sâmbătă, 4 aprilie 2015

Meditație...


Apa curgătoare e ...o expresie materializată a acceptării. Apa curge și...toate resturile, toate cioturile curg în sensul curgerii ei. Respirația curge:inspirăm, expirăm  și exprimăm viața, fără să ne gândim la asta. Prin ”inspirație” accepți ce vine, prin expirație accepți ce pleacă, acceptarea e însăși starea de a fi a existenței. Să stai liniștit și să...accepți: să fii și să accepți ce vine și ce pleacă: asta-i meditația. Viața însăși e meditația. Când ne opunem, când nu vrem, când respingem, când strigăm, când spunem ”nu, tu să nu fii, tu să nu exiști, tu nu ai voie aici și acum”, când îmbrâncim  lucrurile, întâmplările și oamenii, când le vrem departe de noi, ei, bine, atunci sfidăm ritmul vieții. Atunci le ținem aproape, atunci ne împovărăm cu prezența lor prelungită. E ca și cum i-am spune aerului să nu mai fie, ca și cum n-am vrea să trăim ce...este și acest lucru ne face mult rău, căci lucrul căruia-i opunem rezistență, persistă. Acest lucru înseamnă ”rezistență” la curgerea vieții. E ca și cum am deveni un ciot care se luptă cu apa, încercând s-o oprească. Poate că vom reuși o vreme, un timp oarecare, dar – în cele din urmă – ne vom epuiza în această dureroasă și grea încercare de a opri cursul apei. 


În cele din urmă, toate curg, toate sunt, toate trec. Trec iubirile, trec tristețile, trec durerile, trec fricile, trec neliniștile, trec toate acestea pe care le trăim pentru că...nu vrem, nu vrem ce pleacă, vrem ce n-avem, vrem ce nu ni se dă, vrem ce nu e al nostru. A accepta viața așa cum este e...un exercițiu tulburător! A accepta ce vine și ce pleacă, iubirea și ...neiubirea, pierderea și cîștigul, frumusețea și urâțenia, a le privi pe toate precum spectatorul care vede un film, a fi spectator în propria noastră existență e un exercițiu spiritual, cu efecte surprinzătoare. Eliberăm emoții negative prin acceptare, dăm jos haine energetice nevăzute, haine grele, dependențe, frustări și tensiuni, adică emoțiile pe care le-am hrănit încercând să ținem viața în loc.  Încercați acceptarea, stați în viață ca-ntr-o meditație prelungită, cu ochii închiși! Zi de zi, acceptați tot ce se întâmplă, experimentați...curgerea firească a vieții și veți vedea că...ea devine ca râul, curge firesc și voi curgeți împreună cu ea, duși de curenți. 

3 comentarii:

  1. Intradevar, vrem ce n-avem, iar dupa ce ne tocim in aceasta asteptare... ajungem la acceptare . O sa fie Bine! Slava Domnului, am trait... traiesc aceasta stare de spectator al propriei vieti. E interesant, tot ce vine trece... Nu te mai superi pentru nimic... Ce rost mai are?! Alegi doar sa fii multumitor inaintea lui Dumnezeu pentru toate. Poate fi socotit si un exercitiu de agonisire a smereniei. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Simt sa mai adaug... Aceasta stare mai poate fi socotita o desprindere binecuvantata, o impacare si implinire altfel. Intru toate fiind si, departe de toate. Minunat! Altfel, o constientizare mai profunda a faptului ca aici suntem atat de putin, iar dincolo vesnic. O pregatire...., deja o trecere... cumva, cu NADEJDI ca vom trece cu Bine testul acestei experiente, din acest stadiu de existenta!!! Cu mare Drag...

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabriela, mi-a plăcut mult expresia ta, ”agonisirea smereniei”! Da, bine ar fi să agonisim smerenie, dragoste, bunătate, să agonsisim frumusețe interioară și bucuria de a fi aici, aproape unii de alții. Cu o asemenea agoniseală în mod cert viața noastră chiar ar fi o stare permanentă de meditație. Mulțumesc pentru comentarii, pentru fidelitate și pentru însoțirea ta...discretă și frumoasă. Te îmbrățișez cu mare drag.

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal