”Răul”
e o boală care se vindecă prin iubire
Ieri, după atentatul de la Paris, am auzit de trei
ori ideea că ”răul trebuie extirpat, distrus fizic”, cum distruge doctorul
”buba”(citez aici chiar expresia folosită de unul dintre interlocutorii mei).
Desigur, dacă cineva îți pune viața în pericol, ești dator să-ți aperi viața.
Dacă buba te amenință, ești dator să te aperi de ea. În acest caz, este
probabil că nu vei acumula o karmă distructivă. Altfel, uciderea, ca soluție de
extirpare a răului în lume, sau ”dictatura”(conducerea cu ajutorul amenințării
și a fricii ca soluție de guvernare) sunt manifestări specifice stărilor de
conștiință joasă. Iubirea nu ucide! Iubirea este Adevărul și ea încurajează
viața, o servește, o crește, o umple și o binecuvântează. Extirparea răului,
prin același mijloc prin care el însuși acționează, presupune să cobori la
nivelul lui, căci cel rău crede că, ucigând, restabilește binele.
Viața hrănește viața, nu o distruge. Iubirea singură
este puterea care îndepărtează răul, este puterea de care răul nu se poate
apropia. Răul este consecința absenței iubirii, este o cădere din conștiința
iubirii, o prăbușire a minții în inconștiența, care afirmă falsul ca fiind
adevărat. În prezența iubirii, inconștiența încetează. În prezența iubirii,
răul este anihilat, nu mai poate acționa. În prezența iubirii, răul se
autodistruge.
Dacă am fi doar ființe fizice, ar putea ca uciderea
să fie o soluție. Dar noi suntem ființe spirituale, iar alegerea noastră
de a face rău din alt motiv decât acela
de a ne apăra viața crează karma. Pe de altă parte, răul înregistrat deja în
câmpurile energetice nu este distrus prin distrugerea fizică: programele care
au determinat acțiunea în plan fizic continuă să existe și să fie preluate de
alți oameni de la respectivul nivel de conștiință. Soluția împotriva răului
este creșterea nivelui de conștiință, nu distrugerea fizică. Soluția împotriva
răului este educația corectă, conștientizarea esenței vieții și a naturii ei
spirituale, conștientizarea cu privire la existența energiilor dincolo de
formele fizice, capabile să se manifeste – în anumite condiții – prin formele
fizice. Soluția pentru extirparea răului vizează ștergerea lui din plan
spiritual, căci în plan spiritual este cauza. Pentru aceasta, avem nevoie să
gândim conștient, să eliminăm ura, furia, dorința de a pedepsi, vinovăția, să
ne asumăm responsabilitatea și alegerile pe care le facem, să ne concentrăm
asupra binelui nostru și al celor din nostru, să binecuvântăm, să sprijinim
viața, să fim mai fericiți și să să excludem toate trăirile creatoare de rău.
În ele se află cauza răului care se manifestă în lume, în aceste trăiri care ne
fac inconștienți și permit intrarea răului din planurile spirituale în propriul
nostru câmp energetic.
Cu toate că formele noastre fizice și spirituale
sunt departe de perfecțiune, nu trebuie să renunțăm la aspirația continuă de a
iubi și a ne îmbunătăți pe noi din punct de vedere spiritual. Sensul omului nu
este acela de a avea succes sau a face un lucru sau altul, căci esența
succesului și a faptelor este dragostea, bucuria, pacea și frumusețea, pe care
le trăim prin tot ce facem. Sensul nostru este iubirea mântuitoare, iar această
iubire vede faptele oamenilor, răul din experiența omenească și toate
întâmplările omenești mistuitoare ca fiind consecințe ale inconștienței. De
aceea Iisus a spus pe cruce:”Iartă-i, Doamne, căci nu știu ce fac”! Cred că
acest mesaj, ce ne-a parvenit prin crucificarea Mântuitorului, este acela la
care trebuie să ne raportăm atunci când privim răul în lumea noastră și să știm
pentru totdeauna că ”uciderea” este o manifestare a inconștienței. Oamenii l-au
ucis pe Hristos și l-au salvat pe tâlhar: iată, asta-i capacitatea minții, iar
mesajul pare să ne spună că avem nevoie să ne distanțăm de porpria noastră
judecată atunci când decidem cine să moară și cine să trăiască. Inconștiența nu
este conștientă de adevăr, așa încât îl vom crucifica pe Hristos de câte ori
pretindem că știm cine merită să moară. Treaba noastră nu este aceea de a
decide moartea cuiva, ci aceea de a sprijini, a iubi, a aprecia viața în toate
formele ei și, în loc să urâm inconștiența/răutatea/ura și să coborâm la
nivelul ei, folosind aceleași mijloace de extirpare, s-o înțelegem și s-o
tratăm ca pe o boală. Inconștiența este – cred – boala cea mai extinsă, cea mai
grea, cea mai tulburătoare a ființelor umane. Eu cred că în inconștiență este
Iadul, căci în ea se ascunde cauza suferinței umane și din ea nu știm – încă –
nici cum să ieșim, iar în cazurile mai grave nu știm că e necesar să ieșim, cum
nu știm că mai există și altceva decât lumea poluată prin durere, suferință și
rău.
Ar fi bine să ne rugăm continuu pentru ca Dumnezeu
să ne binecuvânteze cu harul conștienței, al înțelegerii, al iubirii, al
compasiunii, al milei și să ne călăuzească spre adevăr, cu ușurință și cu
grație, așa încât viața noastră să servească binele nostru cel mai înalt și
binele cel mai înalt al tuturor.