Să crezi că-ți va fi bine, oricâte stele ți-ar fi potrivnice

Începturile de an sunt asaltate de ”previziuni astrologice”, semn că noi, oamenii, continuăm să proiectăm puterile și slăbiciunile noastre în exterior. Pare că astrele ne fac fericiți sau ne constrâng la lipsuri, ne crează probleme, ne favorizează sau, dimpotrivă, ne pun bețe-n roate, devenind vinovate pentru ceea ce facem noi singuri. Un mare cercetător al stărilor de conștiință avansată, dr. David Hawkins, spunea că principala problemă a minții umane este ”inocența” ei, care-o predispune la programare. Inocența minții noastre crede orice i se spune, inclusiv că astrele ne pun bețe-n roate sau ne aduc fericirea pe tavă. În realitate, programăm cu puterea propriei minți ceea ce credem că ne fac astrele. Suntem în plin câmp al puterii sugestiei și autosugestiei de câte ori ascultăm horoscopul și, dacă auzim că ne pândesc dezastrele, să refuzăm mental o asemenea programare și să ne amintim că ”legea liberului arbitru” este și legea asumării responsabilității pentru alegerile noastre. Între aceste alegeri este și aceea de a ne asuma un viitor pe care-l rostesc gurile unora, poate la fel de inocenți ca și noi, care cred că ființa umană e slabă și, pe lângă faptul că trebuie să facă slalom printre atâtea asperități ale vieți, mai e și apăsată sau favorizată de stele.

De fapt, mintea noastră își proiectează propria putere asupra oricărui lucru exterior, inclusiv a stelelor. Dacă ne-am raporta strict la învățătura pe care ne-a adus-o Iisus Hristos și, în special, la ”legea iubirii” și la”legea credinței”, am privi cu simpatie către stele, știind că puterea lor e dată de investiția de credință pe care noi singuri o facem în ele.  Fără credința noastră, stelele rămân doar ceea ce sunt ele. Ne regăsim propriile credințe, propriile slăbiciuni, temeri sau speranțe și așeptări în orice lucru exterior nouă. Cheia se află în mintea noastră, în caracterul nostru, în alegerile noastre: cheia e la noi, e în puterea noastră de a ne alege calea, drumul, de a fi cine suntem, de a face ceea ce facem, de a crede ceea ce credem și a călători apoi prin viață, dând față-n față cu manifestările propriei conștiințe. Avem nevoie să credem că ne va fi bine și să știm că avem puterea de a ne ridica deasupra oricăror previziuni negative pe care ni le prezintă...ghicitorii cum avem nevoie să știm că nici fericirile nu vin fără să credem că sunt posibile. Să ne punem mintea la îndoială de câte ori acceptăm că zodia noastră va fi defavorizată, cum ne spun unii la talevizor sau prin alte mijloace de informare, să ne amintim că noi singuri ne autosugestionăm negativ în clipa în care acceptăm orice ne spune altcineva că ni se poate întâmpla. ”Credința ta te-a vindecat”, a spus Isus. Tot El a spus: ”Orice vei crede că este cu putiință, ți se va da ție”. Așadar, nu crede că îți va fi rău, că va fi greu, că sunt stele care te constrâng, care îț vor răul, căci singurul rău e-n credința ta că răul are putere. Spune-ți cu mintea: ”Mie îmi va fi bine, eu pot ceea ce Hristos mi-a spus că pot dacă voi crede”.

Să ne conștientizăm puterea ce ne e dăruită prin credință e, poate, dovada responsabilității și a conștientizării fantastice că liberul arbitru este o putere, aflată la îndemâna noastră, chiar în noi, că libertatea de alegere este reală și este...în interiorul nostru. De aceea, la început de an aș recomanda practica afirmațiilor care ne fac bine, a credinței și a încrederii că Dumnezeu e cu noi, iar dacă el este cu noi, să alegem să credem că totul va fi bine, oricâte stele ne-ar fi potrivnice.