Faceți căutări pe acest blog

duminică, 1 aprilie 2018


Unde ne sunt florile astăzi, în Ziua florilor?

                             

                             De ce femeile iubesc atât de mult florile?



Unde ne sunt florile astăzi, în ziua de Florii? Nu-mi amintesc să fi fost până acum o zi de Florii fără florile născute firesc de natura însăși, sau poate că altădată n-am conștientizat legătura pe care o văd acum. Natura parcă ne arată ceva despre noi înșine, ne spune ceva și nu știu dacă auzim, dacă vedem, chiar dacă lipsa florilor din jurul nostru este atât de evidentă. Căci există o relație între noi și lumea care ne înconjoară, între interiorul nostru (între minte, suflet) și ceea ce se întâmplă în exterior.

Dacă exteriorul ne oglindește, cum se face că ziua minunată  a florilor pare mai mult o zi de iarnă? Ce ne arată natura despre noi înșine, ce ne lipsește înlăuntru, ce putem face pentru a ne recupera ”florile interioare”, florile pierdute inconștient în aceste vremuri în care preocuparea noastră pentru acareturi, lucruri, bani, poziții și lucruri materiale de toate felurile par a ne fi acaparat periculos? Unde ne sunt florile lăuntrice, pe care natura ni le arată apoi în pomi, în grădini, pe margini de drumuri, în sălcii, în zarzări, în pădurile înfrumusețate primăvara cu lanuri de viorele, de brebenei și de toporași?



Cum l-am putea vedea pe Hristos cel viu fără să avem flori înlăuntru?



Sigur că primăvara va veni în cele din urmă și fără ca noi să fim frumoși lăuntric. Este în natura vieții să sfideze interioarele dărăpănate și bine că-i așa. Dar asta nu înseamnă să nu vedem că ne lipsește armonia interioară, reprezentată atât de frumos de starea de ”înflorire” a naturii într-o zi de Florii pentru ortodoxie și într-o zi de Paște pentru catolici. Asta nu înseamnă să nu asumăm iarna interioară și să ne corectăm în noi înșine părțile întunecate care au creat-o. Căci acesta este sensul răului și al urâtului exterior: să ne conștientientizeze privind răul și urâtul lăuntric și să ne ajute să accesăm frumusețea pe care Domnul ne-a dăruit-o, a ascuns-o adânc în sufletele noastre și ne-a permis să ne folosim liberul arbitru pentru a o descoperi și a fi conștienți de ea. În absența frumuseții interioare conștientizate noi vom trece pe lângă flori, pe lângă primăveri, pe lângă râuri și pe lângă toate frumusețile naturii fără să le vedem cu adevărat. Când unul vede berze, altul vede mașini și suferință, când altul vede flori și copaci înfrunziți, altul vede durere și nefericire. Așa încât nici primăvara nu pare să vină pentru toată lumea, chiar dacă vine cu adevărat. Nici florile nu există pentru toată lumea, chiar dacă sunt atât de frumoase. Conștiința se întâlnește cu propriile conținuturi și tocmai de aceea e musai să ne înflorim lăuntric și să ne păstrăm echilibrul prin iubire, prin rugăciune, prin meditație, prin bunătate, prin toleranță și prin înțelegerea naturii existenței.

Florile sunt expresia frumuseții din noi. O lume plină de flori e o lume plină de bucuria pură a existenței și spre acest sentiment ar trebui să tindem și noi. Nu atât a avea și a face lucruri ar trebui să ne preocupe, cât a fi… fericiți pentru simplul fapt că suntem, că existăm și a fi conștienți de bucuria aceasta de …a fi. Florile oglindesc frumusețea sufletului: femeile știu acest lucru intuitiv și de aceea bucuria lor de a primi flori este trăită ca bucuria sufletului lor de a-și aminti de propria frumusețe sufletească.

Omul de astăzi are nevoie să se întoarcă la natură, adică la ”Grădina” pe care Domnul i-a dăruit-o spre bucurie și oglindire a propriului suflet. În natură e Raiul nostru terestru, acela pe care îl schingium atât de mult pentru a ne face lucruri, fără să înțelegem că fiecare ființă, de la frunze, flori, copaci, gâze și animale și până la păsările cerului, reprezintă imagini ale vieții și ființe fără de care viața noastră nu este posibilă. Să îngrijim natura interioară și pe cea exterioră înseamnă exact același lucru: să ne purtăm de grijă nouă înșine și să ne amintim că distanța dintre interior și exterior este făcută doar dintr-o liniuță subțire, nevăzută, pe care o conține doar percepția. Să ne recuperăm florile interioare pentru ca primăvara exterioară să ni se arate, căci altfel cum l-am putea vedea pe Hristos înviind?



NOTĂ

La mulți ani tuturor celor care poartă nume de flori și la mulți ani tuturor ființelor care au înflorit în propria lor ființă interioară, precum și celor care vor înflori de acum încolo…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nicu Nicusor - ''Fericirea''