Vindecare...
prin smerenie
Una dintre marile chei ale sănătății noastre este
”smerenia”, cum spune Mihăiță Toma în cartea sa, ”Sistemul Imunitar – cheia sănătății”(Ed.
Dharana). Iată cum ne invită terapeutul Mihăiță Toma să dobândim smerenia și să
ne vindecăm, în același timp, mândria și ”slava deșartă” , pășind către
vindecarea cauzală, aș spune, către cauzele spirituale ale prăbușirii
imunității corpului nostru:
1) Nu-ți judeca aproapele. 2) Arată-i aproapelui
iubirea în orice împrejurare. 3) Socotește-l pe cel de lângă tine, din afara
ta, mai presus de sine. 4) Ascunde faptele tale bune și virtuțile tale( nu te
lăuda cu ele). 5) Recunoaște-ți greșelile proprii și nu le repeta. 6) Iartă-te
pe tine și pe ceilalți. 7) Nu te încrede în voința proprie, ci în Voia lui
Dumnezeu. 8) Fii răbdător. 9) Nu agonisi. 10) Practică tăcerea. 11)
Înfrânează-te. 12. Fii blând și simte compasiunea.
A
atinge iubirea din inima noastră
Dacă noi am practica aceste virtuți, numai pe ele
singure, am crește în interior, am simți cu adevărat iubirea pe care inima
noastră o poartă în ascunsul inimii, căci acolo, în inimă, cum spun sfinții părinți,
e lăcașul lui Dumnezeu. Inima noastră fizică e vehiculul iubirii, căruia îi dăm
putere să funcționeze, practicând smerenia, respectiv cele două mari forme ale
iubirii: iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru oamenii din jurul nostru.
Scopul vieții nu este acela de a dobândi lucruri, de a poseda oamenii la fel ca
pe niște obiecte, de a obține titluri și a apărea mari în fața lumii și de
ochii lumii, ci acela de a conștieniza iubirea și adevărata sursă a iubirii, care
este în noi înșine, este Dumnezeu în inima noastră. Aceasta este cea mai înaltă
formă de iubire posibilă, adevărata iubire, este țelul și capătul căutărilor
noastre: doar atingând iubirea aceasta și trăind-o în noi înșine avem șansa
mântuirii și a îndumnezeirii. În mod potențial, oricărui om îi este dăruită
șansa de a atinge iubirea în propria sa inimă și comuniunea cu divinul din sine,
numai că omul caută sprijinul în afara sa, omul se atașează periculos de alți
oameni, devine dependent de alții, de oamenii apropiați, de un om iubit și,
prin aceasta, el încalcă însăși legea iubirii. Într-un fel sau altul, practica
smereniei ne ajută să iubim, iar iubirea ne ajută să ne smerim, înțelegând că
treapta esențială către iubirea de Dumnezeu, treapta ultimă este abandonul Egoului
nostru , a voinței proprii, ceea ce înseamnă că-i permitem iubirii divine să
lucreze prin noi, să se manifeste prin noi și să ne vindece, deopotrivă pe noi
și lumea din jurul nostru. Dependența de un alt om sau de lucrurile lumii este
cauzată de eșecul nostru de a găsi iubirea în noi și aceasta este- poate- lupta
fundamentală a omului, căci în dependență el crede că iubirea și vindecarea vin
din lume, dintr-o ființă iubită, din a avea bani sau diferite alte forme de
posesiune. Când suntem dependenți de formele lumii, punem voința noastră mai
presus de voința divină și suferim cumplit; când suntem liberi de lume înseamnă
că liberul nostru arbitru a ales să se supună Voinței divine și să-i permită
iubirii adevărate să se exprime prin noi. A iubi cu iubirea lui Dumnezeu
înseamnă a fi vindecați...
Vindecarea
este un proces de transformare de sine
Cu alte cuvinte, vindecarea presupune un proces de
transformare de sine, care poate dura mulți ani, desigur, practicând iubirea și smerenia în mod conștient, în
toate situațiile vieții, fără nici o excepție. Chiar dacă eșuăm, chiar dacă nu
reușim întotdeauna, chiar dacă Egoul omenesc ne atrage și ne ispitește, chiar
dacă întreaga lume ne-ar sta împotrivă, noi suntem iubiți și susținuți continuu
din interior, adesea și din exterior, prin Grația Divină, să atingem vindecarea
ființei noastre sau măcar să pășim apăsat către ea. Vindecarea nu este doar un
proces fizic, cum tindem să credem, ci unul spiritual, profund, care ne cere să
”corborâm mintea noastră în inimă”, cum spun tot sfinții părinți, pentru ca
gândurile noastre omenești să fie impregnate cu mireasma desăvârșită a iubirii
lui Dumnezeu, ce izvorăște din inima noastră. Gândurile omenești sunt precum norii
negri, care ascund soarele, iar atunci când soarele e ascuns, viața se
ofilește, viața suferă, viața se rătăcește și noi suferim, iar suferința noastră e semnul
separării de Sine și semnul separării de divinul care-i atât de aproape, atât
de frumos și de puternic...în inima noastră. Redescoperirea iubirii divine din
inima noastră și trăirea în această iubire se numește vindecare. Restul este
doar...ameliorare!
NOTĂ;
Îngerașul care apare în imaginea de pe Facebook aparține ...Nino Chakvetadze's Art