Destinul prietenos
Situațiile
de viață care ne surprind, ne emoționează și cărora nu le găsim explicații se
pot prezenta conștiinței noastre ca fiind predestinate. ”A fost destinul”,
zicem noi, poate și pentru că întâmplările au scăpat capacității noastre de a
le controla sau de a le găsi o cauză. Destinul ne apare ca o structură de
neânvins, necunoscută, ca un munte a lui Mahomed; e acolo, e așa, n-ai ce-i
face, ne consolăm și noi, precum ciobănașul din Miorița, căci credem că ceea ce
este destinat nu poate fi schimbat.
”Niciodată
nu îți vei putea găsi fericirea, atâta timp cât ești controlat de destin. Iar
prin ”destin” nu înțeleg ”soartă”. Nu există soartă. Destinul conține acele
cauze trecute, care manifestă efectele în prezent. Poți oare spune ”mi-a fost
destinat să fiu lacom”? Singur ți-ai creat lăcomia. Un bețiv nu a fost bețiv
din prima clipă când a băut alcool. O acțiune repetată inconștient te va
subjuga și va crea o dorință trupească de a o repeta. Apoi, începi să te
lamentezi că așa ți-a fost destinul. Această încătușare a fost creată chiar de
tine. Destinul este determinat de acțiunile întreprinse. Tu singur ți-ai
predestinat viitorul, prin repetarea acțiunilor bune sau rele, benefice sau
dăunătoare”, spune Yogananda în cartea sa, ”Divina iubire”(Ed. Ram).
Destinul
nu-i o forță implacabilă, nu-i de neschimbat, nu-i atât de încifrat, de
necunoscut și de greu previzibil pe cât suntem tentați să credem. N-am avea
nevoie să mergem la cititori în stele și ei să ne spună că stelele ne-au scris
ceva acolo, iar ceea ce-i scris, în frunte ne e pus, căci așa cum spune
Yogananda - și el a fost un mare, mare sfânt – acțiunile noastre bune sau rele
de acum, de azi, din fiecare clipă, ne determină destinul, deci viitorul.
Această definiție a destinului ne poate dărui un strop de bucurie, de
vitalitate și de speranță, căci nu ne mai percepem victime ale oamenilor sau ale
unui Dumnezeu indiferent, care ne-a scris suferința pe frunți, ne-a aruncat în
relații imposibile și-n evenimente dezastruoase și ne-a lăsat așa, acolo, în
durerea noastră, să ne descurcăm cum ne duce capul. Iată un mod optimist de a
privi destinul, dar și unul care ne face responsabili de acțiunile noastre;
speranța că, acționând azi mai bine decât ieri, ne va fi fi mai bine mâine, e
de mii de ori mai îndrăzneață și mai preferabilă neputiinței și îngenunchierii
în fața destinului implacabil. Speranța că mai e ceva de făcut, că mai poți
schimba ceva, schimbându-ți acțiunea, mintea, sentimentele, atitudinea sau
reacția ne ajută să vedem în destin o putere prietenoasă, pusă în mișcare prin
propriile acțiuni.
Destinul,
așa cum apare în viziunea unui mare înțelept, e-n clipa asta în mâna fiecăruia
dintre noi, în alegerea de fiecare zi de a întrerupe obiceiurile care au făcut
din noi niște sclavi. Poate că suntem mai mult sclavii obiceiului de a ne supăra,
pe bună dreptate sau numai pe baza unei dreptăți imaginare, dar supărarea și
furia ne conduc spre acțiuni greșite, iar acțiunile acestea, mai întâi
cultivate în interior, apoi manifestate în exterior, ar putea fi lanțurile care
ne leagă de un destin nefast. Ar fi îndeajuns să ne corectăm acțiunile rele,
incorecte, să ne iertăm pe noi înșine și pe alții, să privim către soare chiar
în clipa în care avem alegerea să privim și tenebrele nopții înseamnă să ne
așternem sub pași covorul roșu al propriului destin! Nu suntem victimele
destinului, ci creatorii lui, iată o idee la care putem reflecta și pe care o
putem testa începând din clipa aceasta! Să fim noi înșine prietenii noștri, să
ne schimbăm obiceiurile greșite din trecut și așa vom constata că...destinul e
forță prietenoasă...