duminică, 27 noiembrie 2016

Vă așteptăm la Brașov marți, 29 noiembrie, ora 18,00


De ce ne este rușine să vorbim despre sex? De ce ne este rusine să spunem că iubim?

                  




Întrebarea ”de ce ne este rușine să vorbim despre sex?” mi-a pus-o zilele trecute o reporteriță care a scris despre lansarea cărții ”Aproape totul despre iubire și sex”(Editura Dharana, nov.2016). Am aflat ulterior că publicațiile oficiale nu au voie să scrie cuvântul ”sex”. Nu știu cât, unde și până unde este interzis să pronunțăm acest cuvânt, nu știu dacă televiziunile sunt supuse acestei restricții, deși nu m-aș mira să fie astfel. Mărturisesc că n-am fost conștientă de ”rușinea de a vorbi despre sex”, nici de restricțiile exterioare existente în legătură cu această temă atunci când am dat titlul cărții scrise împreună cu acad. Ovidiu Bojor, ”Aproape totul despre iubire și sex”. 

Inconștiența noastră a venit din faptul că n-am scris o carte vulgară, ci una utilă, pe de o parte, celor care au probleme sexuale( de la impotență, ejaculare precoce și până la frigiditate), utilă chiar și celor care au diferite alte afecțiuni descrise  de doctorul Ovidiu Bojor. Dincolo de aceasta, plantele pe care le recomandă domnia sa au întrebuințări diverse, de la bolile de inimă și până la diabet sau boli de piele. Citind descrierile doctorului Bojor oamenii pot conștientiza că au o problemă medicală și se pot adresa unui specialist pentru tratament. Cartea noastră este compusă din două cărți, cea de-a doua fiind semnată de mine și poartă titlul ”O perspectivă spirituală asupra iubirii și a sexualității”. Scriu aici despre cum am putea să iubim mai mult și asta pentru că, în loc să ne recuperăm puterea de a iubi, fie în cuplu, fie în alte împrejurări de viață, divorțăm, ne despărțim și rupem legăturile cu oamenii dragi, când ceea ce este corect să facem este doar să nu renunțăm noi înșine la iubire. Scriu în cartea noastră despre iubirea mântuitoare, despre sexul ca act meditativ, despre cum putem emite mai multă iubire, despre rolul ascuns al sexualității și anume acela de a ne face conștienți de noi înșine. Și prin sexualitate ne putem cunoaște și putem păși pe calea transformării de sine. 
N-am tratat aici energia sexuală ca pe o manifestare a instinctului, cât am subliniat faptul că instinctul însuși este un program creat de însăși inteligența divină, ne este hărăzit să-l trăim, și ne este scris să citim în propria conștiință cu ajutorul acestei energii, care nu-i altceva decât expresia iubirii divine. Tratând sexul ca până acum, vulgarizându-l și blamându-l nu facem decât să negăm inteligența divină care l-a creat cu iubire și ne sugerează prin toate mijloacele să-l readucem acolo unde-i este locul: în relația cu dragostea, cu iubirea pentru viață, cu sursa fericirii, a bucuriei și a frumuseții ființei. 
Ceea ce știu astăzi este că apariția cărții cu acest titlu mi-a dezvăluit existența unui blocaj masiv în conștiința colectivă, existența unui câmp energetic masiv, care ține conștiința în chingi uriașe, în vreme ce tocmai sexul fără nici un fel de iubire, sexul ca act fizic și percepția lui ca fiind ceva ”rușinos” ne ține într-o stare de inconștiență în legătură cu frumusețea, bucuria și grația pe care ne-o poate aduce prin recuperarea percepției despre ce este sexul cu adevărat. Chiar și așa, în condițiile în care am făcut din sex mai degrabă un act genital decât unul care atinge sufletul, așa cum ar fi cazul să-l percepem, îl facem, dar ne este rușine cu asta. 
Negând sexualitatea și ascunzând-o nu facem decât să negăm viziunea divină, care ne-a creat în așa fel încât nici unul dintre noi să nu ne putem sustrage de la trăirea dorinței sexuale. Energia erotică este aceea care se opune morții, este însăși energia vieții. Rușinea de a ne privi în față această energie provine cred din faptul că o privim așa cum ne-o arată alții: ca pe o expresie a vulgarității, a corporalității, a plăcerii și a urâtului cotidian. În realitate noi avem nevoie să ne recuperăm percepția despre sacralitatea energiei sexuale, să o recunoaștem ca energie a iubirii și creație a divinului. Nu putem spune că Dumnezeu a greșit făcându-ne sexul, căci tocmai prin ele se perpetuează viața și el este un aspect prin care se manifestă iubirea pe pământ. 


Nu ar trebui să ne fie rușine când iubim, ci când nu iubim. Ar trebuie să ne fie rușine când invidiem, când urâm pe cineva, când ne răzbunăm, când suferim de gelozie, când suntem furioși, când trăim emoții distructive. Ar trebui să ne fie rușine când se manifestă în noi neputința de a iubi (căci aceasta este Iadul, cum bine a spus cineva și să mă ierte că nu-mi amintesc numele) și să ne întoarcem pe calea corectă a sufletului nostru, care este întotdeauna o cale a iubirii. Să iubim este sensul vieții noastre. Cum să ne fie rușine să iubim? Dacă nu ajungem la iubire pentru tot ce este în lumea aceasta, dacă nu ștergem din noi negativitatea, dacă continuăm să percepem iubirea ca pe ceva rușios, nu înțelegem sensul venirii lui Hristos și nu vom ști că ne mântuim prin iubire, că negativitatea ne oprește de la a trăi iubirea. 
Cele mai frumoase iubiri ale oamenilor se întâmplă în copilăria mică, de la grădiniță. Sufletele copiilor simt iubirea și aceasta-i frumoasă, inocentă, plină de lumină. Mai devreme sau mai târziu, ființa umană trebuie să se întoarcă la iubirea inocentă, la această trăire minunată, fără de care mântuirea nu este posibilă.



Cartea noastră, ”Aproape totul despre iubire și sex” nu are nici măcar o urmă vagă de vulgaritate, dimpotrivă. Tinerii care vor citi ”Perspectiva spirituală asupra iubirii și a sexualității” nu vor mai face sex oricum, se vor gândi mai mult la acest subiect și cu totul altfel decât au făcut-o până acum, căci vor înțelege că actul genital nu-i folosește sufletului și poluează conștiința. Vor înțelege rolul ascuns al virginității și importanța recuperării percepției despre sacralitatea energiei vieții și necesitatea reîntoarcerii noastre la sexul făcut din dragoste. Cei care au avut o energie sexuală excesivă vor găsi și remedii practice pentru ea, dar vor înțelege că excesul este o scăpare de sub control cauzată de pierderea iubirii. Oamenii vârstinici vor găsi nenumărate beneficii pentru corp, suflet și spirit chiar dacă nu mai au o viață sexuală. Deci, să ne recuperăm forța de a privi energia sexuală ca pe o manifestare a energiei iubirii, așa cum au perceptu-o și marii înțelepți ai acestei lumi este, cred, o misiune, care va aduce vindecare conștiinței umane, ridicându-i de pe ochi vălul de ceață care ține ascunsă tocmai iubirea și unul dintre cele mai puternice mijloace de trăire a fericirii în plan omenesc. 
***




Maria Timuc și Ovidiu Bojor vă așteaptă la Brașov marți, 29 noiembrie a.c, la Centrul Cultural Reduta, Sala Mare( Str. Apolonia Hirscher, nr. 8) la conferință și dublă lansare de carte, cum puteți vedea în afișul de mai jos, unde sunt și coperțile celor două cărți.
Tema conferinței poartă titlul cărții: ”Aproape totul despre iubire și sex”(EDitura Dharana). Vom vorbi ”altfel” despre iubire și sexualitate,   două aspecte esențiale ale vieții pe pământ, prezente permanent în viețile noastre și, cu toate acestea, misterioase și fascinante, despre nevoia de a privi sexul și sexualitatea ca manifestări ale  energiei care perpetuează existența și fac viața omului puțin mai frumoasă dacă-i înțelegem sensurile ascunse și pe acelea pe care noi singuri le ascundem fără să ne dăm seama că tocmai asta facem.


Vă rugăm să abadonați rușinea, dar să țineți în suflet dragostea și lumina ei. Vă așteptăm la Brașov. 


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole publicate pe blogul personal