îmbrățișare...!
în zilele calde te iau în gand și te aud
mergând
prin mine,
pașii ți se preling alene pe lumini și pe umbre,
tu construiești un oraș printre urme
cu ferestrele deschise larg,
gândurile mele se sparg ca niște globuri
de lumină într-o tristețe
străină...
tu deschizi uși care duc spre anotimpuri fantastice
în brațe e totul, în brațele tale-i chivotul cu legi
și tot ce nu-nțelegi se arată într-o îmbrățișare,
viața gândește, viața simte, viața vorbește
cu ochiul care
iubește
viețile noastre se ascund prin păduri și plutesc
deasupra frunzelor, copacii cresc în îmbrățișări de
copii
și brațele gândurilor mele
te-ascund în ele,
te desenează pe zăpadă și ning,
și te ating,
copacii se apleacă din dragoste
și printre ei singurătatea dezvelește surâsuri
clandestine
eu te iau în mine,
te-mbrățișez într-un gând
în care te aud ...tâcând!
Poezie scrisă astăzi, 1 ianuarie 2016. Ora 9,30...
***