Eu iubesc – eu sunt iubit
Nu există în experiența umană nici o
putere vindecătoare mai mare decât IUBIREA! Când un copil vine pe lume, are
nevoie de aer, de lapte și de iubire: primele două îi hrănesc micuțul corp la
nivel fizic, pe când iubirea îi hrănește corpul, sufletul, spiritul, întreaga
ființă. Sunt dovezi științifice care arată că mângâierea are efecte minunate
asupra bebelușului; îl ajută să crească mai repede, să fie mai vioi și mai
inteligent. În pofide percepției noastre de ”suprafață” – aș zice – care ne
arată că supraviețuim cu aer, cu apă și cu hrană solidă, nici o formă de hrană
nu poate compensa absența iubirii. Iubirea este energia Vieții. Când nu trăim
sentimentul de a avea iubire în noi înșine ne simțim dezenergizați. Lipsa de
energie trebuie să ne atragă atenția asupra nevoii urgente de a ne recupera
puterea noastră de a iubi.
Să iubim noi înseamnă să ne reconectăm
cu Viața, cu energia care ne susține în această fabuloasă experiență numită ”viața
noastră”!Când noi vom iubi, această stare se va reflecta înapoi spre noi, în
virtutea legilor existenței, sub forma iubirii ce va veni către noi din lume. Așadar,
dacă nu suntem iubiți este doar pentru că noi nu emitem iubire. Dacă simțim
dezenergizare, apatie, dezinteres și chiar alte trăiri negative, care sugerează
că energia noastră e în declin, avem nevoie să ne întrebăm:”Oare cum m-am
îndepărtat de iubire? Oare ce aș putea face să iubesc din nou”?
Să iubim nu înseamnă să așteptăm venirea
unui Mesia din afara noastră pentru a-l iubi, ci să facem pași mărunți spre
recuperarea conexiunii noastre cu acest câmp magic și măreț al vieții, IUBIREA.
Să dăruim iubire celorlalți și putem face aceasta prin cuvinte, prin gesturi
mici, prin daruri cât de mărunte, dar care ne antrenează energia internă și ne
reântorc rapid către iubire. Poți să gătești o mâncare cu drag pentru cineva,
poți face curățenie pentru tine și pentru cineva, poți ajuta un om, poți spune
un cuvânt frumos și poți trimite în lume un zâmbet, care-i dăruiește altui om
un sentiment de bine. Toate aceste mici daruri ne întorc din drumul distructiv
al așteptării, căci aceasta-i dezenergizarea: așteptarea de a fi iubiți, iar să
fim iubiți e imposibil în absența
iubirii lăuntrice. Se întâmplă una ca asta pentru că iubirea e un câmp al
conștiinței, însuși câmpul vieții, ascuns adânc în interiorul nostru, și de aceea
nu-l putem găsi pe altă cale decât...creând condițiile de reconectare cu el în
noi înșine.
”Eu iubesc” e condiția esențială pentru
a fi iubit; nu cred că există altă
cale adevărată, ci doar un efect iluzoriu, autohipnotic al ființelor, care
continuă să caute în afară ceea ce nu vine fără a fi în lăuntru!
Superb!
RăspundețiȘtergereMultumim.