Energie - bucurie

Cînd căutăm dragostea altora, căutăm..energie. Cînd alergăm să ne satisfacem dorinţele, să ne împlinim visele, să fim mîngîiaţi, or să cîştigăm diferite lucruri în viaţa noastră, căutăm energie. Energia şi bucuria sunt unul şi acelaşi lucru. Calmul, starea de bine izvorîtă din acţiuni, activitătăţi, gînduri, vacanţe plăcute sau din simplul fapt de a privi un peisaj mirific, pacea, iubirea, entuziasmul înseamnă “energie”! Toate acestea înseamnă energie dătătoare de viaţă, care hrăneşte mintea şi trupul, aducînd prinos vieţii. Toate calităţile umane creatoare de bucurie, iubire, entuziasm, bine sprijină viaţa şi dăruiesc energie. Trăirile pozitive hrănesc lumea, dincolo de toate lucrurile, posesiunile sau alergările noastre. Nici un cîştig n-ar avea vreodată sens fără bucuria cîştigătorului. Nici o activitate, oricît de strălucitoare ar fi ea, nu aduce beneficii reale posesorului, în absenţa bucuriei, a stării de bine, a iubirii, a mulţumirii, a încîntării sau a entuziasmului. De aceea, scopul real al căutărilor umane rămîne..unul de ordin emoţional. Sentimental. Energetic.

Tot ce ne hrăneşte cu energie care sprijină viaţa ne dă putere şi..devine putere în mediul înconjurător. Din nefericire, noi ne hrănim şi cu energie distructivă, toxică şi aducătoare de suferinţă. Tot din nefericire, nu suntem destul de conştienţi de natura sursei de hrană pe care ne-o găsim şi..ne adîncim în suferinţă, autodezenergizîndu-ne şi căutînd apoi cu disperare energia în mediul înconjurător. Astfel, în loc să dăruim iubire pentru a o primi, noi aşteptăm iubirea altora şi, mai mult, ridicăm nenumărate pretenţii, arborăm criticile precum steagurile de luptă la adresa celor ce par să nu ne iubească niciodată atît cît avem nevoie şi ne intoxicăm cu ..negativitate. Suferinţa presupune întotdeauna prezenţa în mintea şi-n trăirile noastre a unei energii toxice. Suferinţa, fie ea sub forma furiei, a fricii aberante, a criticii acerbe, a judecăţilor de valoare de care lumea se poate lipsi cu uşurinţă ne predispune la căutarea şi aşteptarea iubirii (a energiei) de la ceilalţi. Cînd aceştia ne iubesc, ne răspund pozitiv, suntem fericiţi. Ne simţim bine şi avem o energie debordantă, uneori.

Dar, trece timpul şi constatăm că nevoia noastră de iubire devine mai acerbă, mai puternică şi fantasmagorică. Iubitul de odinioară, fără de care viaţa părea că ni se scurge în neant, devine sursa suferinţei din prezent. Suntem cîrcotaşi, suntem nemulţumiţi, suntem nefericiţi, căci energia partenerului de acum..nu ne mai satisface nevoile. Ne-am obişnuit unul cu celălalt, nu mai avem chef pentru sex, pentru apropiere, pentru mîngîiere, fiindcă nu mai simţim..iubire noi înşine. Un om iubit cîndva devine un ghimpe, or sursa nefericirii de azi. De fapt, noi n-am înţeles că iubirea este starea noastră de a fi. Fără a fi noi în stare de iubire, fără a fi noi într-o stare de bine, ar putea să ne iubească întreg mapamondul şi cerul, dar ..inutil. Iubirea altora devine lucrătoare pentru noi atunci cînd noi iubim. Dragostea celuilalt nu ne poate atinge, nu ne poate vindeca şi nu ne poate ajuta, fără ca noi să iubim. Dragostea altuia devine puternică pentru noi prin răspunsul nostru interior faţă de iubire. Cel ce iubeşte nu poate fi un vampir energetic pentru că energia şi iubirea din el sunt unul şi acelaşi lucru. De aceea, orice suferinţă ne-ar bîntui în orice moment, să ne amintim că leacul ei începe prin a dărui din nou celor ce ne înconjoară. Căci a dărui înseamnă a intra în contact cu puterea vieţii, iar a stimula această putere în jur înseamnă a primi..noi înşine darurile vieţii.