Râzi, nu reprima râsul!

Dacă râzi cu toată inima sau doar te-ai obişnuit să rânjeşti, să scoţi un fel de “hî,hîîî..” care-ţi mişcă muşchii feţei, dar te lasă încremenit pe dinăuntru, contează! Dacă zâmbeşti sau doar plimbi maxilarul în stânga şi-n dreapta, în semn de zâmbet, contează. Tu eşti primul beneficiar al râsului sau al zâmbetului, tu culegi ghioceii sau mărăcinii, pălămida sau grâul. Creierul tău ştie când râzi, n-ai cum să-l păcăleşti şi nu poţi niciodată să te scălâmbăi în faţa lui cu un râs prefăcut, fără ca el să secrete imediat substanţele bucuriei sau pe acelea ale tristeţii tale. Conştiinţa ta ştie când rîzi, or când îţi muţi fălcile şi-ţi accentuezi ridurile a neplăcere. Tu nu ştii că ea ştie şi de aceea îţi permiţi luxul de a te raporta la oamenii care te văd cu ochii, ignorând conştiinţa, care te vede în întreaga strălucire sau întuneciume a adevărului tău.

Râsul este bucurie, iar bucuria coboară direct din înaltele sfere ale divinului din tine. Dacă râzi mâzeşte, ai să-ţi inhibi râul, ai să inhibi bucuria, ai să crezi într-o zi că râul şi bucuria nu sunt făcute pentru oamenii ca tine. Ai să reprimi până şi râsul şi-ai să alergi besmetic pe toţi coclaurii, ca să reprimi şi fericirea, şi gustul bucuriei, şi parfumul divin ce se revarsă cu blândeţe şi gingăşie prin fiecare celulă a trupului tău. Dacă ascunzi râsul în mintea ta, or îl piteşti cu înverşunarea unui catâr sub măştile unei realităţi dure, plină de suferinţă şi de nedreptate, vei pune pe chipul tău masca de carnaval a suferinţei. Vei atrage către tine exprienţe pline de suferinţă şi vei respinge mereu bucuria, căci vei găsi în ea un soi de atingere superficială a existenţei. ŞI râsul poate fi reprimat. Ba, cei mai mulţi oameni îşi reprimă râsul. Cei mai mulţi oameni reprimă bucuria de a trăi, în vreme ce o caută, dar întotdeauna dându-i creierului doar catecolamine. Doar râsuri oblice, zîmbete prefăcute şi bucurii intelectuale, al căror defect fundamental este acela că nu pot visa măcar să atingă marginile inimii.
Râzi sincer, râzi cu poftă, lasă-te în braţele bucuriei de cîte ori ea vine la tine. Dacă râzi ca “prostu-n tîrg”, nu-i nici un păcat. Râzi ca prostu-n tîrg! Râzi pe stradă, de unul singur, dacă aşa îţi vine să faci. Nu mai reprima râsul tău, nu mai pune la păstrare bucuria şi nu mai inhiba viaţa. Acesta-i păcatul! Să inhibi viaţa ce este în tine. Căci viaţa înseamnă bucurie. Iarba se bucură, pomii se bucură, aerul se bucură, natura întreagă celebrează bucuria. Numai tu te prinzi în jocuri, în gânduri şi în credinţe care judecă bucuria şi ridică în slăvi faţa căzută, ochii inundaţi de suferinţă şi creierul încins de substanţe nocive. Zâmbeşte-i acestei dimineţi, zîmbeşte-i primăverii înzăpezite, salută liftul, dă-i un nume maşinii tale şi râzi împreună cu ea. Inventează bucuria, caut-o în fiecare zi, găseşte ceva comic, ceva hazos în toate manifestările omeneşti şi ai să poţi aduce din abisurile inconştietului tău mormane de râs pe care le-ai reprimat în trecut. ŞI, când îţi reprimi bucuria, tu ai să arăţi în lumea înconjurătoare o faţă morocănoasă, supărată, serioasă şi crispată. Descuie uşa pentru bucurie, ca să te vindeci de deprimare. Zâmbeşte, căci în fiecare moment este momentul să accepţi viaţa cu zâmbetul pe buze! Nu te mai preface, râzi..Acesta-i un medicament minunat pentru toate bolile trupului şi ale sufletului tău..

***

Voi posta mai des pe blog de acum incolo. Am decis sa aduc la lumina multe lucruri pe care le-am scris de-a lungul anilor, inclusiv "pagini de jurnal", care vor dezvalui intimplari, experiente interioare si chiar exterioare pe parcursul unui proces de cautare spirituala(deloc usor, deloc confortabil, uneori din cale afara de ravasitor, alteori teribil de stralucitor). Daca preferati anumite subiecte sau teme, aveti emailul meu şi aici; maria.timuc@gmail.com
Va doresc un sfârşit de săptămână ‚de râs’, dar să râdeţi cu toată inima!