...când te iubesc!
fă-mă sămânță de grâu, macină-mă,
fă-mă pâine
hrănește-te
cu mine, satură-te
fă-mă felinar și ține-mă noaptea lângă patul tău
să mă aprinzi de câte ori ai nevoie de un strop de
lumină
fă-mă grădina ta, plimbă-te prin mine și calcă,
și
lasă-ți urmele
oriunde ai vrea...
cântă-mă, scrie-mă, fă-mă cuvânt și poartă-mă
ca
pe-o cămașă veselă ,
ține-mă strâns, am să-ți țin de cald iarna asta,
am să-ți țin de... „râs”, am să fac o sărbătoare,
un fel de Crăciun am să fac în tine mereu,
lasă-mă să fiu...
bradul tău...
lasă-mă să îmbătrânesc, să mă uzez așa, pe trupul
tău, în celule
ca o cămașă sau ca o vitamină, să îmbătrânesc la
tine-n curte
ca o grădină
ține-mă așa, aproape, atât de aproape până ce voi
obosi să te doresc
pană ce îmi va albi inima
și va ninge ea
când te iubesc...
**