Faceți căutări pe acest blog

duminică, 22 martie 2020


Rugăciune...



te rog, Doamne,

poartă-mă prin lumea asta pe palme,

pe genunchi

ca un bunic nesfârșit de bun, spune-mi povești

te rog, spune-mi că mă iubești



uneori mi-e atât de frig

când cineva pleacă, te rog, fă un miracol, Doamne,

fă să tacă mintea în care nu știu cine vorbește prea tare

cine și ce este atât de trist în mine încât simt

că mă preling ca ploaia sfâșietoare,

ca plânsul

și mi-e frig, și mi-e frică, și strig

te rog, fă un miracol

stai lângă mine tu, mângâie

cerul și pământul cu ochii închiși,

scrie-mi un gând plăpând măcar,

un rând mic cu literele de bucurie

te rog, scrie-mi mie ...



fă ceva, să rămână oamenii copii,

să nu vină niciodată toamna, gheața, singurătatea

și moartea,

fă un miracol, te rog, ia de aici spaima, ia ura, ia boala

ia despărțirea, ia îndoiala

ia ridurile și firele albe de păr

te rog, Doamne, fă un Adevăr pe care să-l pipăi,

să-l pot urca, așa cum aș urca pe un munte

și tot ce-i ascuns pune pe străzi,

în felinare să strălucească sau dacă vrei pe frunte...



fă un miracol acum, fă-te în mine un far,

te rog, Doamne, iubește-mă iar...







Notă 



 Poezia  ”Rugăciune” (parcă...premonitorie) încheie cartea ”Pași către tine însuți - Puterea frumuseții interioare”(Editura Dharana), o carte care poate fi deosebit de utilă în această perioadă pentru că ne poate ajuta să ne înțelegem pe noi înșine, să acceptăm situațiile de viață pe care le trăim și să apelăm la energia ființei noastre interioare, a sufletului, la puterea divină pentru a ieși cu bine din întunericul care ne atacă...

Din aceeași categorie face parte și cartea ”Pași către tine însuți - Vindecarea Cauzală”( Editura Dharana). Ambele cărți pot fi comandate pe Internet. 




















vineri, 20 martie 2020

NU-I APOCALIPSA, DAR... TU POȚI SALVA LUMEA STÂND ACASĂ




Mulți oameni privesc ceea ce se întâmplă acum ca spre ...Apocalipsă.
Nu este sfârșitul lumii acum, dar este serios ce se întâmplă și contează cum reacționăm. Greșelile pot fi costisitoare, atât pentru fiecare om în parte, cât și pentru țări, regiuni și chiar pentru omenire.
Privind spre Italia putem ușor observa ceea ce a fost greșit:
- în primul rând, faptul că oamenii nu au luat în serios virusul a fost eroarea cea mai mare.
Vedem acum că și alte țări au perceput virusul ca pe un inamic ”inofensiv” și consecințele sunt ...observabile: infecțiile cresc de la o zi la alta, precum și numărul celor care mor.
Virusul este amenințarea din linia întâi.
El nu vrea să distrugă omenirea, cât s-o reașeze pe alte fundații, să schimbe erorile existente în conștiința colectivă și-n felul nostru haotic de a trăi.
Acest virus nu glumește deloc, este cât se poate de real, cât se poate de puternic și cât se poate de explicit ne așază la locurile noastre și ne rupe atașamentele.
Să fim atenți, responsabili, să avem grijă de noi și de viețile noastre înseamnă, în primul rând, pentru cei mai mulți oameni, să stăm acasă. Acesta este un comportament responsabil și prevăzător. A fi prevăzător nu înseamnă a-ți fi frică, ci a înțelege că ai șansa alegerii. Alege să stai acasă dacă asta ți se cere.
Economia lumii se prăbușește pentru că toate țările fac efortul de a-i trimite pe oameni acasă.

Dacă guvernele renunță la toți banii din lume pentru ca noi să stăm acasă, înseamnă că a sta acasă este o alegere crucială. 
                         Stați acasă. 

A sta acasă este lucrul cel mai ușor de făcut în aceste vremuri grele. 
Este greu să fii medic, asistent, jurnalist, vânzător, șofer de autobuz etc, să fii expus riscului de a te infecta. Este greu să ieși în lume astăzi. 
Ar fi fost greu să mergi la război, să mori de foame și, dacă nu înțelegi cât este de ușor să stai în casă, atunci privește spre China, Italia și alte țări, să vezi ce greu este dacă te infectezi și dacă familia ta se infectează. 
Infecția înseamnă izolare forțată, izolare totală de toată lumea.
Nu te poate vizita nimeni la spital și nu-i poți vizita pe cei dragi. 
Dacă, Doamne ferește, cineva moare, nu-l vei vedea, nu-ți poți lua la revedere, nu-l poți înmormânta cum se cuvine. 

                      
                   Acestea sunt lucruri grele. 
Pentru ca ele să nu se întâmple, stai acasă. 
SĂ STAI ACASA ESTE CEL MAI UȘOR LUCRU POSIBIL. 


Haideți să ne salvăm pe noi și să salvăm ROMÂNIA, stând acasă.
Până când apare un tratament sau un vaccin.


Notă: 
imaginile de mai jos sunt făcute de mine cu telefonul la emisiunea Sinteza Zilei  - din 19 martie a.c
Ambasadorul Israelului a anunțat că sunt testate măști care omoară virusul, iar oamenii de știință din lumea întreagă caută tratamente și vaccinuri. Până atunci:
să stăm acasă. 









joi, 19 martie 2020

Jurnal pe vreme de ...coronavirus





                        Ce poți face dacă stai în casă?



Dar...de ce să faci ceva?

Poate e o vreme bună doar să fii, nu să faci. Să conștientizezi că exiști și să înțelegi ce minunată este existența ta. Cum se face că exiști? Cum de poți gândi? Nu-i extraordinar că gândești, că poți merge, că poți vedea, că poți să faci lucruri cu mâinile, că poți auzi și poți să simți emoții?

Dacă vrei să faci ceva, poți face zeci de lucruri în spațiul mic în care te afli acum, dar cel mai măreț dintre toate ar putea fi doar... să te bucuri de propria ta existență.

Apoi, să privești în față propriile tale emoții negative și să lucrezi cu ele cum n-ai făcut-o nicicând. Să fii conștient de ele și apoi să pătrunzi în miezul lor, acolo unde se află cheia înțelegerii și a transformării lor în iubire și-n lumină pură.



                           Ce ar fi bine să știi?



Că unele dintre emoțiile tale de acum sunt emoțiile lumii și că, rugându-te pentru lume, vei ajuta la armonizarea tulburărilor care te țin acum în propria casă ca într-o cazarmă.

Ai putea să te rogi așa:

”Doamne, te rog, iartă lumea întreagă și iartă-mă pe mine. Ajută oamenii să cunoască iubirea și vindecarea ființei lor. Iartă-mă pe mine pentru orice am greșit și am uitat sau n-am fost conștient. Iert și mă iert”...

Spune aceste rugăciuni permanent, nu mai lăsa mintea să ți se umple cu frică, tristețe, suferință, furie, judecată, și-n locul lor pune rugăciunile acestea sau orice alte rugăciuni simți că vin în interiorul tău. Poți spune Tatăl Nostru, poți spune Rugăciunea inimii, poți face Hoponopono, folosind formula consacrată:



”Te iubesc, lume. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat în mine și ți-a creat suferință. Te rog să mă ierți. Mulțumesc”.

Spune la nesfârșit ”rugăciunea” în locul gândurilor negative și, dacă tu, și el, și altul, și mii și mii de oameni vor înlocui emoțiile negative cu rugăciunea, meditația, iertarea și iubirea, s-ar putea să vedem miracole în jurul nostru.

                       



                                 S-ar putea să creezi vindecare


Nu te gândi că ești prea mic, prea neînsemnat, că rugăciunea ta nu contează, căci nu-i adevărat. În tine trăiește însuși spiritul Vieții, care poate întoarce lumea din colaps... cu iubire și credință.

Roagă-te, meditează, înlocuiește-ți gândurile negative cu altele, pozitive sau cu rugăciune și fă asta până ce vei simți că ești ușurat, că te simți bine. Acela este momentul în care simți că ai vindecat ceva în tine, dar să știi că ai vindecat ceva mai profund, mai amplu, în lume.



Aceasta este cea mai mare faptă pe care o poți face când nu ai ce să faci. Să lucrezi la nivel cauzal, să ștergi cauzele suferinței tale și cauzele suferinței lumii. Căci în conștiința noastră sunt cauzele adevărate ale evenimentelor pe care le trăim și numai vindecându-le în conștiință putem găsi remediul și-n plan material.




                               Maria Timuc - Jurnal pe vreme de coronavirus

marți, 17 martie 2020




                   Șapte lecții de viață pe care ni le predă
                         Coronavirusul
               
                   


”Iubește viața și ai grijă de ea” - toate lecțiile derivă din aceasta





S-ar putea ca Pământul să fie o ”ființă vie”, care și-a administrat Covid 19 pe post de antiviral, virușii fiind noi înșine, oamenii. Coronavirusul ne-a pus la colț trufia și ne-a închis în case, așa încât planeta și-a primenit aerul.

Ieri am simțit aerul din București de parcă eram la munte: pătrundea prin nări ca o binecuvântare, te înțepa curățenia lui, iar cerul albastru avea claritatea și frumusețea cerului din copilărie. Surpriza a fost să văd azi dimineață că puritatea aerului din București a devenit comparabilă cu a aerului din vârful muntelui, cum au confirmat măsurătorile oficiale.

Probabil că această curățare a aerului este un fenomen prezent în lumea întreagă și asta ne duce cu gândul la un principiu inițiatic fundamental: ”ceea ce credem a fi rău este, de fapt, cel mai mare bine posibil”.

Inteligența Vieții nu poate fi negată, ea este vizibilă pentru toată omenirea în această perioadă în care câmpul energetic uriaș al coronavirusului ne-a trimis pe toți să stăm acasă pentru a înceta să dezechilibrăm viața și să ne punem în pericol urmașii.

Probabil că avem de învățat  niște lecții importante din povestea pandemiei de coronavirus și multe dintre ele ni se vor dezvălui în timp. Până acum sunt limpezi câteva dintre ele și anume:


Lecția 1:

Oprirea circulației  curăță eficient aerul și îi permite vieții să meargă mai departe. Planeta își curăță plămânii proprii, atacând plămânii celor care au îmbolnăvit-o prin alergarea lor neîncetată după bani, lucruri și plăceri.


Lecția 2:

Fiecare țară, la fel ca indivizii, trebuie să-și dezvolte și să-și asigure propria agricultură, propria producție de medicamente, să stea pe propriile picioare din punct de vedere economic. Dependența de alte state se dezvăluie ca fiind o mare slăbiciune.

De ce se întâmplă astfel?

Pentru că, atunci când este în pericol Viața, fiecare are grijă mai întâi de propria viață.

Lecția despre dependență este valabilă și individual și, probabil, ea va fi mai evidentă după ce pandemia va intra în regres, iar consecințele economice vor rămâne pentru o vreme.




Lecția 3:

Protejând propria ta viață o protejezi și pe a celorlalți și invers, ne mai învață coronavirusul.  



Lecția 4:

Ceea ce crezi a fi Rău este, de fapt, o acțiune care restabilește echilibrul pierdut și se află în slujba Binelui. Pentru această lecție se potrivește proverbul românesc: ”tot răul este spre bine”.



Lecția 5:



Puterea ta de a te proteja este, dar este limitată. Conștientizează-ți puterea, dar și limitele, iar atunci când îți vezi limitele îndreaptă privirea spre Dumnezeu și roagă-l pe El să te ajute, să te apere și să te ierte pentru răul inconștient pe care l-ai făcut.  Nu-l uita pe Dumnezeu după ce trece pericolul și amintește-ți că ”Viața depinde de Dumnezeu”, iar atunci când tu o ataci, se va întoarce la tine forța cu care ai atacat-o și te va izola așa încât să nu mai fii periculos.

Mă întreb dacă nu cumva ne-am plâns că bătrânii sunt o povară, dacă nu cumva am avut pretenții prea  mari de la ei, dacă nu ne-am obișnuit să-i sufocăm, să avem așteptări și pretenții, uitând să-i iubim. Căci, iată, suntem chemați la ordine, ni se ordonă indirect:
”Iubiți-vă bătrânii, stând departe de ei.” 




Lecția 6:



Poți face rău, purtând în tine un rău de care nu ești conștient. Roagă-te să trăiești conștient și să fii un purtător al binelui, un făcător al binelui pentru tine și pentru cei din jurul tău.

Renunță la egoism, la ură, la frică, la emoțiile negative care te fac inconștient și te împing să-ți faci rău ție și celor din jurul tău.

Iubește oamenii.



Lecția 7:

Renunță la lucrurile de care ești atașat și iubește Viața.

Ține post din când în când. Renunță singur  la ce îți place mai mult; la călătorii, la mâncarea  bună, la alcool, la sex, la ieșirile cu prietenii. Stai cu tine însuți, analizează-ți conștiința, împrietenește-te cu Dumnezeu, pe care nu-l mai auzi când ești angrenat în mișcare și-l confunzi cu lucrurile materiale prin care îți satisfaci plăcerile. Banii nu sunt Dumnezeu, lucrurile care-ți fac plăcere nu sunt Dumnezeu: cum vezi, toate acestea pot să dispară peste noapte.

În spațiul ortodox și catolic, coronavirusul s-a ivit în timpul Postului Paștelui și, poate, nu din întâmplare. Coronavirusul ne forțează să ”postim” de la vacanțe, călătorii, mâncăruri sofisticate, întâlniri cu prietenii.

El ne forțează, în același timp, să stăm departe de membrii mai vârstnici ai familiei, în cazul unora departe de toată familia, iar în cazul altora mai aproape de familie.

”Sabia” despre care vorbea Iisus este sabia care taie legăturile de atașament de oamenii dragi, atașamentul dintre părinți și copii, în mod special, și să punem în locul lui adevărata IUBIRE.

Lecția aceasta spune succint:
”Dacă-ți iubești părinții, stai departe de ei. Dacă iubești oamenii, stai acasă, izolează-te. Dacă îți iubești Viața, renunță la toate lucrurile fără de care credeai că viața ta este imposibilă și rămâi izolat”.

Cu alte cuvinte, renunță la toate lucrurile de care ai fost atașat și pune mai presus de ele iubirea pentru viața ta și pentru viețile celorlalți.



*




Probabil că se vor desprinde multe alte lecții din această ”istorie unică” pe care o creează coronavirusul, dar lecția centrală, deja vizibilă, este ”LECȚIA IUBIRII” vieții și conștientizarea valorilor adevărate,  care ne ajută să rămânem sănătoși și să păstrăm planeta sănătoasă, căci ea este ca o navă, pe care trebuie să trăiască toate ființele, dar și generațiile ce vor veni după noi.

                                    Maria Timuc
















miercuri, 30 mai 2018

Rana pe care o ai este locul prin care lumina intră în tine



 

 

”Rana pe care o ai este locul prin care lumina intră în tine”, spunea Rumi.

 Rana este …ceva ce te doare. Nu este ceva ce te doare în corp, deși poate fi și acolo. Rumi vorbește despre rana lăuntrică. Despre durerea pe care o crezi nevindecabilă. Despre trăirea interioară care te întunecă, te deranjează, te irită, te întristează sau te înfricoșează. Ceva ți s-a întâmplat, poate ceva ce ai crezut că este rău, ceva ce ai interpretat ca fiind rău și de aceea ai păstrat durerea. Ai o rană în minte sau în suflet, ceva te doare, te face să plângi sau să te plângi, să crezi că ești o victimă, să te simți apăsat, strivit sau plin de năduf.
Poate crezi că durerea aceasta a venit să te strivească, să te pedepsească pentru greșelile tale sau este o consecință a greșelilor altcuiva. Dar rana ta nu este făcută să te distrugă, să te învingă și să te facă nefericit, nici gând de așa ceva. Ceea ce te doare vrea să te facă doar conștient. Rana este locul prin care lumina conștienței vrea să intre în tine. Rana nu este o pedeapsă pentru greșeala ta, ci lumina care ți-o arată. Rana îți arată unde ai greșit și ce ai nevoie să corectezi. Ea nu te pedepsește niciodată. Ea nu te doare pentru ca tu să păstrezi durerea, ci să corectezi cauzele care au creat-o. Lumina conștienței intră în tine prin durere, asta spune Rumi. Durerea te vrea treaz, te vrea conștient, te vrea în lumină. Treaba ta e să-i percepi diferit sensul, să o trăiești altfel decât ai făcut-o până acum. Când vine durerea, amintește-ți că sensul ei este…lumina, nu întunericul. ”Această situație dureroasă, această pierdere, această suferință mă vrea conștient, treaz, are un sens. Oare ce ar trebui să înțeleg din ce mi se întâmplă”, ai putea să te întrebi? ”Ce vrea această situație să știu, să corectez, să înțeleg, să accept”? Aceste întrebări ar putea înlocui obiceiul minții de a se autovictimiza, de a gândi negativ, de a pica în capcana judecății de sine sau a judecății de altul.
Suferința lăuntrică e ca un bisturiu care te rănește pentru a te vindeca. Scopul rănii este vindecarea ta, nu îmbolnăvirea ta. Rana e semnul că ești bolnav undeva, ești în întuneric într-o privință și ai nevoie să te vindeci, să primești lumina conștienței, să înțelegi, să raționezi diferit. Îndată ce-ți corectezi eroarea de percepție, rana dispare singură. Nu e nevoie s-o înlături altfel decât înțelegând cum ai creat-o. Cum ai atras acea situație în viața ta, aceasta-i întrebarea? Iar răspunsul corect aduce lumina și vindecarea.


Fragment din carte în curs de apariție la Editura Dharana - Rumi ...comentarii de Maria Timuc, traducere Marius Ghidel. 

 

 

Rugăciune... te rog, Doamne, poartă-mă prin lumea asta pe palme, pe genunchi ca un bunic nesfârșit de bun, spune-mi povești ...