Faceți căutări pe acest blog

duminică, 30 decembrie 2012

Practica spirituală, disernământ și echilibru

A trecut ”Sfârșitul lumii” și, cum spunea într-un mic articol prietena mea, Monica Vișan, mulți au fost dezamăgiți pentru că li s-au dat peste cap previziunile. David Hawkins spune că Egoul e gata să și moară doar ca să aibă el dreptate și, poate, despre Ego vorbim în cazul de față. El dorea o Apocalipsă numai de dragul propriei dreptăți. - Să intrăm în anul care se apropie cu pași repezi mai înțelepți, mai conștienți și să ne luăm lecția ce se cuvine din această iluzie colectivă a ”apocalipsei”, care n-a fost altceva decât ”apocalipsa Egoului”. Eu cred în continuare că suntem invitați să ne folosim discernământul și să fim atenți la informațiile care vin către noi, să ne verificăm sursele și, dacă ceea ce ni se spune nu este verificabil, să punem deoparte cu rigoare și reținere. Tot David Hawkins spune că mintea omenească este ușor de programat și că cea mai mare problemă a ei este incapacitatea de a distinge între adevăr și falsitate. Povestea asta cu Sfârșitul lumii nu-i altceva decât o confirmare a faptului că falsitatea ne poate încolți, că suntem manipulabili și riscăm să devenim victime inocente ale unor minți care și-au pierdut busola sau a unora care căștigă fabulos de pe urma inocenței minții noastre. Cea mai bună cale pentru viață este calea verificabilă. Cea mai bună atitudine mentală este aceea care ne face să ne simțim bine. Dacă ceea ce gândim, simțim și facem nu ne ...ajută să simțim bucurie, stare de bine, pace, liniște, iubire, răbdare, speranță, încredere sau orice altă stare din registrul stărilor înalte ale conștiinței, nu-i de la Dumnezeu, ci de la Ego. Forțele întunecate, iraționale, ascunse în subconștientul colectiv, ca și în cel individual, nu gustă lumina, nu iubesc conștiința și conștiența și nu iubesc discernământul, căci toate acestea le anihilează. - Așadar, anul 2013 ar putea să fie pentru noi unul al discernământului, un an al conștienței și al ieșirii de sub tutela forțelor întunecate și iraționale din subconștientul nostru. Nu putem evolua spiritual, nu ne putem schimba cu adevărat, nu putem face pași către noi înșine și către adevărul ființei noastre fără să ”fim prudenți” și reținuți în fața informațiilor care vin către noi. Ce ne face bine cu adevărat? Ce atitudini ne sunt benefice, cum ne putem păstra echilibrul mental, gândirea coerentă, cum ne putem păstra libertatea de alegere și cum ne putem asuma responsabilitatea cu adevărat pentru tot ce facem, suntem sau gândim? Iată întrebări bune - deși simple, banale - pentru cineva care dorește să se cunoască pe sine și să evolueze spiritual, în sensul cel mai sănătos al cuvântului. Am să vă spun și eu acum, la sfârșit de an, ce cred că îi face bine unei ființe, aflate pe drumul spiritual? Pe unde poate merge ființa fără riscul de a se pierde, de a-și zruncina echilibrul sufletesc și mental? - În primul rând, exercițiul discernământului este unul obligatoriu. În ce privește discernământul spiritual, trebuie să știm că ceea ce-i de la Dumnezeu crează toate registrele stărilor înalte ale conștiinței, adică stare de bine, de bucurie, de împlinire, de frumusețe și de grație. Adevărul spiritual poartă amprenta luminii și al binelui, pe când falsitatea descrie Egoul și toate stările joase ale conștiinței, inclusiv frica, neliniștea, depresia, ura etc. - Supravegherea minții noastre, sugestia pozitivă, afirmațiile pozitive, pline de speranță și de credință, de încredere și de bucurie reprezintă un instrument esențial al lucrării spirituale. Controlul minții presupune controlul propriei vieți și puterea de a ne asuma responsabilitatea pentru situațiile ce ne apar în cale și pentru cele în care alegem să ne implicăm, pentru ceea ce simțim și pentru tot ce trăim. Controlându-ne cu adevărat mintea, cu discernământ, retrăgându-ne din fața informațiilor neverificabile și îmbrățișând ceea ce constatăm că ne ajută cu adevărat pe calea noastră, facem pași importanți către adevăr și către o stare de bine în noi înșine. - Alimentația noastră este importantă și schimbarea ei, în sensul de a mânca sănătos și chibzuit, ne schimbă starea interioară și ajută enorm în procesul de ridicare a conștiinței, respectiv de modificare a trăirilor cu frecvențe joase. - Mișcarea fizică, sportul, plimbările pe jos sunt expresii verificabile ale stării de bine, ale schimbării stilului de viață și ale evoluției noastre sufletești. Mișcarea fizică mișcă și sufletul. - Meditația, rugăciunea, liniștirea minții, dar și ieșirea în lume, distracția, întâlnirile cu ceilalți, o alternare a mișcării, a ieșiri în lume și a retragerii din ea în anumite momente sunt de mare ajutor. Dacă ne aflăm pe calea spirituală nu înseamnă să nu mai avem prieteni, să ne îndepărtăm de oameni, să nu ne mai bucurăm la o petrecere, de un dans, de un cântec sau de o conversație oarecare. Lucrarea spirituală e un drum către iubire, e o cale către dăruire, generozitate, împlinire în sine, dar împreună cu altul. O retragere prea persistentă, o fugă de oameni și de frumos în numele spiritualității poate deveni o cale către depresie dacă nu suntem atenți. Uneori să te retragei, alteori să ieși; uneori să primești, alteori să dăruiești, uneori să ieși, alteori să aștepți să vină altul către tine; asta-i calea echilibrului și a discernământului. De la meditație la distracție, de la liniștea minții la bucuria vieții, de la pacea interioară la avântul existenței în mișcare; iată ce cred eu că ne ține sănătoși, întregi la minte și la suflet. Vă doresc un an în care să reușiți să vă apăropiați de voi înșivă atât de mult și de frumos, încât să descoperiți că sunteți ființe minunate, care merită mult mai mult decât cred, mai mult decât au și pot mult mai mult decât au acceptat vreodată că-i posibil. La mulți ani! -

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...