Faceți căutări pe acest blog

luni, 26 februarie 2018

O  apărut  o carte ”fabuloasă”, cu experiențe și învățături neobișnuite

 Shangri La - Frumusețea fără margini a Divinului” - de Marius Ghidel




”Marius Ghidel este propriul său personaj în cartea ”Shangri La - Frumusețea fără margini a Divinului, apărută recent la Editura Dharana, o carte căreia i-am semnat prefața și de care m-am ocupat în mod special tocmai pentru că autorul ei este cu totul special.
Autorul s-a făcut pe sine însuși personaj pentru că chiar este personaj și încă, aș spune, unul ieșit din comun. N-am mai cunoscut pe nimeni care să fi avut experiențe la nivelul celor pe care le are Marius Ghidel, deși am cunoscut mulți oameni cu deosebite capacități sau iluminați, mari duhovnici și inițiați.  Marius Ghidel este deosebit de noi toți pentru că posedă o memorie fabuloasă a unora dintre viețile sale anterioare și, în special, amintirea unora dintre călătoriile sale ca spirit în universul informațional. El își aduce aminte că ”exista” când Dumnezeu era singur și crea lumea. Amintirile sale sunt teribile, frumoase, sunt călătorii prin tărâmurile luminate de soarele iubirii divine, dar și treceri prin apropierea lumilor în care suferința este o realitate de care omul nu scapă în absența unei evoluții spirituale corecte. 
Dar amintirile fantastice existente în memoria lui Ghidel, unele dintre ele chiar de aici, de pe pământ, de când era bebeluș, sunt numai o parte  a fantasticei sale experiențe de viață. El mai are o capacitate la fel de surprinzătoare cum îi este și memoria: aceea de a ieși spontan din corpul fizic în locuri de-a dreptul obișnuite, adică pe stradă, chiar pe o scară rulantă, în tramvai sau într-o cameră de hotel. Marius Ghidel nu face nici un fel de exercițiu, de yoga sau alte tertipuri pentru a ieși din corpul fizic și a se trezi în lumi paralele, care coexistă cu noi, în lumi ale conștiinței, pe care le vede și le descriem așa cum am descrie noi orașul București sau călătoria într-o țară străină. Ghidel ne vorbește în cartea sa despre aceste lumi paralele, despre Shangri La, o lume în care transcendem spațiul și timpul și-n care am putea ajunge și noi, oricare dintre noi, dacă ne-am detașa de Egoul nostru omenesc. 
Marius Ghidel nu este doar un experimentator spiritual ieșit din comun, ci are în tolba sa cu amintiri și învățături spirituale serioase, puternice, indicii despre cum am putea să trăim în această viață pentru a avea acces la lumile care coexistă cu noi și pe care le putem găsi ridicându-ne nivelul de conștiință, în special puterea de a iubi complet și necondiționat. Învățăturile lui Marius Ghidel sunt puternice: el ne spune că ni se cere să acumulăm iubire neîncetat în această viață, care nu-i altceva decât o călătorie în conștiință, o aventură a minții, pe când moartea e tocmai ...moartea minții, nu și a ființei care suntem. 
Cartea lui Marius Ghidel este ca o poveste fantastică, specială, presărată cu amintiri din călătoriile sale prin universul spiritual, dar și o carte presărată cu o profundă și puternică înțelepciune și cunoaștere. Cititorul s-ar putea să fie uluit în fața ambelor ipostaze pe care Ghidel le arată astăzi, dar - cu siguranță - va fi câștigat cu fiecare pagină pe care o parcurge, căci unele dintre învățăturile lui Ghidel sunt atât de deosebite încât cititorul va înțelege că nu le-a citit nicăieri”
Prof. Dan Fărcaș, în deschiderea aceleiași cărți, scrie:
Și Marius posedă însușirea de a accesa această „memorie universală”, chiar într-un mod aparte. El poartă în minte „amintirea” întregii istorii a Universului, pe care o vede ca pe o lungă desfășurare de imagini și idei, având sentimentul că poate fi prezent, ca martor ocular, la oricare din evenimentele trecute”.



Iată un scurt fragment din cartea lui Marius Ghidel, ”Shangri La - Frumusețea fără margini a divinului”, Editura Dharana.

Cartea va fi lansată joi, 15 martie a.c, ora 18,00, la Sala Dales din București. Biletul costă 10 lei și poate fi achiziționat de pe site-ul Bilete.ro, de la Anticariatul Sălii Dalles sau la intrarea în sală. Vedeți amănunte mai sus, în postarea cu titlul ”Conferință și lansare de carte  - Destinul sufletului: calea către fericire”...



ISTORIA ÎNTRUPĂRII SUFLETULUI


Și am ajuns la capătul drumului acesta istoric, spre viață. Din partea de dincolo se vedea lumea noastră ca printr-un perete transparent de sticlă, oblic, la 45 de grade, exact ca cel de dincolo de Prag, din lumea lui Dumnezeu. Era lumină, soare, viață trepidantă. Noi ne aflam în fața acelui geam de la maternitate și în stânga era viitoarea mea mamă, acasă. Și în față se vedea lumea activă, într-o zi cu soare.
Urma să înceapă formarea organelor noii ființe. Ce potrivit era totul! Am sosit la fix, observ eu acum. Atunci lucrurile au stat puțin. Și îl întreb pe Îngerul meu, uimit de ce văd prin acel fel de geam: Ce este aceasta, arătând spre lumea din fața noastră? La care Îngerul îmi spune:
Este viața!
Și din nou îl întreb:
Și ce este viața?
La care răspunsul lui veni clar și fără dubii:
Lasă că o să vezi tu.
Și în clipa aceea am intrat în noua ființă ce se forma în burta mamei mele. Sufletul vine după ce se formează ființa OM. Acolo îmi era greu și mă apăsau parcă mii de constrângeri de peste tot. Dar asta era. Simțeam cu toată ființa mea că particip la ceva Miraculos și Minunat. Cum se spune: Carbonul, când este supus la presiuni înalte, zice:
– CE BINE CĂ MĂ APASĂ MII DE ATMOSFERE PENTRU CĂ NUMAI AȘA POT SĂ AJUNG UN DIAMANT.
Toți Îngerii de dincolo abia așteaptă să vină la viață – este cea mai mare fericire pentru ei, pentru că numai așa au ocazia să manifeste și să trăiască intens, cu toată ființa lor, Iubirea lui Dumnezeu.
Și așa sufletul meu primi de la început toate durerile nașterii. Simțeam că se întâmplă ceva deosebit cu mine, dar cu încetul parcă noua realitate devenea mai puternică decât amintirea lumii de unde veneam. Oare voi uita și eu de unde vin și voi pierde legătura cu Tatăl meu Ceresc, așa cum am văzut că s-a întâmplat în pasajul istoric de la începutul vieții pe pământ, când omul era încă în Rai, cu toate că era aici? Și m-am întristat puțin. Dar vedeam explozii de lumini alb strălucitoare, care mă loveau în față de peste tot, pe rând. Și totul era învăluit într-o bucurie așa de mare... Era momentul în care se formau organele. Și m-a cuprins atunci o stare de fericire fără margini, un extaz divin, cu fiecare asemenea explozie de încântare. Când s-au terminat, a venit tristețea iarăși. Și întunericul.
Prima mare impresie despre viață a fost atunci când    m-am născut, când am văzut în fața mea, prin fereastra din salonul spitalului, lumina unui soare. La început m-am bucurat, și îmi ziceam că soarele acesta este Însuși Tatăl meu din Cer și atunci nu trebuie să-mi fac nicio grijă, că totul va fi bine și aici. Așa nu îmi va fi străină lumea în care am ajuns și, cu siguranță, nu mă voi simți stingher și abandonat, îmi ziceam eu. Aveam speranțe mari. Dar nu a fost deloc așa. După aceea, repede mi-am dat seama că, de fapt, razele acestui soare erau termice și răspândeau căldură, încălzeau și nu erau raze de Iubire. Atunci m-am întristat din nou și mai tare, iremediabil și am scos un țipăt.
Așa am început noua mea viață pe pământ, dar nu știu cum se face că nu pierdusem cu totul legătura cu lumea de unde am venit. Îmi aminteam tot drumul parcurs. Probabil, îmi închipuiam eu, totul ține de formarea organelor. Așa am simțit. Că explicațiile le simți și sunt cu totul înscrise în tine, odată cu întâmplările prin care treci. Când apar toate organele se închide circuitul și uităm de unde am venit și cine suntem noi cu adevărat. Dar eu totuși rămăsesem cu un rinichi lipsă, să zicem un accident al naturii. Și de aceea păstrez și acum o continuă legătură cu lumea de dincolo. De aceea nu am uitat de toate acestea câte mi s-au întâmplat în Călătoria mea spre Viață. Îmi explic eu acum, dar poate fi și o altă explicație.
Mă gândesc, oare orice suflet care vine în întrupare va trece prin aceleași etape istorice, retrăind, poate, toate momentele de la apariția universului, a vieții pe pământ și trecând apoi prin acele civilizații succesive, sau... prin altele? Dacă este așa, asta înseamnă că ceea ce numim noi a fi „cunoaștere” este de fapt o recunoaștere. Le știm pe toate, totul este deja în noi. Doar ni le amintim. Dacă istoria lumii seamănă cu o funie cu noduri, care sunt momente deosebite prin care trebuie să treacă sufletul în drumul său spre întrupare – atunci, ceea ce s-a întâmplat de mult în Egipt, spre exemplu, se întâmplă... și acum? În fiecare clipă are loc orice eveniment din trecut? Depinde unde vrei să te oprești. Atunci, călătoria în timp este posibilă! Dar în viitor? Și trecutul poate fi în prezent, dar în alt spațiu.
Dacă în vârful conului temporal trecutul și viitorul se unesc și sunt prezentul continuu de acum, și a ajunge oriunde pe funia istorică cu noduri în chip de civilizații este probabilă – înseamnă că există această posibilitate de călătorie în timp, oricând, pentru cel care a depășit mintea, egoul, lumea și conștiința care creează realitatea aceasta proiectată – când ești sub formă de spirit. În toate este vorba numai despre RETRAGERE.
Asta înseamnă că noi trăim aici viața conceptelor închipuite sau primite, sau mai bine spus, ele ne trăiesc pe noi – suntem supușii lor. Nu este extraordinar? Suntem până la urmă cuvântul Lui minunat, întrupat. Valurile oceanului spiritului universal. O lume, un univers de cuvinte magice. Este doar un joc, în care în fond toate sunt UNA. Iar acest proces de dumirire și de unificare se numește Viață.
Din toată această călătorie prin timp am înțeles că la Dumnezeu ajungem numai atunci când ne pierdem mintea și egoul și uităm de noi. Când ne detașam de lume în mod desăvârșit. Numai atunci putem cunoaște zeii. Lumea este o metodă de a obține Liniștea și Pacea sufletului. Este refacerea drumului invers spre Rai. Domnul stă în afara gândurilor noastre despre lume, acolo unde sistemul meu de operare cade sau, mai bine spus, în spatele iluziei menținute vii de ideile la care aderăm continuu. Atunci, noi nu suntem gândurile noastre! Și vom vedea asta mai încolo, din alte experiențe deosebite. Domnul este dincolo de conștiința noastră mărginită, care este o barieră formidabilă. Ca să ajungem la El trebuie să aruncăm totul – invers cum am făcut când am căzut din Rai – când am adunat cât mai multă cunoaștere diferențiată. Aici este problema noastră! Refacerea drumului înapoi este șarada vieții. Pentru asta venim aici, să depășim lumea și să-l aflăm pe Dumnezeu, să ne unim cu El”.


6 comentarii:

  1. Bucurie mare atunci cind aceste ADEVARURI apar, se releva prin fiinte daruite sa o faca!
    A venit tumpul acestor relevari, pentru a ne reaminti CINE SUNTEM!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unele dintre aceste lucruri sau altele asemănătoare au fost spuse. Dacă este timpul acesta pentru mai mult, încă este disctutabil. Probabil că timpul pentru adevărul spiritual încă nu este asa cum ar fi bine... Va multumesc pentru comentariu si va asteptam la lansarea cartii. :)

      Ștergere
  2. Aveti detalii despre lansarea cartii la Sala Dales, respectiv data, ora? Multumesc
    Marilena

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am publicat mai sus detaliile despre conferința și lansare cărții lui Marius Ghidel. Va fi pe 15 martie, ora 18,00, la Sala Dalles din București. Vă așteptăm.

      Ștergere
  3. Aveti detalii despre lansarea cartii la Sala Dales, respectiv data, ora? Multumesc
    Marilena

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna seara
    Interesantă carte
    As dori sa stiu daca exista cu adevarat scriitorul mentionat de D-nul Ghidel in capitolul "Scriitorul căruia ii dicta un inger"
    Si daca da cine este si despre ce carte este vorba.
    Multumesc anticipat pentru raspuns.


    RăspundețiȘtergere

Conferință de execepție: ”Praguri ale lumii noastre și praguri ale lumii de dincolo”

Vă așteptăm joi, 28 iunie.a.c, la orele 18,30, la Sala Dalles din București( lângă Hotel Intercontinental), la o nouă conferință moderată...