mai mulți oameni să o poată sprijini, mulțumesc în numele Mihaelei și al familiei sale.
Distribuiți, vă rog, prin orice mijloace disponibile situația Mihaelei și contul de mai jos.
Domnul să o binecuvânteze pe Mihaela și pe noi toți!

Puteți dona orice sumă, cât de mică ar fi ea, aici:

RAIFFEISEN BANK - AG. DOROBANȚI      Cont IBAN RO35 RZBR 0000 0600 1704 9938





În imagine: Mihaela Călinescu...




duminică, 1 aprilie 2018


Unde ne sunt florile astăzi, în Ziua florilor?

                             

                             De ce femeile iubesc atât de mult florile?



Unde ne sunt florile astăzi, în ziua de Florii? Nu-mi amintesc să fi fost până acum o zi de Florii fără florile născute firesc de natura însăși, sau poate că altădată n-am conștientizat legătura pe care o văd acum. Natura parcă ne arată ceva despre noi înșine, ne spune ceva și nu știu dacă auzim, dacă vedem, chiar dacă lipsa florilor din jurul nostru este atât de evidentă. Căci există o relație între noi și lumea care ne înconjoară, între interiorul nostru (între minte, suflet) și ceea ce se întâmplă în exterior.

Dacă exteriorul ne oglindește, cum se face că ziua minunată  a florilor pare mai mult o zi de iarnă? Ce ne arată natura despre noi înșine, ce ne lipsește înlăuntru, ce putem face pentru a ne recupera ”florile interioare”, florile pierdute inconștient în aceste vremuri în care preocuparea noastră pentru acareturi, lucruri, bani, poziții și lucruri materiale de toate felurile par a ne fi acaparat periculos? Unde ne sunt florile lăuntrice, pe care natura ni le arată apoi în pomi, în grădini, pe margini de drumuri, în sălcii, în zarzări, în pădurile înfrumusețate primăvara cu lanuri de viorele, de brebenei și de toporași?



Cum l-am putea vedea pe Hristos cel viu fără să avem flori înlăuntru?



Sigur că primăvara va veni în cele din urmă și fără ca noi să fim frumoși lăuntric. Este în natura vieții să sfideze interioarele dărăpănate și bine că-i așa. Dar asta nu înseamnă să nu vedem că ne lipsește armonia interioară, reprezentată atât de frumos de starea de ”înflorire” a naturii într-o zi de Florii pentru ortodoxie și într-o zi de Paște pentru catolici. Asta nu înseamnă să nu asumăm iarna interioară și să ne corectăm în noi înșine părțile întunecate care au creat-o. Căci acesta este sensul răului și al urâtului exterior: să ne conștientientizeze privind răul și urâtul lăuntric și să ne ajute să accesăm frumusețea pe care Domnul ne-a dăruit-o, a ascuns-o adânc în sufletele noastre și ne-a permis să ne folosim liberul arbitru pentru a o descoperi și a fi conștienți de ea. În absența frumuseții interioare conștientizate noi vom trece pe lângă flori, pe lângă primăveri, pe lângă râuri și pe lângă toate frumusețile naturii fără să le vedem cu adevărat. Când unul vede berze, altul vede mașini și suferință, când altul vede flori și copaci înfrunziți, altul vede durere și nefericire. Așa încât nici primăvara nu pare să vină pentru toată lumea, chiar dacă vine cu adevărat. Nici florile nu există pentru toată lumea, chiar dacă sunt atât de frumoase. Conștiința se întâlnește cu propriile conținuturi și tocmai de aceea e musai să ne înflorim lăuntric și să ne păstrăm echilibrul prin iubire, prin rugăciune, prin meditație, prin bunătate, prin toleranță și prin înțelegerea naturii existenței.

Florile sunt expresia frumuseții din noi. O lume plină de flori e o lume plină de bucuria pură a existenței și spre acest sentiment ar trebui să tindem și noi. Nu atât a avea și a face lucruri ar trebui să ne preocupe, cât a fi… fericiți pentru simplul fapt că suntem, că existăm și a fi conștienți de bucuria aceasta de …a fi. Florile oglindesc frumusețea sufletului: femeile știu acest lucru intuitiv și de aceea bucuria lor de a primi flori este trăită ca bucuria sufletului lor de a-și aminti de propria frumusețe sufletească.

Omul de astăzi are nevoie să se întoarcă la natură, adică la ”Grădina” pe care Domnul i-a dăruit-o spre bucurie și oglindire a propriului suflet. În natură e Raiul nostru terestru, acela pe care îl schingium atât de mult pentru a ne face lucruri, fără să înțelegem că fiecare ființă, de la frunze, flori, copaci, gâze și animale și până la păsările cerului, reprezintă imagini ale vieții și ființe fără de care viața noastră nu este posibilă. Să îngrijim natura interioară și pe cea exterioră înseamnă exact același lucru: să ne purtăm de grijă nouă înșine și să ne amintim că distanța dintre interior și exterior este făcută doar dintr-o liniuță subțire, nevăzută, pe care o conține doar percepția. Să ne recuperăm florile interioare pentru ca primăvara exterioară să ni se arate, căci altfel cum l-am putea vedea pe Hristos înviind?



NOTĂ

La mulți ani tuturor celor care poartă nume de flori și la mulți ani tuturor ființelor care au înflorit în propria lor ființă interioară, precum și celor care vor înflori de acum încolo…


Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...