Faceți căutări pe acest blog

duminică, 30 octombrie 2016

În curând apare și va fi lansată cartea
”Aproape totul despre Iubire și sex”, autori Ovidiu Bojor și Maria Timuc - Editura Dharana



”Iubiri care luminează chipurile îndrăgostiților”

”Experiența umană arată că, într-adevăr, sunt iubiri care luminează chipurile îndrăgostiților și unele care le întunecă. Sunt acte sexuale care energizează ființa și unele care o storc de energie, o obosesc, bărbații și femeile cad după ele într-un somn adânc, de parcă ar fi pierdut energie. De fapt, aș spune că presupusa pierdere de energie este o intrare în propriile programe inconștiente, negative, pe care le-am conceput singuri, în experiențele vieții, în trecut, programe care nu se aflau în lumina conștienței înainte. Iubirea le-ar energiza, le-ar schimba, le-ar transmuta, le-ar vindeca și chiar face aceasta când iubim, căci observăm că iubirea ne schimbă perspectiva asupra vieții, percepțiile, ne ajută să iertăm, să înțelegem, să acceptăm, să ne bucurăm și să transcendem iraționalitatea. 

Sexul fără iubire e un fel de eșec al energiei de a ne vindeca, un eșec cauzat de inconștiența noastră cu privire la rolul energiei sexuale, care curge în jos, dar – în lipsa iubirii – nu se poate întoarce în sus, spre cer, spre inimă, spre minte, spre ființa noastră superioară. Din această cauză, „cei ce sunt goi de iubire sunt plini de sex”, cum spunea Osho. Energia sexuală vine din nou și din nou să ne vindece, căci, nerealizându-și misiunea, ea devine mai puternică, mai vijelioasă, mai incontrolabilă până ce înțelegem că prin ea căutăm iubirea. Odată găsită iubirea nu mai avem nevoie să facem sex cu alte și alte persoane: iubirea oprește instinctul sexual la partenerul pe care-l iubim, căci realizăm împreună cu acesta transcendența și vindecarea programelor din trecut, inconștiente până atunci, recontextualizând prin iubire toate percepțiile și folosind puterea iubirii de a ierta, a accepta, a înțelege, a trece peste obstacole și răni, a trece peste traumele din trecut cu iubire. De aceea ar trebui cu toții să învățăm iubirea, să învățăm că ea este o stare de conștiință, dar și o putere energetică, una care curge prin corpurile noastre fizice, mentale, emoționale, una care curge și prin organele noastre genitale cu două mari scopuri: acela de a perpetua specia și de a învăța să iubim, să-i permitem energiei iubirii să ne hrănească trupurile cu adevărat, să-i permitem energiei sacre să ne umple și să se manifeste prin noi. 



Când iubirea „de sus” curge prin îndrăgostiți, actul sexual îi luminează, le așează lumină pe chip: ei strălucesc, se înfrumusețează, parcă s-ar fi trezit dintr-o meditație în care i-au luminat îngerii, prin ochii lor parcă ar privi îngerii. E un spectacol atât de grandios în această apariție a luminii pe chipurile celor ce s-au regăsit în unul singur prin iubire și sexualitate încât nu se poate să fie omenesc și nu se poate să fii om și să nu cauți măcar o dată în viață să fii în el. Lumina e hrana din cer ce li se dăruiește celor care se îmbrățișează cu dragoste, celor care se sărută cu buzele pline de dragoste, celor prin mâinile cărora divinul însuși îl mângâie pe iubit sau pe iubită: pentru această lumină, pentru a o atinge, pentru a o lăsa să ne pătrundă și să ne înlănțuie cu dulceața ei avem nevoie să refacem legătura dintre iubire și sex și să aducem pe lume copii ai luminii, copii din sferele înalte, copii care vor duce lumea în locuri de neimaginat astăzi. Noi trebuie doar să învățăm iubirea pentru a lăsa lumina ei să lucreze prin noi pe Pământ și să readucem sacrul în împreunarea cu ființa iubită, făcând din întâlnirea trupurilor noastre o întâlnire a sufletelor, să facem din trupurile noastre un fel de temple pentru rugăciune și dragoste. 



Să înțelegem exact acest aspect: iubirea, la fel ca gândul, nu se vede cu ochiul liber, nu poate fi urmărită la microscop, dar ea are o formă subtilă, un anume grad de materializare subtilă, care ne determină s-o simțim, să știm sigur că e iubire și, atunci când nivelul ei de manifestare este foarte înalt, este percepută ca lumină vizibilă. Lumina iubirii este cât se poate de concretă, curgerea ei luminează, înfrumusețează și pozitivează gândurile, exacerbează emoțiile pozitive și sentimentele frumoase și se resimte în corp și-n lumea înconjurătoare. Miza ființei ar putea fi aceea de a se transforma pe sine până acolo unde să devină un canal pentru manifestarea iubirii ca lumină. Ea se simte ca extaz – în forma cea mai puternică – și creează sentimentul că ocupă fiecare celulă a corpului. Numai o singură dată în viață dacă am trăi această stare, fie și pentru foarte scurt timp, o vom căuta mereu prin tot ce vom face. 

(Fragment din Capitolul ” Iubiri care luminează chipurile îndrăgostiților”, semnat Maria Timuc în cartea ”APROAPE TOTUL DESPRE IUBIRE ȘI SEX”, autori Ovidiu Bojor și Maria Timuc, Editura Dharana- noiembrie, 2016)



NOTĂ

Cartea ”Aproape totul despre iubire și sex”, semnată de Ovidiu Bojor și Maria Timuc (Editura Dharana) va ieși de la tipar la data de 15 noiembrie și va fi lansată curând la București. Vom anunța aici detaliile despre lansare, unde vă așteptăm...curând. 

duminică, 28 august 2016

Ioan Chelaru







La aniversarea a 70 de ani de viață

Maestrul Ion Chelaru - un om care și-a împlinit destinul

 

 

”De ce te sărbătorești cu o zi înainte, Ioane”, l-am întrebat zilele trecute pe Ioan Chelaru, care împlinește 70 de ani la 29 august a.c?

”Păi... Nu sărbătoresc împlinirea a 70 de ani, ci despărțirea de 69 de ani”, mi-a spus el, zâmbind ștrengărește pe sub mustățile prelungi, care – privindu-le – îți amintesc că actorul l-a întruchipat pe Stalin, ce-i drept, pe scenă.






Umorul nu-i punctul forte al marilor actori care au umplut inimile celorlalți cu râsete și bucurie( ba, parcă tocmai ei sunt străbătuți de fiorul dramatic al existenței), dar Ion Chelaru are momente de viață la fel ca cele de pe scenă. Deși are o fire înclinată spre seriozitate, mai degrabă contemplativă, sensibilă și călătoare prin tainicele umbre ale ființei umane, omul Ion Chelaru e înzestrat cu umor, un umor fin, inteligent, care răzbate din spatele măștii sale de ”om dur”. Acest om, aparent ”mărunt” din punct de vedere fizic, emană o putere fantastică, una ascunsă înlăuntru, în partea ascunsă a minții și a sufletului său, o putere care l-a purtat prin această viață ca pe un om demn, capabil să treacă peste furtunile propriei existențe. Hărăzit pentru actorie, Ion Chelaru nu s-a lăsat până când n-a ajuns la facultatea dragă sufletului său. Timp de șapte ani la rând a dat la facultate. Era tânăr pe atunci, dar – pe cât de tânăr – pe atât de perseverent în a-și urma visul și vocația. 




Film realizat de Ioan Busuioc - 

conține fotografii cu unele dintre cele mai importante roluri ale lui Ioan Chelaru, precum și pasaje din unele dintre piesele sale de teatru, în special ”Yorick”, din cartea ”Dialoguri Dramatice”. 





Eu cred că, dacă ar fi fost nevoie, Ion Chelaru ar fi făcut la fel ca Edison, care a încercat de 999 de ori să inventeze becul și a reușit la încercarea numărul 1000. O asemenea determinare este posibilă doar pentru acei oameni care ”au intuiția” că ceea ce caută există, deja. Este o cunoaștere, ascunsă în profunzimile ființei, o intuiție formidabilă, care îl motivează pe căutător, așa încât eșecul nu-i decât o întârziere pozitivă, care mobilizează și mai mult resursele frumoase, precum forța, inteligența și talentul. O asemenea cunoaștere a avut Ion Chelaru despre vocația sa fundamentală: aceea de a fi actor și a aduce la viață nenumărate personaje. Cei născuți actori, precum este Ion Chelaru, au știut dintotdeauna că sunt..actori și au demonstrat aceasta de-a lungul întregii vieți. Iată-l și pe Ion Chelaru la 70 de ani, purtând cununa frumoasă a unei vieți împlinite prin talent, muncă, răbdare, perseverență, inteligență, intuiție, îndrăzneală, dar și modestie. A jucat în nenumărate piese de teatru( le aveți mai jos, așa cum ni le prezintă Wikipedia) și în nenumărate filme, făcând roluri magistrale.

 


În imagine: 

Ion Chelaru și soția sa, Mirela Gorea, în piesa ”Tango”, la Teatrul Bulandra din București.


Între cele mai solicitante roluri ale maestrului Chelaru a fost ”Stalin”, un personaj complex, straniu, în sufletul căruia actorul a descoperit - trăindu-i emoțiile - slăbiciunea, lacrimile, puterea, sadismul și sensibilitatea, frica, ura și dragostea de putere. ”Repetând pentru rolul lui Stalin mă cuprindea un plâns teribil, o stare ciudată, de parcă preluam o suferință interioară tainică a personajului. Au fost zile și momente grele pentru mine”, mi-a mărturisit Ion Chelaru într-o zi. Așa se întâmplă cu marii actori: ei intră în pielea personajelor, devin chiar acele personaje și sfârșesc prin a retrăi complet emoțiile lor. În această identificare totală cu personajul se ascunde forța marelui actor, puterea lui de a trăi în aceeași viață mai multe vieți, puterea lui de a fi...mereu altul, mereu altcineva. Poate că actorul este singura ființă care, într-o viață, poate fi și rege, și sclav, și dictator, și ucigaș, și salvator de suflete, și terapeut, și bețiv, și afemeiat, și bărbatul perfect, și omul angelic, și cel frumos, și cel urât. Experiența emoțională a actorului nu poate fi – cred – egalată de nimeni altcineva, căci cu toții trăim în limitele propriului nostru Eu, a propriei experiențe emoționale, un singur personaj, pe noi înșine, așa cum suntem. Actorul, însă, ne trăiește pe noi toți și poate deveni oricare dintre noi, cunoscându-ne prin forța sa misterioasă de a pătrunde în trăirile noastre ca și cum ar fi ale sale. Aceasta a făcut și Ion Chelaru, cum au făcut toți marii actori.




În piesa ”Tango”, la Teatrul Bulandra

 


Ion Chelaru în piesa ”Avarul Îndrăgostit”, la Teatrul de Comedie din București


Piesele în care îl puteți vedea pe Ion Chelaru acum sunt: ”Avarul îndrăgostit” al lui Moliere, ”Escu”, ”Scorpia îmblânzită”, ”Revizorul”, ”Suflete Moarte”, a lui Gogol, toate la Teatrul de Comedie din București și ”Tango”, o piesă în care joacă alături de soția sa minunată, Mirela Gore, la Teatrul Bulandra. Trei dintre aceste piese, respectiv Scorpia Îmblânzită, Suflete moarte și Tango, au avut priemera în ultima stagiune teatrală.

Ion Chelaru este și scriitor, dramaturg și poet, încă unul talentat și preocupat de destinul ființei umane, al speciei, al lumii. Piesele sale dramatice trădează căutarea frenetică a răspunsurilor la întrebările fundamentale ale vieții, la întrebările legate de existența lui Dumnezeu, de existența unui sens și a justificării existenței. În ”Dialoguri Dramatice” este pregnantă această aplecare a autorului asupra profunzimilor conștiinței umane, unde Raiul, Iadul, Dumnezeu, răul și binele se împletesc cu un scop precis, întru gloria divină și decoperirea sensului vieții noastre. Spiritul învinge în viziunea dramaturgului Chelaru, spiritul este mereu viu și întruparea lui prin noi e doar o călătorie prin vis.

La 70 de ani Ion Chelaru este un om care și-a împlinit destinul: a făcut în această viață tot ce a dorit cu adevărat să facă, a trăit cum a dorit cu adevărat să trăiască și a realizat ceea ce și-a dorit să realizeze. Dincolo de obstacole, norocul, ajutorul divin, talentul, perseverența, încrederea, speranța, frumusețea, grația și bucuria i-au colorat experiențele și l-au adus în fața propriului destin împlinit. El are astăzi o vârstă de aur, o vârstă matură, din interiorul căreia se pot naște vise noi și împliniri mai mari.

Ar fi multe de spus, probabil chiar un roman în câteva volume despre o viață atât de intensă și de frumoasă ca a lui Ioan Chelaru, dar poate că ne va spune/va scrie chiar el într-o zi...acest roman. 

 

La mulți ani, Ion Chelaru!

Prietenii care te iubesc îți doresc acum drum frumos și multi ani fericiți, în care alte vise minunate să-ți devină realitate!

 

 Piesa ”Tango”...Salutul actorului! 

Ion Chelaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Chelaru (n. 29 august 1946) este un actor și regizor de teatru, dramaturg și actor român de film.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1975. A jucat ca actor la Teatrul Național din Iași (1975-1982), Teatrul Bulandra (1984-1988), Teatrul Mic din București (1988-1993) și Teatrul de Comedie din București (din 1994). Printre rolurile interpretate de el sunt Moghilă din Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Andron din Păsările tinereții noastre de Ion Druță, Cantemir Vodă din Drumuri și răscruci de Paul Everac, Pristanda din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Don Alfonso și Arnolf din Don Juan de Moliere, Stalin din Master Class de D. Pownall, Pampon din D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Andronache Tuzluc din Ciocoii vechi și noi deNicolae Filimon, Nonacourt din Pălăria de Eugene Labiche sau Ivan Cuzmici Șpechin din Revizorul de N. V. Gogol.
A scris piese și scenarii de teatru precum YorikMarea călătorieOperațiunea SanaDimineți însoriteCamuflajul și Camillus. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Româniaîn 1993.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
·         Adio, dragă Nela (1972) : Secretul lui Bachus (1984): Vânătoarea de lilieci (1991): Ce zi frumoasă! (TV) / (1992): Balanța (1992): E pericoloso sporgersi (1993) - Uncomisioned officer: Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Pantiușa: Somnul insulei (1994) - Vanghelie, tehnoredactorul cărții: Mesagerul (film TV, 1995: Stare de fapt (1995): Transfer de personalitate (film TV, 1996): Inițiativa (1996): Aerisirea (film TV, 1997): Femeia în roșu (1997) – Matei: Frumoșii nebuni ai marilor orașe (film TV, 1998): Occident (2002) – Generalul: Ciocârlia (2002): Chirița în provincie (2002): Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le temain: Maria (2003) - șeful de tură: Pălăria (2004) – Nonancourt: „15” (2005) - colonelul Nicolae Ghircoiaș: Midas și povestea fantomei (2010).








joi, 16 iunie 2016

Povesti din Brasov 14 iunie 2016 Invitat: Maria Timuc



Interviu la Brașov cu minunata prietenă, Cornelia Crevean și emisiunea ei, ”Povești din Brașov”..despre iubire, viață, vieți anterioare, suferință, transformare de sine, căutare, speranță...


Pentru vizionarea emisiunii faceți click pe titlul colorat în albastru..


Puteti viziona emisiunea si aici... 
https://youtu.be/OMmwv4zEKcA



Povesti din Brasov 14 iunie 2016 Invitat: Maria Timuc

In imagine... Cornelia Crevean și..cărtile mele..






Maria Timuc și Cornelia Crevean...


Pregatindu-ne entru emisie...




Echipa NOVA TV la lucru...



Si o imbratisare plina de iubire...

sâmbătă, 30 aprilie 2016

IUBIREA CA LUMINĂ VIE ESTE AICI, PENTRU NOI TOȚI


”Iubirea divină, iubirea ca lumină vie, prezentă acum și aici, lumina cristică, binecuvântată se află la dispoziția fiecărei ființe și este accesibilă pentru noi toți. Nu suntem aleși să iubim, ci alegem să iubim și alegerea noastră este aceea care îl actualizează pe Dumnezeu, îl face viu pe Hristos și prezent chiar și în cele mai mici dintre detaliile vieții noastre, precum și în cele mari.
 Așadar, iubirea nu este doar o emoție, care definește relația dintre un bărbat și o femeie, dintre un copil și un părinte, dintre un samaritean și un necăjit sau relația dintre doi prieteni, ci o stare de conștiință, care presupune transformarea noastră interioară și practica iubirii în fiecare zi, în fiecare detaliu al vieții”.

***
În iubirea reciprocă, energia unuia o potențează pe a celuilalt. Frumusețea gândurilor, a sentimentelor și a sufletului crează energia frumoasă , iubirea, iar iubirea devine o forță de atracție care luminează, vitalizează, vindecă, înfrumusețează și dorește fericirea celui iubit. În ochii îndrăgostitului, celălalt este întruchiparea frumuseții, a bucuriei, a puterii, a grației, a blândeții. Doar cel iubit este dorit cu sufletul și cu trupul, cel iubit este frumosul, fantasticul, divinul, este cel în care iubitorul se regăsește în expresia profundă și frumoasă a ființei sale iubitoare. Iubirea reciprocă este mântuitoare, căci ea nu mai lasă loc de negativitate interioară. În acest model divin al iubirii dintre bărbat și femeie se ascunde modelul oglindirii perfecte a iubirii: ”așa cum te iubesc eu, mă iubești tu” sau ”iubirea din tine este oglinda frumoasă a iubirii din mine”.

”Prea iubitul meu este al meu și eu sunt a lui”, spune ”Cântarea Cântărilor”! Asta înseamnă că-n iubirea reciprocă ne dăruim unul altuia cu toată ființa. Aici este altceva decât ”posesivitatea” pe care o cunoaștem cu toții atât de bine. În posesivitatea omenească e o dorință ca celălalt să fie al tău, e un vis, e un semn profund că ”celălalt nu-mi aparține și de aceea încerc să-l forțez să fie al meu”. În posesivitate, bărbatul și femeia sunt supărați, sunt iritați. Ei au o idee doar despre iubirea reciprocă, dar nu iubirea reciprocă în sine. În iubirea reciprocă, apartenența este de la sine, este prezentă, nu trebuie s-o forțezi, nu e nevoie să-l forțezi pe celălalt ”să-ți aparțină”, să fie numai al tău. Pentru că te iubește, el ESTE al tău. Pentru că-l iubești, este al tău. 

Iubirea singură face ca celălalt să-ți aparțină total, să te oglindească în iubirea pe care i-o porți. Iubirea însăși este garanția teribilă a libertății, iubirea pe care unul i-o poartă celuilalt face ca libertatea de alegere să existe, să se exprime, să fie o certitudine.
Liberul abritru este frânt în iubirea posesivă. Aici, în acest model de iubire, deosebit de extins, de prezent în viața de zi cu zi, în iubirea posesivă, liberul arbitru nu este recunoscut și, poate, nici întru totul prezent. Dacă celălalt este ”forțat” să ne aparțină, dacă celălalt este forțat prin gelozie, prin mânie, prin amenințare, prin supărare, iată, iubirea lipsește și unde lipsește iubirea, lipsește libertatea de alegere. Dragostea cu forța e un deliciu al minții, e o stare confuză, pe care ar trebui s-o conștientizăm atunci când o manifestăm cu un partener,  fie bărbat sau femeie, ca și atunci când altcineva o manifestă cu noi înșine. Dacă încercăm să ne posedăm iubitul sau iubita se întâmplă pentru că avem să ne vindecăm pe noi înșine, să ne corectăm percepțiile despre ”iubire”. 

Vedeți ce spune ”Cântarea Cântărilor”? ”Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui”... ESTE înseamnă că este, deja, în virtutea existenței iubirii reciproce. În posesivitate VREM SĂ FIE, în iubire ESTE. Dacă iubim și suntem iubiți, celălalt ne aparține și noi îi aparținem lui, ne dăruim reciproc unul altuia, prin puterea iubirii pe care ne-o purtăm. Nu-i nevoie să vrem să ne aparținem, căci voința(în forma ei de dorință) nu poate aduce iubirea. Dorința  se află în domeniul mai jos al conștiinței, în mintea noastră, în spațiul omenesc al lucrurilor pe care nu le avem, iar în iubire nu se poate ”să nu avem”. Nu avem doar din pricina minții noastre. ”Nu avem” când nu avem iubire. Aparteneța prin iubire nu este una posesivă, ci una naturală, firească, este o trăire pozitivă, luminoasă, prezentă, pur și simplu, în trăirea noastră, imposibil de creat prin forță. Dacă ESTE, iubirea distruge toate barajele, toate limitările, toate fortărețele pe care le ridică Egoul, ea rupe barajele Egoului și spulberă logica omenească, făcând ca omul să dea jos de pe toți pereții sufletului și ai minții sale valorile omenești de care este dependent. Cum spune un inițiat rus, S. N Lazarev, când omul pune valorile omenești mai presus de iubire acestea îi sunt luate, căci toate valorile omenești se nasc din iubire și de aceea nu putem pune imaginea lucrurilor mai presus de creatorul lor: iubirea însăși. 

(FRAGMENTE DINTR-O CARTE NOUA - în curs de apariție la EDITURA DHARANA - autori MARIA TIMUC ȘI OVIDIU BOJOR) 

***

Cu acestea vă doresc Un Paște Fericit și iubirea divină să vă binecuvânteze, să vă călăuzească și să vă mângâie sufletele și viețile. 

marți, 12 aprilie 2016

Vă aștept la Focșani vineri, 15 aprilie

Lansare de carte și conferință despre vindecarea...sufletului, a minții și a relațiilor



Vă aștept la Focșani vineri, 15 aprilie, ora 17,00, la Alexandria Librării, în incinta Focșani Mall, cu ocazia lansării cărților ”Pași către tine însuți - Vindecarea Cauzală” și ”Pași către tine însuți - Puterea Frumuseții Interioare” (Editura Dharana), adică a aceleiași cărți, apărută în două volume. Tot atunci vom lansa și cartea ”Jocul Divin - Șansa Omului în Univers”, la care sunt coautor. La Focșani va veni împreună cu mine și autorul principal al acestei cărți, fizicianul Alexandru Mușat, care va vorbi tocmai despre om, despre rolul său în existență și despre șansa extraordinară pe care acesta o are ca ființă întrupată. Alexandru Mușat este surpriza mea pentru prietenii din Focșani, care vor veni vineri seara la eveniment.

Evenimentul va fi însoțit de  o conferință cu tema: ”Vindecarea sufletului și a minții. Despre relațiile care ne îmbolnăvesc și relațiile vindecătoare”. 



Iată aici câteva idei care vor face subiectul abordării mele de vineri:
Motto:
”Suntem suflete nemuritoare, ascunse temporar în trup”...

1) Una dintre cele mai mari nevoi umane, pe lângă nevoia de apă, de hrană și de aer, este nevoia de a fi iubit. Ființele umane, nemotivate de existența cuiva drag, își pierd dorința de a trăi. A avea pe cine să iubim și a fi iubiți e o nevoie vitală, la fel de mare precum e aceea de a ne hrăni.
2) Oamenii devin puternici atunci când iubesc pe cineva. Dorința de a trăi este stimulată de iubirea pentru o altă persoană. Iubirea pentru altă persoană stimulează iubirea de sine și chiar o creează: de aici vine puterea celui care iubește pe cineva. Iubirea aceasta este una vindecătoare.
3) Relațiile interumane sunt sursă de vindecare și de boală pentru fiecare dintre noi, adesea fiind cauza unora dintre cele mai mari suferințe și cele mai mari vindecări ale ființelor.
4) Relațiile toxice - prezente în viețile fiecăruia dintre noi - sunt, adesea, relații karmice și sunt puse în mișcare de mecanisme karmice, care se transmit de la părinți la copii, dar se pot manifesta în relațiile de viață, care n-au nici o legătură cu familia biologică.
5) Toate relațiile biologice sunt karmice. În toate relațiile dificile se ascunde un program, un obstacol, care trebuie conștientizat și depășit pentru a debloca o karma trecută sau una pe care o putem declanșa chiar noi, reacționând greșit la situațiile provocatoare pe care ni le arată relațiile dificile. Karma despre care vorbim aici este doar un program inconștient, care se perpetuează prin eroare de percepție și prin reacții greșite la situații dificile. ”Păcatul fundamental al oamenilor este făcut prin percepție”, spune dr David Hawkins, un mare cercetător al stărilor de conștiință avansată. În consecință, karma este vindecabilă.
6) Relațiile de dragoste dintre bărbați și femei pot fi sursa unora dintre bolile cele mai apăsătoare ale sufletului și ale minții. Dar și relațiile dintre părinți și copii, dintre colegi, dintre rude pot fi sursă de îmbolnăvire sau de vindecare. Nu în ultimul rând, relația cu Dumnezeu joacă un rol determinant în experiența umană.
7) Vindecându-ne o relație dificilă sau vindecându-ne sufletul și mintea, tulburate în relațiile toxice, avem șansa unei creșteri interioare și energetice masive și a unei deschideri spre experiențe deosebite, ca o consecință a creșterii nivelului nostru de conștiință și a accesului minții și a sufletului într-un spațiu interior în care iubirea și pacea iau locul negativității. În acest punct, relația toxică se rupe și, fie persoana toxică este îndepărtată de la sine din câmpul nostru, fie se va naște între noi și cealaltă persoană o legătură de iubire.
8) Iubirea vindecă, dar pentru a iubi nu-i suficient să știm despre iubire, ci să găsim calea de a o trăi în experiența vieții de zi cu zi și în relația cu aceasta.

Detalii..la Focșani, unde vă aștept vineri seara!

NOTĂ: mulțumesc minunatei doamne, Cătălina Maria Dascălu (Cabinet Psihologic Dascălu Maria Cătălina), pentru organizarea evenimentului de la Focșani și, mai ales, pentru cât de mult suflet a pus pentru ca lucrurile ”să se întâmple”. Mulțumesc conducerii Alexandria Librării, Editurii Dharana, respectiv domnului Ioan Busuioc, Mall Focșani, psiho-line.ro, Pandora, care s-au implicat în organizare sau au sprijinit-o. 


Premiera absolută a superproducției”Salonul Roșu” - teatru radiofonic

O piesă minunată despre...dictatura regulilor



Luni, 11 aprilie a.c, la Hotel Ramada Majestic din București, a avut loc premiera absolută a piesei ”Salonul Roșu”, o superproducție a Teatrului Radiofonic, cu un scenariu de Pusa Roth, după romanul scriitorului August Strindberg. Lansarea piesei a fost însoțită de audiția a două dintre cele 10 episoade, respectiv episoadele 1 și 5, în prezența unora dintre ”artizanii” importanți ai acestui eveniment cultural deosebit. Regizorul arstistic, Vasile Manta, și redactorul și producătorul, Costin Tuchilă, au vorbit despre geniul scriitorului August Strindberg și despre culisele scrierii scenariului pe structura de teatru radiofonic, apreciind în mod special munca doamnei Pusa Roth pentru scrierea inspirată a acestuia, dar și forța și profesionalismul actorilor și al tuturor celor implicați în crearea evenimentului.
”Salonul Roșu” mi-a părut o satiră la adresa societății, al cărei personaj principal este ”Funcționarul”. Toate personajele sunt ”funcționari” la propriu, dar și la figurat. La propriu, funcționarii se mișcă pe scena lumii într-un ritm caragialesc, gândesc irațional și sfârșesc prin a transforma problemele dramatice ale lumii în ...”comedii”. Singurul personaj care încearcă să iasă din lumea funcționarilor, să evadeze de pe scena cu reguli absurde, iraționale și ineficiente, să iasă din schemă și să creeze ceva nou este Arvid Falk, personajul principal, care intră într-un carusel al funcționarilor la modul propriu tocmai în încercarea de a ieși din el. Scriitorul Arvid Falk se lovește de limitele, de regulile, de iraționalitatea și de absurdul unei societăți a cărei crispare trece drept  valoare, a cărei tensiune trece drept adevăr, a cărei virtute este respectul pentru reguli - de exemplu, nimeni nu mai mucește dacă trec două minute după închiderea programului de lucru - dar toate acestea devin demne de râs. Plânsul nu mai este posibil, drama e prea adâncă pentru a-ți pierde energia cu ea, așa încât nu-ți rămâne decât să râzi și să-și dai seama că trăiești într-o lume în care speranța de a scăpa din sistemul ”funcționarilor” este pierdută. Șansa de a trăi liniștit într-o lume guvernată de reguli iraționale este aceea de a te alinia lor. Iată un mesaj cât se poate de actual, ascultătorii piesei ”Salonul Roșu” se vor simți ca-n anul 2016, vor regăsi problemele lumii noastre în preocupările unui scriitor care a trăit înainte de anul 1900. Acesta este geniul: puterea de a reda trăsături ale societății și ale lumii și a le regăsi în orice timp, în orice spațiu și-n orice societate. ”Salonul Roșu” este - cred eu - o piesă despre dictatura regulilor, care absorb creativitatea(nu întâmplător scriitorul este victima societății), forța spiritului și tulbură profund frumusețea ființei și a lumii în care trăim, aruncând-o în tipare, pe cât de iraționale, pe atât de rigide și inutile.
Muzica din această piesă însoțește armonios anumite scene, subliniiind parfumul epocii și al personajelor. Regizorul Vasile Manta a izbutit să creeze scenele în așa fel încât să sugereze prin auz atomosfera unei lumi, a unei societăți și frământările unor suflete pierdute prin hățișurile aparențelor. ”Salonul Roșu” e o piesă interesantă, spumoasă, frumoasă, bine făcută, iar jocul actorilor este chiar spectaculos în anumite scene. Realizatorii și actorii merită apluze! Dumneavoastră o puteti asculta la Radio România Cultural (aveți programul și distribuția mai jos).



 În Imagine - Costin Tuchilă - redactorul și producătorul piesei ”Salonul Roșu”
 In imagine regizorul piesei, Vasile Manta


Imagine de la audiția în premieră a piesei ”Salonul Roșu”

” Salonul Roșu” - teatru radiofonic, după romanul cu același titlu de August Strindberg, teatru serial în 10 episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta. Traducere de Corneliu Papadopol.

În rolul principal, Arvid Falk: Cristian Iacob. În distribuție: Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuț Kivu, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugărița, Marius Călugărița, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeş. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Cele zece episoade vor fi difuzate laRadio România Cultural, pe spațiul de teatru radiofonic serial, ora 22.30, în perioada luni, 11–vineri, 22 aprilie 2016, astfel: 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 21, 22 aprilie. 

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...