Rugăciunea
inspirată
”Doamne,
te rog, arată-mi care este voia ta”!
Ne dorim cu intensitate ceva: un lucru, o situație,
o iubire, dar adesea dorința e născută din simțurile noastre, din Eul nostru
omenesc, din trăiri inferioare, care – odată împlinite – dezechilibrează viețile noastre și pe ale celor
din jurul nostru, făcând mai mult rău decât bine. Discernământul omenesc nu-i
întotdeauna plin de lumină, nu reflectă întotdeauna adevărul și nu sprijină
întotdeauna viața. Doctorul David Hawkins, creatorul unei scale a stărilor de
conștiință, afirmă că 78 la sută din populația lumii nu are capacitatea de a
discerne între adevăr și falsitate, așa încât alegerile se produc în perimetrul
inconștienței și sunt determinate de trăiri joase, precum durerea, frica, mânia
sau ura. Din acest motiv, dorințele
noastre s-ar putea să nu fie chiar ceea ce avem nevoie, să fie toxice pentru
noi și pentru cei din jurul nostru, să distrugă, în loc să construiască. S-ar
putea ca ele să fie împliniri ale voinței Eului și nu expresii ale voinței
divine.
Pentru că s-ar putea ca noi să nu știm care este
voia lui Dumnezeu într-o situație de viață, atunci am putea să ne rugăm
”neâncetat”, cum spune Apostolul Pavel (nu doar într-o zi, într-un moment), să
putem recunoaște voia divină. ”Doamne, te rog, arată-mi care este voia ta...în
problema aceasta...”, cum putem să ne rugăm și pentru oamenii din jurul nostru
: ”Doamne, te rog, ajută-l pe x... să cunoască și să facă voia ta”!
Nu ce vrem noi, nu cu orice preț să cerem ce vrem
noi, căci voința noastră poate fi poluată de inconștiență, iar împlinirea ei
poate face rău. A-i preda voinței divine problema noastră înseamnă a cere înțelegerea
duhovnicească, luminată de Duhul Sfânt, care ne va feri de vinovăție,
deopotrivă în forma ei de autoânvinuire sau învinuire a altor oameni. Dacă
insistăm ca un om să facă ce ne dorim noi(să ne iubească, să ne dea un lucru
sau altul etc), atunci nu avem cunoașterea libertății de alegere, încălcăm această
libertate și transmitem în subconștientul său, dar și în al nostru, o presiune, o constrângere, care ne va face
rău și va face rău. Liberul arbitru poate fi forțat cu un cost mare: forța exercitată
asupra lui va atrage forța exercitată asupra noastră. Cu alte cuvinte, dacă vom
constrânge, de undeva, din lume, ne va parveni o constrângere. Constrângem și
ne autoconstrângem, iată! Forțăm și vom fi forțați și acesta-i prețul pentru
împlinirea dorinței noastre egoiste.
Pentru a evita forța și răul pe care-l crează ea, să
ne rugăm ca dorințele noastre să se împlineacsă dacă sunt spre binele nostru și
al celor din jurul nostru. Să nu cerem dragoste, bani, poziții, lucruri cu
orice preț, să nu forțăm nimic, ci doar să cerem și să cerem corect, cunoscând
că numai dorința inspirată de Duhul Sfânt nu se polarizează, nu ne face nouă
bine și altora rău(în timp, răul devine și al nostru).
”Doamne, te rog, arată-mi care este voia ta și
arată-le celor din jurul meu(copiilor, iubiților, prietenilor, celor care decid
pentru mulțimi, politicienilor, celor bogați și influenți, oricui doriți și aveți
nevoie) care este voia ta și ajută-i s-o împlinească”! Rugați-vă așa zi de zi,
ori de câte ori vă gândiți la dorința, la visul vostru, căci așa nu veți greși,
nu veți constrânge și veți simți apoi frumusețea și grația divină, ajutându-vă
în feluri pe care nu le puteți cuprinde cu mintea, nici nu le puteți pune în
scenă, precum o face lumina Duhului Sfânt, căruia-i permiteți să lucreze prin
voi! Aceasta este rugăciunea inspirată, plină de lumină și de cunoașterea
adevărului, rugăciunea care are o putere imensă pentru că este rugăciunea prin
care noi înțelegem și recunoaștem libertatea absolută a tuturor ființelor și,
în special, propria noastră libertate.