Jocul Divin – Legi care guvernează Universul
Moto:
„Înainte de a exista ca persoane
pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca).
Jocul Divin este un Joc care nu are învingători, are numai participanţi. Pierre de
Coubertin a înţeles acest lucru şi l-a
declarat motto-ul Jocurilor Olimpice moderne.
Cu sau fără noi ca specie, entităţi spirituale întrupate,
Jocul Divin va continua. Cei care îi
înţeleg regulile şi le respectă rămân în peisaj şi astfel participă activ la Destinul Divin.
Cei care nu …
eșuează spiritual.
Această stare de eșec este observată în Universul
Material prin exploziile supernovelor
sau în norii cosmici.
Ulterior ei sunt preluați de alte familii spirituale,
sisteme planetare, dânduli-se o nouă șansă.
Plecând de la unele dintre cele mai importante
descoperiri ale fizicii, în special cele ale fizicii cuantice, dar uzând și de
cunoștințe din alte domenii ale științei, precum și de unele din sfera
spirituală, ceea ce am numit inițial Jocul Divin ne-a apărut mai degrabă ca un
Mare Plan Divin care a creat și continuă să creeze Universul. Nu-I vorba despre
un ”joc” al lui Dumnezeu, în sensul uzual al jocului, în existența Universului,
nici în existența noastră, ca specie, ca familie biologică sau/și spirituală.
Jocul acesta nu-I un fel în care Dumnezeu, plictisit de singurătate, s-a apucat
să se joace cu sine însuși, imaginându-și că…aspectele sale sunt niște mulțimi
de păpuși, cărora să le dea roluri într-o poveste pentru copii. În același
timp, nu-I posibil nici ca totul să se
fi născut din nimic, dintr-o materie pe care nimeni n-a conceput-o,
nimic n-a determinat-o, nu e posibil să se nască o asemenea inteligență și
complexitate din Neant. Atâta timp cât existența ESTE, nimicul nu este posibil.
Materia singură, fără un spirit care a animat-o, un Big Bang apărut din nimic nu
mai poate fi o variantă viabilă astăzi nici din punct de vedere științific.
Acest adevăr tulburător ni se arată doar privind către o parte, o mică parte
din marile descoperiri ale științei. Inteligența care animă Universul și îl
umple, ne apare, așa cum puteți citi în capitolele anterioare, ca fiind stare
divină omniprezentă și instrument esențial al Creației. Multitudinea de „legi”
care guvernează existența în întregul Univers reprezintă doar o mică fațetă din
ceea ce cunoaștem drept exprimare a „Inteligenței Divine”. Pare că, așa cum noi
concepem o mașină care să funcționeze corect și să fie cât mai performantă, cât
mai bună, Divinul a creat în Sine Universul și toate formele sale, mai întâi
gândindu-le, precum un arhitect, creând structura lor informațională, apoi
materializând în diferite forme aceste gânduri ale sale. Totul apare ca un
tablou conceput fără greșeală!
Universul, deopotrivă cel material și cel spiritual, și-a
început existența dintr-o stare de ARMONIE absolută, din însăși armonia Divină.
Așa cum gândurile noastre călătoresc prin jurul nostru, în plan subtil,
neținând cont de timp, de spațiu și de lumea materială (gândurile nu se lovesc
de pereți!), noi s-ar putea să fim gânduri ale lui Dumnezeu sau, mai bine spus,
imagini ale sale și așa este Universul întreg. O uriașă imagine divină, o HOLOGRAMĂ,
guvernată de legi, de reguli, de relații, de stări și de amprente ale
inteligenței divine care a conceput totul „cu scop”, „cu sens”, stabilindu-și o
finalitate precisă. Legile care guvernează Universul, lumea materială, lumea
atomică, lumea cuantică, lumea energiei și a informației sunt atât de precise
și atât de puternice încât nu puteau să fie concepute decât de o inteligență
căreia nu-I putem cuprinde dimensiunea și este de neconceput ca ele să nu aibă
un scop. Scopul apare din însăși existența acestor legi. Am plecat din Armonia
Divină și scopul nostru este să ne întoarcem la ea. Ne-am separat pentru a ne
reunifica, pentru a redeveni Unul, a redeveni Armonie pură. Să ne întoarcem la
ea mai bogați, grație trăirilor pe care le experimentăm în călătoria noastră
prin Univers și, mai ales, să ne întoarcem la ea CONȘTIENȚI de cine suntem și
ce suntem. Am căzut din armonie în dizarmonie tocmai pentru a deveni conștienți
de armonie. Călătoria noastră „aventuroasă” în Universul Material se arată a fi
călătoria unui aspect al divinului în inconștiență cu scopul de a ne întoarce
acasă conștienți. Conștientizăm armonia experimentând dizarmonia. Conștientizăm
că suntem copiii lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de El.
Așadar, Universul se creionează a fi o Hologramă uriașă,
care a explodat în miliarde de miliarde de holograme: este ceea ce știința
numește Big Bang-ul. În dorința noastră de a descrie Jocul Divin am fost
călăuziți să observăm că Universul se află, încă, în perioada Big Bang-ului, deopotrivă
din punct de vedere astronomic, dar și spiritual. Suntem în fază de expansiune,
încă, iar aceasta înseamnă că trăim în continuare, din punct de vedere
spiritual, sentimentul SEPARĂRII. Pentru cei care cred în sfârșitul lumii și-l
propovăduiesc de la un an la altul avem o veste tristă: dacă într-adevăr
Universul se află în faza de Big Bang, sfârșitul lumii e departe. De ce? Pentru
că Big Bang-ul este expresia procesului creator, este vremea expansiunii
divinului în diferite forme, este Experimentul Divin, gândit de mintea lui
Dumnezeu cu scopul de a readuce înapoi, la Sine, obiectele creației, aspectele
Sinelui său, care experimentează existența în diferite forme și în medii
diferite. Big Bang-ul nu e doar un proces fizic, care implică materia, ci în
primul rând unul care implică energia, spiritul, informația. Putem vorbi despre
sfârșit, însă, privind la suprafața lucrurilor, privind către formele materiale
și chiar către cele biologice, din rândurile cărora facem parte și noi, dar
acest sfârșit ar fi numai expresia încheierii unei misiuni pe care spiritul a
avut-o în forma materială (sau în altă formă), nu un sfârșit în sine. Noi
suntem ca un val, care se avântă în afara oceanului (deşi noi ne avântăm doar
în interiorul Divinului, întregul Univers se află în El), experimentează cum e
să trăiești separat, apoi se întoarce în ocean. Ieșirea valului din ocean nu-I
un sfârșit, e doar o experiență diferită pe care o părticică din ocean o are
pentru scurt timp pentru ca întoarcerea sa în ocean și fuziunea cu el să fie
doar o întoarcere la totalitate, la întreg, la Sine. Într-un fel, asta suntem
și noi: valuri care experimentează separarea de ocean, dar care redevin oceanul
la întoarcerea din experiențele lor. Universul însuși e un val, un val
grandios, în interiorul Divinului (Oceanul însuși), cel omniprezent, fără
început și fără sfârșit. Atâta vreme cât suntem, nu mai putem să nu fim.
Existența noastră este însăși dovada existenței lui Dumnezeu, iar restul,
legile, regulile, perfecțiunea fantastică a existenței și nivelul de
complexitate care caracterizează tot ce există completează dovezile și ne spun
explicit că nimic, absolut nimic nu e rodul hazardului.
Mergând pe firul logic a ceea ce am observat a fi „Planul
Divin sau Jocul Divin”, am identificat câteva legi de funcționare a Universului
și modul în care acest lucru se întâmplă, deopotrivă în Universul Material și
în cel Spiritual. Spunem ”câteva” pentru că s-ar putea să fim încă la distanță
mare de profunzimea și complexitatea organizării Universului și chiar a vieții
biologice, în pofida cunoașterii la care avem acces momentan. Intuim că peste câteva sute de ani lumea s-ar putea
să aibă un cu totul alt chip decât acela pe care îl putem vedea astăzi, dar
intuim, de asemenea, că imaginea acestui chip ar putea fi condiționată de
alegerile pe care le vom face ca familie spirituală. Înțelegem astăzi că:
1)
Dumnezeu, Sinele, Spiritul Divin este sursa a tot ce există și în El e
întreaga existență.
2)
El este Creatorul Universului, din el a început Universul și scopul acestui
Univers este să se întoarcă la Sursă.
3)
Universul însuși este conceput ca Un Plan al Divinului însuși, al cărui
instrument esențial este INTELIGENȚA. Inteligența Divină este o calitate a
AROMNIEI absolute, din care a început Creația. Această înțelegere ne poate pune
pe gânduri, în sensul că noi înșine, atingând starea de Armonie cu sine și cu
lumea înconjurătoare, am putea accesa resursele de inteligență și cunoaștere
divină, în lăuntrul cărora se află deja toate informațiile de care avem nevoie
în fiecare moment.
4)
Toate formele din Univers experimentează separarea de Sursă sau de
Dumnezeu, dar toate au un conținut informațional și toate sunt, la origine,
aspecte ale Divinului.
5)
Universul este o hologramă uriașă, conținută în Sinele Divin, iar fiecare
formă are în esența ei conținutul informaţional iniţial, adică Armonia,
Inteligența, Cunoașterea etc. Așa cum din spirala ADN au luat naștere o
multitudine de forme în plan biologic, din spirala divină au luat naștere formele
existente în întregul Univers.
6)
Prima formă materială de manifestare
a Divinului a fost Lumina.
7)
Noi suntem holograme la rezoluție scăzută și de aceea păstrăm în noi
informația inițială, dar am pierdut fidelitatea detaliilor. Această rezoluție
scăzută s-ar putea să fie cauza inconștienței noastre cu privire la cine suntem
și de unde venim, iar sensul nostru ar putea fi chiar procesul de recuperare al
detaliilor estompate prin ”cădere” cu ajutorul conștientizării și al creșterii
spirituale.
8)
În Univers există nenumărate ierarhii, ființe și forme spirituale, al căror
nivel de conștiință se află pe diferite trepte. Unele dintre aceste ființe,
aflate în ierarhia cosmică, le cunoaștem sub denumirea de: Heruvimi, Serafimi,
Arhangheli, Îngeri și sunt aproape de starea de dumnezeire.
9)
Entitățile aflate pe nivele mai joase (acele holograme la rezoluții mai
scăzute, dar neîntrupate de data aceasta) există în anumite domenii sau tărâmuri spirituale, care
corespund nivelului de energie, de vibrație și de conștiință pe care l-au
dobândit în timpul vieții lor biologice. Acestea tind să se întoarcă mereu în
planul terestru pentru a-și continua evoluția spirituală.
10)
Evoluția noastră spirituală în experiența biologică în care ne aflăm este o
condiție pentru ca spiritul să fie atras – după ce plecăm din acest plan –
către tărâmuri în care predomină UNITATEA, nu SEPARAREA, CONȘTIENȚA, nu
INCONȘTIENȚA, IUBIREA, nu SUFERINȚA. Grație înțelegerii, a cunoașterii de sine,
a manifestării calităților care ne duc către ARMONIE divină, parcurgem sensul
invers Big Bang-ului sau expansiunii, urcăm către Divin și tindem spre starea
căreia îi suntem deja destinați: Unificarea cu Sinele. Experiența suferinței
este specifică domeniilor și tărâmurilor spirituale în care predomină SEPARAREA
și INCONȘTIENȚA, iar aceasta înseamnă că tărâmul biologic nu este unicul loc
din univers în care Big Bang-ul e activ.
11)
Legea rezonanței, pe care am identificat-o ca fiind una dintre legile
fundamentale ale Lumii Spirituale, face ca entitățile neîntrupate să poată fi
prezente doar în Universuri Rezonante și să relaționeze doar cu entități de
același fel. Iată de ce, pentru ca spiritul unei entități să fie atras către
familii energetice de înalt nivel spiritual, este nevoie ca acest nivel
spiritual să fie o lucrare esențială azi, acum și aici, în timpul vieții sale
pământești.
12)
De evoluția noastră spirituală nu depindem doar noi, ci aceasta contribuie
în mod decisiv la evoluția Lumilor Spirituale, de care suntem indisolubil
legați.
NOTA: Aici sunt doar 12 din cele 31 de legi identificate de noi ca fiind legi ale Jocului Divin sau ale existenței...
FRAGMENT DIN CARTEA ”JOCUL DIVIN - ȘANSA OMULUI ÎN UNIVERS” - EDITURA DHARANA, 2015 - AUTORI - ALEXANDRU MUȘAT, MARIA TIMUC, VALENTIN NEDELEA.
Cartea a fost lansată pe 15 decembrie la Libăria Mihail Sadoveanu din București în același timp cu ”Pași către tine însuți - Puterea Frumuseții Interioare”( Editora Dharana autor Maria Timuc).
Se gasește în unele librării sau chișcuri de difuzare a presei sau poate fi comandata on line de pe următoarele site-uri:
http://www.libris.ro/jocul-divin-sansa-omului-in-univers-alexandru-DHA978973-8975-79-8--p949059.html