Practică frumusețea interioară - acesta este un post adevărat!

„Incercaţi să creaţi doar lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât”, spunea Osho. În acest scurt citat s-ar putea ascunde o decizie şi nu una simplă, nu una oarecare, nu-i un fel de a decide sau a visa că vei câştiga un milion de euro, nici un fel de a te hotărî să te îmbogăţeşti, să ai o familie, să fii savant sau să inventezi o maşină care te duce în cinci minute pe lună! Să creezi doar lucruri frumoase ar putea fi, însă, o decizie de creştere, care poate conţine oricare dintre visele enumerate aici şi încă multe altele, mai mari, mai mici, mii şi miliarde de alte feţe ale experienţei. Dintr-o alegere ca aceasta – anume să creezi în viaţa ta numai lucruri frumoase, să nu-ţi dai voie ţie însuţi să faci nimic urat – s-ar putea naşte în tine, în conştiinţa ta, în inima ta, în mintea şi în manifestările vieţii tale o lumină fantastică! Poate că pare inocenţă, iluzie, poate părea nefiresc, chiar lipsit de sens să-ţi imaginezi că se poate să creezi doar lucruri frumoase, dar asta se întâmplă doar pentru că nu ştim, nu avem înţelegerea naturii noastre, care-i făcută anume pentru exprimarea frumuseţii.

Dacă am alege pentru o zi, două sau pentru o săptămână să nu aducem la viaţă nimic urât, nici măcar un gând, nici măcar un cuvânt, nici o idee, cu atât mai puţin o faptă sau un eveniment de viaţă, am experimenta iubirea, ca stare de conştiinţă în care suntem noi înşine, ca o stare ce ne aparţine, e-n noi şi nu depinde de nimeni şi de nimic altceva. O asemenea alegere poate şi, în mod obişnuit, ar trebui să însoţească decizia de a ţine post, căci altfel ce fel de post e acela în care te abţii de la mâncare, dar nu şi de la gânduri urâte, nu şi de la ură, respingere, frustrare, furie sau frică? Nu spune nimeni că trăirile acestea, ce ne intoxică minţile, inimile şi trupurile, nu sunt omeneşti, dar – de vreme ce ele conţin ceva urâţenie, ceva hidos, ceva terifiant, uneori vulgar şi alteori distructiv – pot fi considerate urâte. Dacă ne-am abţine de la „acest soi de urât lăuntric” cât de frumoasă ar fi lumea asta, cât de bucuroşi am fi să stăm unii cu alţii şi unii lângă alţii? De ce şi de cine ne-am ascunde, de ce ne-am mai încuia uşile şi-am ridica în jurul caselor noastre ziduri înalte, care să ne ferească de alţii, de acei alţii, de cei care „crează” lucruri urâte şi fac ca viaţa să pară urâtă? Cui i-ar mai trece prin minte să păsărească un copil, să ucidă pe cineva, să lovească, să-i de-a altuia droguri, să-l folosească pentru satisfacerea propriilor plăceri egosite, cine ar mai vrea să aibă dreptate dacă dreptatea te face o bestie, cine ar mai putea să simtă ura şi să-i ia altuia fie şi un ac dacă ar conştientiza „urâţenia” acestor fapte?

Aş spune că ne-am simţi cuprinşi într-un cerc al Graţiei dacă am practica în lăuntrul nostru, absolut conştient şi tainic, fără să batem tobele, fără să ne expunem meritele pe toate uliţele, „frumuseţea”. Să ne dăm nouă înşine câte o zi în care să gândim doar gânduri frumoase despre tot ce ne apare în cale, orice ar fi. Să postim „o zi” de la „ urât” i-ar fi de ajutor lumii în care trăim mai mult decât putem înţelege, căci simplul fapt de a practica frumuseţea face vârtejuri de lumină în lume şi în noi. Cei din jurul nostru s-ar putea să se simtă mai vii, să primească un sprijin energetic, o vigoare pe care o resimt ca aparţinandu-le în clipa în care gândul nostru pentru ei e rugăciune, e speranţă şi e iertare. În a „ţine post de la urât” e o generozitate a fiinţei şi o renunţare teribilă a ei, renunţarea la fericirea propriului Eu; egoismul nu poate fi destructurat în absenţa acestui gen de renunţare, dar nici fericirea nu poate fi cunoscută altfel. O zi fără nimic urât, iată o provocare, iată un test pe care ni-l putem da noi nouă înşine şi apoi putem experimenta consecinţele; o experienţă de zile mari, care se poate să ne atragă mai sus, către noi înşine, către un alt fel de a fi în lume şi a trăi aproape de natura noastră divină! 

Duhul frumosului este Hristos în noi! Reflectați la asta!