Faceți căutări pe acest blog

marți, 20 martie 2012

Aceeași fereastră, alt peisaj

Noi, oamenii, trăim doar aparent în aceeaşi lume! Nici măcar la modul fizic al cuvîntului nu ne mişcăm în acelaşi spaţiu. Lumea fiecăruia se deschide în conştiinţa sa şi prin ea. Noi nu vedem lumea, nu vedem oamenii şi nu putem, în nici un caz, să percepem acelaşi adevăr. Toate noţiunile existenţei se află..în conştiinţa care le priveşte. În sufletul ce le iubeşte sau nu, în emoţiile şi-n starea de spirit a fiecărui om. Pentru un om în conştiinţa căruia se află pe moment o stare profundă de nefericire, lumea exterioară nu este una ..fericită. Oricît de strălucitoare i-ar fi existenţa, oricîtă frumuseţe, iubire sau bogăţie l-ar înconjura pe cel nefericit, el va avea vedea prin ochii conştiinţei sale o lume populată de nefericire.

Un om pragmatic, raţional, lucid şi…stăpîn pe el însuşi la un oarecare nivel al experienţei va privi către lumea intuiţiei, a iubirii, a copilăriei sau a frumuseţii de la nivelul pragmatismului său. Pur şi simplu, noi nu putem recunoaşte alte nivele ale conştiinţei şi ale realităţii în care conştiinţa noastră nu percepe. Nu este prezentă şi, în consecinţă, nu cunoaşte. Neînţelegerile nenumărate care populează realitatea şi, adesea, ne aduc în stări conflictuale cu oamenii provin din nerecunoaşterea şi neînţelegerea diferenţeleor de percepţie, care marchează diferitele niveluri ale conştiinţei. În mintea şi-n inima fiecăruia circulă gînduri, idei, percepţii, convingeri şi credinţe din domeniul personal de experienţă, ca şi din cel colectiv. Experienţa personală ne conectează şi ne leagă de cea colectivă, corespunzătoare nivelului nostru de conştiinţă. Dacă pentru noi lumea este ca un biet…călător, în bătaia sorţii, expus de către un Dumnezeu fragil sau inexistent la tot ce înseamnă suferinţă şi lipsă de speranţă, atunci…toate frumuseţile lumii, speranţele, încrederea, iubirea, frumuseţea şi dăruirea nu se vor putea arăta…nici în interior, nici în exteriorul nostru. Emoţiile, convingerile, credinţele, sentimentele şi gîndurile ce ne vor însoţi vor purta pecetea şi amprenta completă a cîmpului/ nivelului de conştiinţă din care privim noi înşine. Acesta este motivul pentru care…omul nu poartă o vină pentru opiniile sale exprimate, cît o responsabilitate pentru ceea ce alege să creadă, să simtă, să exprime şi să faptuiască.

A ieşi de sub puterea unui cîmp al conştiinţei, în care suferinţa şi judecata, agresivitatea şi lipsa de bucurie, prioritatea unor valori…din care lipseşte iubirea sau măcar simpla afectivitate nu-i atît de simplu pe cît am putea crede. Mecanismele de purificare ce se pot declanşa ca o consecinţă a unei decizii de acest gen ar putea fi insuportabile pentru majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care evoluţia spirituală a omului este una lentă sau, adesea, evitată. Inconştient omul ştie că, pentru a ieşi din lumea pe care o vede în sine, trebuie să se confrunte faţă-n faţă (de data aceasta din afară) cu acele “entităţi” de care nu poate trece fără pierderi. Lumea suferinţei încearcă să te convingă de existenţa ei şi de inexistenţa lui Dumnezeu, atacîndu-te violent. Lumea suferinţei, a agresivităţii, a urii, a durerii, a fricii şi-a disperării îşi pierde energia doar atunci cînd …omul nu mai crede în ea. Dar, pentru aceasta el trebuie să vadă de la un alt nivel al conştiinţei sau, mai bine spus, lumea credinţelor, a convingeirlor, a sentimentelor, valorile şi preferinţele sale interioare să se restrucureze în mod esenţial. Fără această schimbare interioară, vom privi de la aceeaşi fereastră acelaşi peisaj; precum în lăuntru, aşa şi în afară!

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...