Drumul către noi înşine

Puterea autosugestiei

Am vazut recent pe Discovery un documentar interesant; experimente deosebite despre puterea minții și despre ceea ce se întamplă în trupurile noastre, ca și în creierele noastre ca o consecință a felului în care gandim și ne sugerăm nouă înșine ”diferite” lucruri. Un psiholog a dus un grup de studenți într-un bar și le-a spus că experimentul pe care îl face presupune ca ei să bea bere și să discute orice doresc. Studenții au crezut că berea era cu alcool, dar numai trei dintre berile de la masă aveau alcool. Studenții s-au încins la discuții, timpul a trecut, au băut fără oprire și, după un timp, surpriză; toți studenții erau beți. Ochii le deveniseră mici, fețele transfigurate, exact ca persoanele care au băut mult într-o seară. Ei se îmbătaseră cu bere fără alcool. ”Efectul Placebo”; să te îmbeți cu bere fără alcol pentru că ai crezut că are alcool, nu poate fi altceva decat un efect al puterii propriei minți.

Acest documentar m-a inspirat să mă gandesc la ”o meditație de seară”, care să funcționeze ca o sugestie pozitivă, vindecătoare pentru creierul, respectiv pentru trupul și ființa celor ce o vor citi. Dacă ne putem îmbăta cu bere fără alcool, atunci ne putem sugera nouă înșine idei care ne pot liniști mintea și, mai mult, pot crea tipare neuronale noi în creier – desigur, prin repetiție, perseverență și credință. Mintea noastră are o putere colosală, de aceea avem nevoie să-i sugerăm continuu ceea ce vrem să trăim, să o hrănim cu sugestii pozitive, cu rugăciune, cu meditație, cu ganduri care nu mai hrănesc structurile emoționale traumatice ale trecutului.

De ce ”o meditație de seară”? Ei, bine, pentru că e deosebit de puternică sugestia pe care o acceptăm ca fiind reală înainte de a adormi. Subconștientul lucrează puternic în timpul somnului, iar creierul prelucrează ideile și gandurile noastre în timp ce dormim. Se poate ca sugestiile pozitive înainte de culcare să fie cu mult mai ușor și mai rapid înregistrate în subconștient, iar aceasta să ne predispună către vindecare mentală, emoțională, către calm și înțelepciune, către puterea de a trăi mai frumos fiecare zi a vieții noastre. Rugăciunea ”Tatăl Nostru” ar putea însoți această meditație de seară și aș recomanda chiar să punem capul pe pernă...cu ea în gand și în inimă, căci este singura rugăciune pe care ne-a lăsat-o Isus, iar puterea ei este neantrecută!

Propun acum un alt fel de a adormi, o ieșire din rutina mentală, din gandurile noastre pline de framantare, de neliniste, de tristete, de respingere, o ieșire din ”starea de negativitate”, pe care nu știm s-o stapanim în nenumărate imprejurări de viață. Să plantăm în mințile noastre semințele Harului, ale iubirii, ale păcii și ale acceptării, căci existența nu nu mai are nevoie de judecători, ci de vindecători. Ne putem ”îmbăta” cu sugestii care-i fac bine creierului, trupului și, mai ales, vieții noastre. În locul urii, în locul neliniștii, în locul gandurilor inconștiente care ne populează mintea seara și ne fac să ne trezim dimineața obosiți și iritați, putem repeta...o sugestie pozitivă și o rugăciune. Perseverența va fi cheia acestui nou obicei; să meditezi și să te rogi seara la fel cum te speli pe dinți, să fie ceva ce face parte din obiceiul tău, doar că acesta este un pansament pentru mintea frămantată și un dulce elixir pentru inimă. Să adormim iubind, iertand, intelegand toate manifestarile existentei, fără emotii negative e un pas către armonie și lumină în noi înșine. Să ne îngrijim de mintea noastră, să gandim conștient, ceea ce vrem să gandim, ceea ce ne place și ceea ce ne aduce liniște sufletească va deveni în anii următori o prioritate și, cred din toată inima, simt asta, generațiile viitoare vor învăța la școală că gandul e o taină și că tot ceea ce gandim e rugăciunea noastră. Vor veni pe lume copii care vor stapani perfect puterea gandului și vor face cu gandul lumea pe care noi abia o intrezărim acum! Să ne îngrijim gandurile și de-a lungul zilei, căci în îngrijirea aceasta stă profund iubirea de sine și puterea de a fi atat de buni pe cat ne credem și ne permitem noi înșine să fim!

Dumnezeu să vă binecuvanteze!

***

Meditație pentru astă seară...(2)

Meditație pentru astă seară...(2)

Privesc în această zi care a trecut ca și cum m-aș privi pe mine însumi. Privesc în mine, în mintea mea și în inima mea, expresiile emoționale ale tuturor ființelor pe care le-am întalnit azi și le accept pe toate.

Dacă am observat un om trist, accept tristețea lui ca pe-o desăvarșită expresie a existenței și-o binecuvantez. Dacă am întalnit pe cineva furios, privesc spre furia aceea, binecuvantand-o, căci și în ea e o tainică mișcare a vieții. Privesc fără judecată, fără manie și fără teamă suferința, furia, supărarea altor ființe, precum și propria mea supărare, îi accept pe cei din jur așa cum s-au manifestat azi și mă accept pe mine însumi în mod deplin.

Îm această seară voi adormi fără să judec, voi accepta și voi binecuvanta toate ființele pe care le-am întalnit și mă voi binecuvanta pe mine însumi, fără să cataloghez vreo manifestare ca fiind bună sau rea. Toate sunt cum sunt și, dacă sunt, întrezăresc în ele un sens mai înalt, fie și dacă nu-l văd acum. În această seară renunț la explicații, la prejudecăți și la mandrie, în această seară văd viața în acceptare și înțeleg că ea e o expresie a perfecțiunii și a iubirii, chiar dacă am întalnit pe cineva care mi-a trezit ură sau resentiment sau dacă cineva a simțit ură și resentiment în relația cu mine.

Adorm împăcat cu mine și cu lumea, iar maine mă voi trezi în bucurie și mă voi lăsa ghidat de energia ”acceptării” vieții, care va aduce către mine tot ce am nevoie. Mă voi trezi într-o nouă zi binecuvantată și voi culege din ea roadele acceptării pe care o cultiv conștient în această seară, înainte de a adormi. Existența este perfectă așa cum este; fie tristețe, fie bucurie, fie înțelepciune sau manie, pe toate le văd acum perfecte și bune pentru existență!

Mulțumesc, Doamne, pentru această zi, pentru această seară și pentru că astăzi mă iubesc și mă accept pe mine așa cum sunt, iubind și acceptand toate experiențele acestei zile și toate ființele care le-au creat... 

Așa să fie și așa este!

Mică meditație pentru astă seară...(1)

În această seară îi dau lui Dumnezeu toate problemele mele.
Îi dau lui Dumnezeu tensiunea, framantarea si toate gandurile de îndoială, de teamă sau de neliniște.
Las întamplările zilei să treacă și mă deschid  către momentul prezent, intru în grația acestui moment și privesc în jurul meu. Ceea ce am acum cu mine și langă mine, chiar dacă pare că nu-i nimic, e tot ce am nevoie pentru a crește și a mă bucura.
Îmi dau voie mie să fiu, să simt și să am bucurie!
Îmi dau voie mie să mă eliberez de gandurile negative și să binecuvantez toate fiintele care-au trecut prin viața mea azi! Imi dau voie mie să adorm în această seară în deplină iubire, pace și îngăduință pentru toate ființele!
Asa să fie, așa este!

Mintea...ne minte că suntem singuri!

E cam ...toamnă, cam cenușiu afară.
Azi am pus la cale o întalnire cu un prieten; ”Să-l inivitam și pe X, că e cam singur”, mi-a spus el! ”E cam singur”, asta mi-a ramas în ganduri, in vreme ce ma intrebam ”ce inseamna sa fii cam singur?” si dacă nu cumva e o stare pe care o alegi, mai mult sau mai puțin conștient? Vremea asta încețoșată, acompaniată de o adanca liniste, după o dimineata ce parea să persiste zgomotos în preajma mea, mi-a amintit că se vor aprinde curand luminile lui ”Craciun” pe strazi pentru a ne aminti că și întunericul poate fi învins, compensat și chiar plăcut. Dar, tot în zodia lui Crăciun e și ”singurătatea”, tot aici, în partea aceasta a anului, oamenii se pot simți mai singuri, nu pentru că ar fi mai singuri decat în restul anului, cat pentru că e mai persistent și mai evident faptul simplu că mulți alții ”au pe cineva”! Mai e și vremea cenușie, lumina slabă a zilelor, care impresionează creierul și-l predispune la dispoziții pline de nostalgie.
Oare chiar suntem noi singuri? E ”singurătatea” un destin al ființei, e o realitate starea de singurătate, e în ea o vibrație ce ne face să ne treacă fiori de frig și să ne indispună pană acolo unde sfarșim prin a deveni mai singuri decat suntem, de fapt? E în singurătatea noastră și o ”plăcere” ascunsă, poate una ce ne hipnotizează să ne hrănim mental și emoțional dintr-o stare de victimă, din acea victimă, care pretinde că realitatea dezgustătoare sau doar apăsătoare a singurătății e  impusă, predestinată sau e o stare conjuncturală, pentru care poate fi învinuită lumea înconjurătoare? Nu cumva ne ”place” inconștient să ne credem singuri uneori, nu cumva ne umezim mustățile de plăcere la gandul că alții ne fac singurătatea, ei ne exclud, ei ne spun ”nu”, ei nu sunt destul de buni, ei nu comunică, ei sunt superificiali? Alții nu ne iubesc, alții nu ne sună, ne ne caută, nu ne răspund...și gata, starea noastră de victimă s-a preparat!
Noi am fi mai puțin singuri dacă am accepta că ...alegem să fim așa. Și atunci cand chiar am fi singuri am intra cumva în comuniune cu Sinele nostru, ne-am auzi mai mult pe noi înșine și ne-am putea simți pe noi, cei pe care-i evităm, de fapt, alergand prea mult, traind prea zgomotos, cautand in afară ceea ce găsim întotdeauna în interior. Singurătatea e o experiență subiectivă, o experiență care poate fi trăită ca întalnire cu Sine, ca reantregire de sine, deci ca bucurie și ca izbandă a luminii din noi, oricat de întunecate ne-ar fi zilele sau toamnele. E cineva cu noi întotdeauna, e cineva pe care nu-l putem trăi...în afara singurătății, în afara liniștii interioare, în afara bucuriei fără motiv, în afara cauzelor de bucurie ce se nasc în experiența vieții. E un infit în noi, un inifnit de lumină și iubire, spre care putem păși, pe care-l putem trăi și-i putem atinge visul doar...în bucuria singurătății.
Prezența altor oameni nu-i o garanție a sentimentului de a fi împreună. ”A fi împreună” și ” a fi cu Sine” e forma supremă a comuniunii, este adevărul din care nu putem percepe singurătatea. În afara acestui fel sublim de a fi împreună, oricand ne putem simți singuri, și dacă ne rotim prin mulțimi. Egoul se va hrăni din starea noastră deconectată de la sine, ne va arăta că suferința singurătății ne vine din deconectarea de Sine și nu pentru că singurătatea noastră e reală. Egoului îi plac vinovații, îi place vina de orice fel, îi place victima și o hrănește cu motive, motivații și ganduri, pe care noi trebuie să ni le autodezvăluim și să le vindecăm. Oricand putem fi cu cineva, cu altcineva, dar - dacă nu suntem cu cineva - e pentru că Egoul ne șoptește că fericirea noastră ar fi completă dacă am fi cu cineva anume, cu un el, cu o ea...Asta-i păcăleala ”singuraticului”, căci el nu acceptă să fie acolo unde este, cu cine vine în acea clipă, ci ...are o dorință de fericire și un nume pentru cel sau cea care-i poate rupe lanțul singurătății! În realitate, existența și divina Prezență ce-o animă, ne aduce mereu ceva, pe cineva, chiar nouă pe noi înșine, sugerandu-ne continuu și repetat că nu suntem niciodată singuri! Suntem doar deconectați de la Sinele nostru și inconștienți de ființele ce ne stau aproape, tocmai pentru ca noi să conștientizăm că ele, oricine ar fi, sunt CINEVA, că-n fiecare cineva există Dumnezeu și, dacă acela e atunci și acolo, atunci mintea ne minte că suntem singuri!

Remediu homeopatic pentru ..mintea noastră!

Remediu homeopatic pentru ..mintea noastră! Poate că există în viaţa ta acum o situaţie sau o relaţie care te agasează, te stresează, te înnebuneşte, îţi crează frică sau nemulţumire, enervare sau îndoială continuă. Poate că ceva merge cu dificultate, poate că ţi se pare că ceva este fără ieşire sau că altceva nu poate fi niciodată schimbat. Oricare ar fi situaţia ta, efectul constant este acesta;’te necăjeşte, te stoarce de energie, te pune la colţul vieţii şi te face să dormi cu un singur ochi închis”..Dacă ţi se întîmplă ceva de genul acesta, începe prin a vedea exact în omul sau situaţia dificilă pastila cea mai puternică pentru vindecarea ta. Ea îţi cere să schimbi exact ceea ce simţi în acel moment. Ceea ce gîndeşti şi ceea ce crezi că te înspăimîntă. Pastila pe care ne-o furnizează experienţa de viaţă este ca şi un remediu homeopatic; o doză mică de supărare care izvorăşte dintr-o situaţie de viaţă trezeşte în noi un program amplu de supărare. Momentul în care facem din ţînţar armăsar este şi momentul simbolic al înghiţirii pastilei vindecătoare. Esenţa pastilei numită situaţie dificilă de viaţă constă în momentul în care devenim conştienţi de faptul că ne descrie cauza bolii. Cauza situaţiei pe care o trăim.Puterea de vindecare se află la îndemîna noastră şi constă în schimbarea conştientă a gîndurilor prin care definim situaţia noastră. Dacă suntem certaţi cu o fiinţă apropiată, iubită, vom fi tentaţi să gîndim cît este ea de vinovată pentru nefericirea pe care o simţim în acel moment. Ne amintim din istoria antică a experienţei despre cum a spart farfuria la nuntă şi despre cum ne-a spus nu ştiu ce cuvînt în public. Mintea ne înghionteşte să-i creăm celuilalt o imagine prin care ne arată că..avem dreptate. Celălalt este vinovat. Sau noi suntem vinovaţi..Ceea ce gîndim în timpul derulării situaţiei dificile de viaţă trebuie să fie în atenţia noastră, dar nu pentru a găsi argumente care să ne confirme dreptatea, cît pentru a ne modifica modul de a vedea persoana, situaţia sau pe noi înşine. Căci gîndurile şi sentimentele negative care evoluează în interiorul nostru în timpul oricărui eveniment de viaţă descriu precis gîndurile şi sentimentele care au creat evenimentul..Dacă - de exemplu – ne plîngem continuu în sinea noastră că nu avem bani, iar situaţia noastră materială este aceasta cu adevărat – pastila se ascunde chiar în boala însăşi, ca şi cauza bolii. Plînsul nostru este cauza lipsurilor financiare, iar remediul este acela de a înceta din plîns. A observa ce anume avem, a ne mulţumi cu ce avem, a ne comporta, apoi, ca şi cum am avea..Vindecarea la acest nivel este un proces, nu o pastiluţă fermecată. Procesul constă în a exersa zi de zi schimbarea noastră la nivel mental, iar rugăciunea “dă-mi, Domane, gînduri curate pentru acest om sau pentru mine însumI” poate face minuni. Schimbarea afirmaţiilor mentale, în primul rînd prin apelul la rugăciune( iar în stuaţiile foarte dificile acest apel este esenţial) ajută, pansează şi modifică starea noastră interioară, dar şi pe aceea exterioară. Poate nu se întîmplă imediat, dar nici pastilele nu …iau durerea imediat. Munca noastră cu propria minte devine, însă, o pastilă homeopatică viguroasă şi vindecătoare, cu acţiune mai lentă, dar puternică şi fără efecte adverse sau secundare. În mintea noastră şi-n trăirile interioare pozitive se află marele secret al vindecării pe toate dimensiunile omeneşti; fizic, mental, emoţional, dar şi în viaţa de zi cu zi.

Practica spirituală, disernământ și echilibru

A trecut ”Sfârșitul lumii” și, cum spunea într-un mic articol prietena mea, Monica Vișan, mulți au fost dezamăgiți pentru că li s-au dat peste cap previziunile. David Hawkins spune că Egoul e gata să și moară doar ca să aibă el dreptate și, poate, despre Ego vorbim în cazul de față. El dorea o Apocalipsă numai de dragul propriei dreptăți. - Să intrăm în anul care se apropie cu pași repezi mai înțelepți, mai conștienți și să ne luăm lecția ce se cuvine din această iluzie colectivă a ”apocalipsei”, care n-a fost altceva decât ”apocalipsa Egoului”. Eu cred în continuare că suntem invitați să ne folosim discernământul și să fim atenți la informațiile care vin către noi, să ne verificăm sursele și, dacă ceea ce ni se spune nu este verificabil, să punem deoparte cu rigoare și reținere. Tot David Hawkins spune că mintea omenească este ușor de programat și că cea mai mare problemă a ei este incapacitatea de a distinge între adevăr și falsitate. Povestea asta cu Sfârșitul lumii nu-i altceva decât o confirmare a faptului că falsitatea ne poate încolți, că suntem manipulabili și riscăm să devenim victime inocente ale unor minți care și-au pierdut busola sau a unora care căștigă fabulos de pe urma inocenței minții noastre. Cea mai bună cale pentru viață este calea verificabilă. Cea mai bună atitudine mentală este aceea care ne face să ne simțim bine. Dacă ceea ce gândim, simțim și facem nu ne ...ajută să simțim bucurie, stare de bine, pace, liniște, iubire, răbdare, speranță, încredere sau orice altă stare din registrul stărilor înalte ale conștiinței, nu-i de la Dumnezeu, ci de la Ego. Forțele întunecate, iraționale, ascunse în subconștientul colectiv, ca și în cel individual, nu gustă lumina, nu iubesc conștiința și conștiența și nu iubesc discernământul, căci toate acestea le anihilează. - Așadar, anul 2013 ar putea să fie pentru noi unul al discernământului, un an al conștienței și al ieșirii de sub tutela forțelor întunecate și iraționale din subconștientul nostru. Nu putem evolua spiritual, nu ne putem schimba cu adevărat, nu putem face pași către noi înșine și către adevărul ființei noastre fără să ”fim prudenți” și reținuți în fața informațiilor care vin către noi. Ce ne face bine cu adevărat? Ce atitudini ne sunt benefice, cum ne putem păstra echilibrul mental, gândirea coerentă, cum ne putem păstra libertatea de alegere și cum ne putem asuma responsabilitatea cu adevărat pentru tot ce facem, suntem sau gândim? Iată întrebări bune - deși simple, banale - pentru cineva care dorește să se cunoască pe sine și să evolueze spiritual, în sensul cel mai sănătos al cuvântului. Am să vă spun și eu acum, la sfârșit de an, ce cred că îi face bine unei ființe, aflate pe drumul spiritual? Pe unde poate merge ființa fără riscul de a se pierde, de a-și zruncina echilibrul sufletesc și mental? - În primul rând, exercițiul discernământului este unul obligatoriu. În ce privește discernământul spiritual, trebuie să știm că ceea ce-i de la Dumnezeu crează toate registrele stărilor înalte ale conștiinței, adică stare de bine, de bucurie, de împlinire, de frumusețe și de grație. Adevărul spiritual poartă amprenta luminii și al binelui, pe când falsitatea descrie Egoul și toate stările joase ale conștiinței, inclusiv frica, neliniștea, depresia, ura etc. - Supravegherea minții noastre, sugestia pozitivă, afirmațiile pozitive, pline de speranță și de credință, de încredere și de bucurie reprezintă un instrument esențial al lucrării spirituale. Controlul minții presupune controlul propriei vieți și puterea de a ne asuma responsabilitatea pentru situațiile ce ne apar în cale și pentru cele în care alegem să ne implicăm, pentru ceea ce simțim și pentru tot ce trăim. Controlându-ne cu adevărat mintea, cu discernământ, retrăgându-ne din fața informațiilor neverificabile și îmbrățișând ceea ce constatăm că ne ajută cu adevărat pe calea noastră, facem pași importanți către adevăr și către o stare de bine în noi înșine. - Alimentația noastră este importantă și schimbarea ei, în sensul de a mânca sănătos și chibzuit, ne schimbă starea interioară și ajută enorm în procesul de ridicare a conștiinței, respectiv de modificare a trăirilor cu frecvențe joase. - Mișcarea fizică, sportul, plimbările pe jos sunt expresii verificabile ale stării de bine, ale schimbării stilului de viață și ale evoluției noastre sufletești. Mișcarea fizică mișcă și sufletul. - Meditația, rugăciunea, liniștirea minții, dar și ieșirea în lume, distracția, întâlnirile cu ceilalți, o alternare a mișcării, a ieșiri în lume și a retragerii din ea în anumite momente sunt de mare ajutor. Dacă ne aflăm pe calea spirituală nu înseamnă să nu mai avem prieteni, să ne îndepărtăm de oameni, să nu ne mai bucurăm la o petrecere, de un dans, de un cântec sau de o conversație oarecare. Lucrarea spirituală e un drum către iubire, e o cale către dăruire, generozitate, împlinire în sine, dar împreună cu altul. O retragere prea persistentă, o fugă de oameni și de frumos în numele spiritualității poate deveni o cale către depresie dacă nu suntem atenți. Uneori să te retragei, alteori să ieși; uneori să primești, alteori să dăruiești, uneori să ieși, alteori să aștepți să vină altul către tine; asta-i calea echilibrului și a discernământului. De la meditație la distracție, de la liniștea minții la bucuria vieții, de la pacea interioară la avântul existenței în mișcare; iată ce cred eu că ne ține sănătoși, întregi la minte și la suflet. Vă doresc un an în care să reușiți să vă apăropiați de voi înșivă atât de mult și de frumos, încât să descoperiți că sunteți ființe minunate, care merită mult mai mult decât cred, mai mult decât au și pot mult mai mult decât au acceptat vreodată că-i posibil. La mulți ani! -

Portalul divin 12.12.12

Vă e teamă de Apocalipsă? Credeți că pe 21.12.2012 vine sfărșitul lumii sau începe o eră a luminii pentru Pământ? Cam aceste două variante ne colindă de ani întregi pe fiecare dintre noi, prin intermediul diferitelor profeții sau al persoanelor care au clarvedere și prezintă o variantă sau alta ca fiind imaginea realității. Mai avem doar câteva zile până la data anunțată și, cvum se spune, vom trăi și vom vedea. *** Ce cred eu despre acest subiect? Ei, bine! Aș vrea să abordez problema din punct de vedere al sincronicității numerelor pentru luna decembrie 2012. Cândva am fost preocupată de mistica numerelor, am citit nenumărate cărți despre acest subiect și am înțeles, între altele, că numerele sunt purtătoare ale unor tipare de vibrație, energie și frecvențe. În Mistica numerelor sunt relevante tiparele primelor zece numere și din cauza cauza orice număr, de exemplu, 24, trebuie adunat în așa fel încât să obținem un număîr de la 1 la 10. 2 plus 4 face 6, deci numărul 24 trebuie socotit ca fiind un tipar de tip 6. Numărul 132 devine 1 plus 3 plus 2, care dă în total tot 6. Zilele calendaristice se socotesc la fel pentru a le descoperi tiparul numeric, de exemplu, data de 17.o7.2007 devine 8.7.9. În decembrie luna aceasta avem patru zile al căror tipar energetic este sincronistic, dar una dintre ele are o sincronicitate perfectă; 2.12.2012, iată prima zi sincronistică a acestei luni, zi care a și trecut. A doua este 12.12.2012, a treia este 20.12.2012, iar a patra este 21.12.2012. Sincronicitatea perfectă o prezintă, însă, o singură zi și anume 2012.2012. În trecut am mai avut date perfect sincronistice, de exemplu 20.02.2002( dacă luâm punctul care desparte ziua de lună ne apare numărul 2002 în anul 2002. Sincronicitatea numerelor este inevitabilă; din când ân când, numerele se arnajează îăntr-o ordine și oa rmonie perfectă. Armonia lor este, poate, și primulo mesaj al sincronicității, nu doar pentru numerele identice, păuse unul lângă altul, ne crează sentimentul amroniei, ci pentru că sincronicitatea în sine presupune instantaneu prezența ordinii divine și a armoniei divine. Evenimnetele sincronistice, așa cum au fost cercetate, în special de către psihanalistul Karl Gustave Jung, au particularitatea aceasta; ele sunt acauzale ( deci, nu au o cauză în ceea ce vedem noi a fi realitatea materială), dar determină evenimentele în plan material și mișcă experiențele noastre, ca și pe noi, la nivel subconștient. Nu merg mai departe cu mistica numerelor, deși se poate asta, dar pot spune doar faptul că cifra 12 este o secvență a numărului 3. Dacă am gândi data de 12.12.o12 am obține într-adevăr o sincronicitate perfectă a numerelor în data de 12.12.12, ceea ce înseamnă - în mistica numerelor 3.3.3. Cele trei secvențe ale lui 3 sunt impresionante, dar ele au fost la fel și la 3.12.012, iar la data de 3 decembrie nu s-a sfârșit luumea, nici nu s-a iluminat. Asta nu înseamnă, însă, că nu se întâmplă nimic, că lucrurile stau în loc, iar aceste tipare energetice nu au nici un fel semnificație. Aceste secvențe numerice perfect sincronistice sunt portaluri energetice puternice și ceera ce se înntâmplă în vrelaitatea fiecxăruia dintre noi sau conștiinței colective poate conține subtilități, mesaje sau influențe benefice. Armonicele energiilor sincronistice sunt precum melodiile, care ajung la urechile celor ce le îndrăgesc și au un efect asupra lor. Energiile divine ce s-ar putea revărsa în plan subtil, în lumea nevăzută a ființei noastre, vor ridica vălul conștiinței unora și le vor pune ceață pe percepție altora. Lumina care luminează beciurile întunecate scoate la suprafață toate obiectele ascunse, aruncate, nerecunoscute, toate furiile, fricile, neliniștile sau, dimpotrivă, înmulțesc frumusețea și strălucirea pentru alții. Schimbările pe care le așteptăm nu presupun că ne vor crește contuirle în bănci ca Făt Frumos, nici că va veni Apocalipsa, nici că ne vom face cu toții numai lapte și miere dintr-o dată. Cred, mai degrabă, că ne aflăm într-o perioadă, nu într-o zi( perioadă care a început cu mulți ani în urmă), în care atingem un vârf al luminii, adică o creștere a nivelului colectiv al conștiinței, ceea ce înseamnă și o creștere a nivelului de energie. Creșterea îl atinge pe fiecare atât cât este posibil; adică, un om de 50 de cm nu va crește de 2 m într-o noapte, ci va crește încă 2 cm. Unul de 2 metri mai crește și el cu 2 cm. La nivelul actual al fiecăruia se adaugă un plus, mai mare decât cel obișnuit, dar nu unul care i-ar arde circuitele prin putere și intensitate. Creștem cu toții puțin, dar fiecare de la nivelul la care se află în prezent. Urcăm ca și conștiință colectivă împreună, dar separat urcăm fiecare puțin mai sus de nivelul nostru. Ceea ce-i bine să știm este faptul că creșterile energetice nu vin așa, pe nimic și fără efecte; ele aduc și necesități de purificare, suferință, ocnștientizare. Criza este, cred eu, una dintre etapele purificatoare ale creșterii; criza ne forțează la schimbarea conștiinței, a valorilor, a modului de a înțelege și a gândi. Criza va mai dura, așa încât n-avem decât să căutăm o rezonanță cât mai plăcută cu energiile care ar putea să scalde existențele noastre prin portalurile energetice dspre care vorbim, astfel încât să beneficiem tot mai mult de armonia, de iubirea și de frumusețera divinului, ce ne poate atinge în zilele care vor urma. Noi primim și creștem, pe două căi; prin suferință și prin iubire. Apocaslipsa este calea suferinței, dar este și ea o cale. Iubirea este calea luminii și prin atitudinea noastră facem diferența. Ceea ce e bine să știm este, cred eu, înțelegerea faptului că creșterea nivelului de conștiință pe Pământ va face ca puterea noastră de a ne crea realitatea să se intensifice; gândurile ni s-ar putea materializa mai rapid, fenomenele de clarviziune, telepatie, percepție extrasenzorială, trezire a conștiinței și a înțelegerii să se accentueze. Gândurile noastre vor avea mai mare putere, vor prinde viață mai repede și, din pricina aceasta, cred că ar fi util să gândim mai pozitiv, să căutăm în noi resursele de încredere, de speranță, de frumusețe și bucurie a vieții. Propriile noastre gânduri ne vor deprima aproape instantaneu și tot ele ne vor ajuta la fel de rapid să facem multe lucruri bune și frumoase; conștiința ne va răspunde mai rapid și de aceea ar fi util să ne petreceme timpul în moduri plăcute, gândindu-ne mai mult la ce ne dorim, la ce ne face plăcere, la fericire și la binele tuturor. Desigur, eu nu am certitudinea că lucrurile sunt în mod exact așa. Nu sunt profet, v-am scris cum anume percep și simt eu lucrurile, dar dumneavoastră le puteți percepe altfel și e ok așa. Sentimentul că oamenii sunt mai puternici creatori ai propriei realități este o idee pe care am presimțit-o cu mai mulți în urmă legată de 2012 și o simt așa și azi. Din pricina aceasta sugestia mea este să ne supraveghem gândirea, să fim responsabili, privind modul în care ne gândim la noi, ca și la cei din jurul nostru, căci felul în care gândim și simțim ar putea fi cheia drumului nostru sau alegerii dintre iubire și suferință.