vineri, 25 martie 2011

Legea Atractiei

Legea Atractiei

Nici suferinţa, nici dragostea nu sunt stări exterioare ale fiinţei umane. Ele se petrec în interior, în mintea şi în sufletul omenesc..Ceea ce se întîmplă în “afară”, în ceea ce numim “realitate” este un stimul, dar şi o oglindă a fiinţei interioare. Lumea din afară se regăseşte cumva în emoţiile noastre, în gînduri şi-n sentimente. Desigur că niciodată nu vedem în afară în mod fidel ceea ce este afară, cît ceea ce putem percepe prin trăirile interioare înregistrate ca experienţă de viaţă.

De exemplu, cinci oameni privesc acelaşi tablou, dar fiecare percepe tabloul prin prisma propriei sale experienţa. Un om care apare minunat în ochii unuia, este descris în termeni extremi de negativi de către altul. Aceasta înseamnă că noi nu vedem lumea exterioară aşa cum este, ci aşa cum putem. Nu vedem calităţile unui lucru, ale unui om, ale unei situaţii decît dacă alegem să observăm aceste calităţi. Putem alege, însă, să observăm neajunsurile, dificultăţile, ceea ce nu-i în regulă şi această opţiune este denumită de către noi “realism”. Sau “observaţie critică”. Sau o stare firească, pasibilă să ne ducă spre situaţia în care putem opera schimbări.

Poate că acest lucru este valabil, dar numai atunci cînd observăm partea negativă cu intenţii interioare pozitive. Cînd observăm un lucru negativ şi avem intenţia de a genera..o energie pozitivă, capabilă să mişte lucrurile spre un deznodămînt pozitiv. Fără intenţiile bune, stagnăm şi nu izbutim să construim nimic serios. Aceasta este o opţiune pe care o alegem mai des decît ne putem imagina. Este o opţiune care face rău, deopotrivă societăţii, faimiliei, oamenilor pe care-i iubim şi celor cărora – poate – am vrea să le facem bine. În cuplu, această opţiune generează starea de rutină, de disconfort şi de suferinţă mentală, care erodează în timp dragostea. Mintea obişnuită să judece, să vadă critic şi să observe tot ce-i lipseşte partenerului nostru se obişnuieşte cu nefericirea. Se autoprogramează pentru observaţia negativă. Aşa se face că, în loc să alegem toleranţa, iubirea, bucuria şi ceea ce ne dăruieşte bun, frumos sau important celălalt, noi vedem..că şi-a pus ciorapii în sus şi nu în jos, că şi-a luat haina verde în loc de cea roşie şi asta-i rău. Vedem că a cumpărat ceva, dar era mai bun..altceva..Vedeţi?

Mintea nu are capacitatea de a aprecia că partenerul nostru a făcut ceva, cît vede că trebuia să facă altceva, or că putea face un lucru mai bun. Nici măcar nu ne dăm seama că orice om face tot ce crede el că-i bun într-un moment..ŞI, tot el ajunge să fie extrem de stîngaci, de dificil, de aiurit şi de groaznic, atîta vreme cît celălalt îl vede astfel. Iată de ce oamenii iubiţi reuşesc..mai mult decît aceia pe care toate lumea îI vede în culori negre. Oamenii iubiţi se simt mai puternici, mai ajutaţi, mai curajoşi şi mai creativi. De aceea suferinţa nu este o stare..provocată de altcineva, ci o alegere mentală. Numai că, practicînd-o prea mult timp, nu ne mai putem sustrage puterii ei şi nu mai reuşim ieşi din obişnuniţa de a vedea lumea în negru decît cu un ajutor divin; iubirea. Legea Atractiei, asta-i cheia. Atragi suferinta, suferind, atragi iubirea, iubind: devii mai bun pe masura ce esti bun..

Un comentariu:

Articole publicate pe blogul personal