Cand ceea ce ai nevoie vine la tine

Pentru că omul modern se mişcă în exces, aleargă şi se zbate printre oameni şi lucruri, pentru că mintea sa ..vibrează într-o permanentă revărsare de gînduri, nu mai poate observa un fenomen extraordinar al experienţei. Un fenomen straniu şi frumos, în acelaşi timp, care face ca cele necesare ale vieţii să ‘apară” în faţa aceluia ce încetează să..alerge! Aşa cum mintea merge şi atunci cînd noi stăm..într-un loc, viaţa..continuă să ne surprindă şi să..se mişte cînd ne oprim din alergare. În alergarea noastră besmetică nu avem timp să observăm misterul fascinant al mişcării lumii de lîngă noi şi în preajma noastră. Numai să ne putem opri o vreme, numai să ne putem extrage din pasiunile ..năstruşnice, or serioase ale existenţei am putea contempla şi observa mişcarea inconştientă a lumii, care răspunde la chemări, la nevoi, la dorinţe şi căutări nerostite, dar ştiute în adîncurile inimii noastre. Economia de mişcare are aici sensul de detaşare de cele ale lumii, de participare conştientă, activă, pasională şi frumoasă la experienţa lumii.. Cel ce ..se poate concentra, se mişcă..puţin, nu atît pentru că ar vrea aceasta, cît pentru că..acest misterios, incredibil de frumos şi fascinant univers pare să audă..gîndurile şi nevoile exprimate chiar şi numai în ascunsul inimii. Cel ce renunţă la ..mişcarea în exces va vedea cum universul mişcă lumea …întreagă pentru a-l sprijini. Totul pare să se întîmple de la sine(cum se mişcă în existenţa lor celulele corpului), cum oamenii se mişcă, aleargă, or ..stau – pur şi simplu – pentru că aceste stări sunt..în ordinea incredibilă a universului. Cel ce poate “observa”, poate accepta ceea ce observă. ŞI, prin acceptare, devine vizibilă ordinea..şi frumuseţea mişcării, în esenţa căreia se află răspunsurile clare la nevoile percepute ale omului şi chiar la cele nepercepute conştient! Să te opreşti din excesul de mişcare înseamnă să accepţi sensul celor ce se mişcă inteligent, ca răspuns..la lucrarea interioară a minţii şi a inimii. Atunci omul poate înţelege că lumea paranormală a celor ce pot citi gîndurile, or..pot răspunde la dorinţe şi gînduri neexprimate este..lumea normală. Omul poate înţelege că toţi oamenii, fie frumoşi sau urîţi, deştepţi sau proşti, “aud” cu urechi de care nu sunt conştienţi şi văd cu ochi..pe care nu-i înţeleg şi nu-i percep. El poate recunoaşte inteligenţa universală ascunsă în toate fiinţele şi capabilă să se manifeste ..potrivit credinţelor sale. Dacă te gîndeşti cu drag la un lucru, îl poţi vedea apărînd..”în faţa ta”. Ca într-un joc de magie şi mister, universul…pare să aducă spre tine esenţa lumii interioare în care îţi petreci timpul. Dar, pentru ca noi să avem acces la conştienţa ordinii universului şi a inteligenţei universale, ce curge în fiinţele ce ne înconjaoră, avem nevoie să acceptăm ceea ce “ne apare” în faţă, în experienţă, prin întîmplări şi evenimnete, or în stările interioare… Acceptarea dezvăluie frumuseţea, inteligenţa, capacităţile şi integritatea ..manifestărilor umane, care nu sunt niciodată rodul unei întîmplări, cît rodul…unei stări de curgere în ritmul întregului..Şi-n curgerea aceasta-i ordinea, care ne arată că legăturile..dintre oameni, lucruri, evenimente şi trăiri se petrec la alt nivel decît în lumea în care alergăm…