REALITATEA JURIDICA 2016.01.12 Maria Timuc in dialog cu Gheorghe Iancu

În dialog cu Gheorghe Iancu

Despre Legea Existenței - Iubirea

TEORIA CONSPIRATIEI 2016.01.06 Maria Timuc cu Emil Străinu - Despre singuratate...si meditatie

TEORIA CONSPIRATIEI 2015.12.16 - Maria Timuc in dialog cu Emil Strainu

în iarna asta ne iubim pe stradă...

în iarna asta ne iubim pe stradă

ca niște oameni veseli de zăpadă...

în viscol  tac tristeți de-odinioară,

ning oamenii-nlăuntru și-n afară...

e-atât de frig și-atât de singuri stăm

printre căpițe de zăpadă să visăm...

în iarna asta ne iubim pe munți

să nu ne vadă sufletul cărunți,

să nu ne știe frica, moartea, gerul,

când ninge, ne tocmim cu cerul,

și când se-așează albul tot pe stradă,

noi ne iubim în îngeri de zăpadă

să nu ne vadă oamenii, să știe

că eu îți ning frumos și tu-mi ningi mie...

...când te iubesc!

fă-mă sămânță de grâu, macină-mă, 

fă-mă pâine

hrănește-te cu mine, satură-te

fă-mă felinar și ține-mă noaptea lângă patul tău

să mă aprinzi de câte ori ai nevoie de un strop de lumină

fă-mă grădina ta, plimbă-te prin mine și calcă, 

și lasă-ți urmele

oriunde ai vrea...

cântă-mă, scrie-mă, fă-mă cuvânt și poartă-mă 

ca pe-o cămașă veselă , 

ține-mă strâns, am să-ți țin de cald iarna asta,

am să-ți țin de... „râs”, am să fac o sărbătoare, 

un fel de Crăciun am să fac în tine mereu, 

lasă-mă să fiu...

bradul tău...

lasă-mă să îmbătrânesc, să mă uzez așa, pe trupul tău, în celule

ca o cămașă sau ca o vitamină, să îmbătrânesc la tine-n curte

ca o grădină

ține-mă așa, aproape, atât de aproape până ce voi obosi să te doresc

pană ce îmi va albi inima

și va ninge ea

când te iubesc...

**

Poezia ”...când te iubesc!” face parte din volumul II al cărții ”Pași către tine însuți” - PUTEREA FRUMUSEȚII INTERIOARE, Editura Dharana. 

Aceasta nu este o carte de poezii, ci conține eseuri cu tematică spirituală, al cărui scop este conștientizarea Sinelui, înțelegerea de sine, vindecarea sufletului și a minții. Poeziile pe care le conține încearcă să trezească sensibilitatea ființei și frumusețea interioară, care este cel mai minunat, mai măreț și mai bun doctor din existență. 

 

îmbrățișare...!

în zilele calde te iau în gand  și te aud

mergând

prin mine,

pașii ți se preling alene pe lumini și pe umbre,

tu  construiești un oraș  printre urme

cu ferestrele deschise larg,

gândurile mele se sparg ca niște globuri

de lumină într-o tristețe

străină...

tu deschizi uși care duc spre anotimpuri fantastice

în brațe e totul, în brațele tale-i chivotul cu legi

și tot ce nu-nțelegi se arată într-o îmbrățișare,

viața gândește, viața simte, viața vorbește

cu ochiul care

iubește

viețile noastre se ascund prin păduri și plutesc

deasupra frunzelor, copacii cresc în îmbrățișări de copii

și brațele gândurilor mele

te-ascund în ele,

te desenează pe zăpadă și ning,

și te ating,

copacii se apleacă din dragoste

și printre ei singurătatea dezvelește surâsuri clandestine

eu te iau în mine,

te-mbrățișez într-un gând

în care te aud ...tâcând!

Poezie scrisă astăzi, 1 ianuarie 2016. Ora 9,30...

***

La mulți ani, un an fericit, grație și binecuvântare vă doresc cu drag!

Craciun fericit și binecuvântat le doresc tuturor prietenilor și cititorilor mei!

Domnul nostru, Isus Hristos, să vă însoțească, să vă căluzească, să vă ajute și să vă lumineze în fiecare clipă a vieții dumneavoastră pentru ca iertarea, iubirea și blândețea să vă umple ființa și să vă apară din lume, prin cei ce vă înconjoară. 

Lumina Domnului este aici, cu noi și în noi. Fie ca la acest Crăciun să vă umple inimile!
Cu multă iubire,
Maria Timuc