Ce mai mare realizare a vieții!

Nu cred că putem face mai mult într-o viață decat să ne cunoaștem pe noi înșine, să dăm deoparte perdeaua de ganduri, de trăiri, de emoții negative, de prejudecăți și de închipuri, pentru a găsi dincolo de ea strălucirea ființei care suntem, iubirea și lumina ce ne așteaptă în noi înșine.
Întrebarea aceasta; ”Cine sunt eu?” are un răspuns care nu poate fi rostit, un răspuns fără cuvinte, unul care trebuie trăit, trebuie simțit, trebuie înțeles în lăuntru. Pentru ca noi să ajungem la răspuns, nu avem nevoie să știm mai mult la nivel intelectual, să învățăm mai mult, ci să ne dezvățăm de tot ce am învățat, să abandonăm răspunsurile mentale, facile, superficiale, să redevenim copii, dar conștienți de starea noastră. Oricat de bătrani am fi, la capătul căutării de sine vom regăsi inocența copilului din noi și o vom trăi în stare de trezire a conștiinței. La capătul lungilor șiraguri de suferinți, inerente condiției umane, strălucește fantastic și halucinant lumina care ne poartă în această călătorie splendidă, unică - poate - în univers, numită...viața noastră. Iluziile și percepțiile suferinței, ale bolii, ale deznădejdii umane se zdrobesc sub puterea copleșitoare a iubirii ce va izvorî din suflet, din întreaga noastră ființă, și acolo, numai acolo, în acea trăire vom trăi certitudinea existenței lui Dumnezeu. Pentru că îl căutăm pe Dumnezeu în timp ce ne căutăm pe noi înșine, căutarea de sine devine cea mai înaltă realizare a existenței noastre. Asta este credința mea și de aceea vă doresc pentru anul ce vine, pentru anii ce vin să faceți pași mari către voi înșivă, să întindeți mainile deasupra dificultăților și a deziluziilor și să aflați că ele se pot împrăștia la fel ca norii atunci cand creștem în cunoașterea de sine și în înțelegerea că suntem mai mult decat un trup, că prin trupul nostru se exprimă lumina necreată, spiritul și frumusețea fără seamăn a lui Hristos.
La mulți ani cu dragoste!

ȘI amintirile pot fi vindecate

Experiența vieții e noastre e mai degrabă autohipnotică ; e mai mult autosugestie și, pentru că-i așa, e important să știm că gandurile negre, lăsate să umble nestingherite prin minți, ne crează impresia că există o putere fantastică în ele și o realitate indubitabilă.În fapt, ele sunt doar înregistrări ale experiențelor noastre din trecut, în primul rand, experiențele așa cum au fost percepute de copilul din noi și nu neapărat așa cum s-au întamplat ele.

Fiecare gand diferit pe care-l alegem conștient ne poate scoate din gropile comune ale suferinței interioare, fie și dacă aceasta-i consecința unor întamplări nefericite a căror realitate se desfășoară în prezent. Fiecare gand bun, pe care-l alegem ca alternativă pentru unul distructiv sau lipsit de energie, are puterea de a corecta percepția ”din trecut” și, în consecință, de a corecta trecutul însuși. Trecutul e o înregistrare (amintirea) a felului în care noi am perceput experiențele acolo, atunci, de mult. Nu putem schimba oamenii care au trecut prin viețile noastre (nici nu avem puteri magice, care să ne ajute să-i schimbăm pe cei prezenți azi și acum în ele), nu ne putem schimba experiențele fizice, dar putem schimba orice percepție, orice emoție pe care am trăit-o în relația cu oricine și cu orice, iar asta echivalează cu o vindecare în propria conștiință. Această shimbare aduce vindecare a ființei care s-a simțit rănită sau a rănit, eliberează ființa din prezent de emoțiile distructive și ne ajută să ne simțim plini de iertare și de înțelegere față de toate ființele care au ”fost” în viețile noastre. Pană a ajunge acolo, însă (distanța de la suferință, durere sau furie la înțelegere și compasiune presupune să acceptăm faptul că avem de făcut un drum lung de la întuneric către lumină) ar trebui să știm că avem puterea de a ne vindeca amintirile, avem libertatea absolută de a ne dezlega de trecut(de tați și de mame care ne-au rănit, ne-au părăsit sau de cine știe ce alte clipe de coșmar ale copilăriei noastre), dar că, acest lucru presupune să privim permanent doar spre noi și să știm că nu suntem sclavii emoțiilor noastre negative, așa cum tindem că credem, ci doar creatorii lor. Asta-i vestea bună, căci creatorul poate să-și schimbe creația și făcand aceasta poate să-și schimbe viața!

Atingerea diafană a unui nou început

”Aceasta este o invatatura-cheie, un mesaj dintre cele mai importante.

Bunatatea Universului este infinita.

Atunci cand ceva "arata ca si cum" s-ar epuiza, nu te agita.

Aceasta, sau altceva mai bun, este pe drum.

Suficienta este ordinea naturala a lucrurilor.

Binele nu se epuizeaza niciodata - desi isi poate schimba forma.

Ai inteles ultima parte a acestui mesaj?”(Neale Donald Walsh – traducere Editura For You)

Iată ce mesaj frumos; ”cand ceva arată ca și cum s-ar epuiza, nu te agita. Aceasta sau altceva mai bun este pe drum”! În aceste cuvinte simple se ascunde o metodă psihologică, o cale care ne poate ajuta să vedem în lucrurile ”epuizate”, precum sfarșitul unui ceva, a unei relații, a unei situații, în respingere, în pierdere, fie ea o pierdere în dragoste sau una de orice altă natură, atingerea diafană a unui alt început. Ne simțim blocați și îmbrățișăm fără discernămant lamentările minții, durerea, însingurarea și neliniștea în fața unei situații ”epuizate” doar pentru că privim cu fața întoarsă către porțile închise. Viața are întotdeauna porțile larg deschise, dar mintea privește obsesiv - și asta întotdeauna – spre locul prin care nu se mai poate merge. Mintea privește barajul, buturuga sau ”drobul cu sare” și nu vrea să accepte că s-ar putea ca și-n baraj să fie ascunsă ”frumusețea și binecuvantarea Binelui”.

Mintea trebuie antrenată să-și amintească întotdeauna că Răul s-ar putea să fie, uneori, o altă formă pe care o ia Binele. Al doilea pas pe care mintea îl poate face către libertate și seninătate în fața unei situații ”epuizate” ar fi ca ea să privească spre ceea ce i se deschide atunci cand altceva se închide, spre posibilități și nu spre pierderi, spre viitor și nu spre trecut...

Toate cărările duc spre Bine, asta-i esența! Cheia e să să speri și să -ți amintești că-i o singură ușă închisă și o sută deschise; lasă calea blocată în urmă și mergi tot înainte, cu fața către soare. Soarele interior strălucește și noaptea atunci cand mintea are bunăvoința să ...privească cu discernămant și, mai ales, clar, clar!

Gânduri

Succesul spiritual

Drumul tău, drumul învingătorului

În calea fiecăruia dintre noi nu apare mai mult decat putem duce, cum zice un proverb plin de înțelepciune. Celor mari li se dau mari obstacole doar pentru că le pot depăși, pot obține din ele învățături extraordinare și daruri ce pot deveni chei și căi surprinzătoare pentru creșterea conștiinței proprii, a creșterii nivelului de conștiință a celor dragi și, în unele cauzuri, a nivelului de conștiință colectivă. Învinși suntem doar atunci cand ne permitem singuri să ne simțim învinși și cand credem că a fi învins este posibil. Întunericul nu-i altceva decat absența luminii; noi avem să apăsăm butonul potrivit, să dorim și să credem că-i posibil, să nu ne imaginăm alt scenariu decat pe acela al învingătorului, să credem că drumul nostru este sigur un drum către fericire!

Drumul către noi înşine