joi, 13 ianuarie 2011

Programele mentale şi obişnuinţele

Tot ce repeţi cu mintea, orice lucru la care te gândeşti prea multi timp intră în memorie şi se trasnformă în..program. În obsesie. De aceea se spune că obişnuinţa este a doua ta natură. Puterea obişnuinţei poate deveni atât de mare, încât începi să crezi că ea este chiar natura ta. Obişnuinţa devine program, automatism.

Obişnuinţa de a fi nemulţumit de viaţă, de lume, de ceea ce te înconjoară devine program. Ştii ce înseamnă un “program”? Când deschizi calculatorul, el începe să execute programul pe care îl are în memorie. Când deschizi televizorul, el îţi arată programul deja existent. Când gândeşti, gândirea deschide – la fel ca şi computerul sau ca televizorul sau ca radio-ul – programul deja existent. ŞI, dacă poţi apăsa pe un buton al televizorului şi, prin aceasta, poţi schimba un program cu altul, lucrurile nu stau la fel de simplu şi la nivelul minţii. Programul mental poate fi schimbat pornind de la decizia, alegerea şi insistenţa clară de a o face. Problema esenţială a programului mental este aceea că el te amăgeşte, el te face să crezi în el şi atrage spre tine realitatea care-i susţine “viaţa”, el te face să nu-ţi dai seama că derulezi programul. Te identifici cu el, îţi găseşti în el propria fire, te duci în prăpastie singur şi ..nici măcar nu mai ştii cât te-ai străduit să te prăbuşeşti singur..

Programul de suferinţă - de exemplu – crează în tine o minte nemulţumită. Nu mai eşti capabil să vezi ceva la locul lui în nimic din ce te înconjoară. Observi doar suferinţa, doar distrugerea şi dezolarea. Observi ce nu ai, ce nu se face pentru tine, ce nu-i bun, ce-i absurd, ce-i grotesc, ce-i fără cap şi coadă. ŞI toate acestea se ţin după tine pentru a-ţi confirma viziunea. Trebuie să schimbi acest program. Trebuie să schimbi programul tău de frică, programul de autodistrugere, programul de suferinţă, programul de autovitimizare, programul de autoagresivitate şi de suferinţă. N-ai să poţi apăsa pe buton pentru a face această schimbare. N-ai să poţi pocni dintr-un deget şi, în mod magic, să schimbi suferinţa creată de-a lungul zecilor de ani cu fericirea.

Dar, poţi alege să o faci. Apoi, poţi alege să schimbi modul tău de a obsreva lumea. Cînd nu ai bani, poţi observa că - totuşi – ai pîine. Cînd nu ai prea mult, poţi obsreva că - totuşi – ai strictul necesar. Cînd ceva eşuează, poţi observa că se poate să-ţi reuşească altă dată, or că nu era absolut necesar să reuşească. Mulţumirea ta nu vine singură. Trebuie să lucrezi pentru a-ţi crea mulţumirea. Iubirea nu vine singură; şi ea trebuie chemată, creată, construită în tine, observînd la fiecare pas orice lucru plăcut, orice îţi trezeşte iubirea, orice ajută inima să tresalte. Ajută-te să ieşi din programele de suferinţă. Pune în mintea ta alte obiceiuri şi acest efort al tău va fi răsplătit cu daruri minunate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole publicate pe blogul personal