duminică, 28 august 2016

Ioan Chelaru







La aniversarea a 70 de ani de viață

Maestrul Ion Chelaru - un om care și-a împlinit destinul

 

 

”De ce te sărbătorești cu o zi înainte, Ioane”, l-am întrebat zilele trecute pe Ioan Chelaru, care împlinește 70 de ani la 29 august a.c?

”Păi... Nu sărbătoresc împlinirea a 70 de ani, ci despărțirea de 69 de ani”, mi-a spus el, zâmbind ștrengărește pe sub mustățile prelungi, care – privindu-le – îți amintesc că actorul l-a întruchipat pe Stalin, ce-i drept, pe scenă.






Umorul nu-i punctul forte al marilor actori care au umplut inimile celorlalți cu râsete și bucurie( ba, parcă tocmai ei sunt străbătuți de fiorul dramatic al existenței), dar Ion Chelaru are momente de viață la fel ca cele de pe scenă. Deși are o fire înclinată spre seriozitate, mai degrabă contemplativă, sensibilă și călătoare prin tainicele umbre ale ființei umane, omul Ion Chelaru e înzestrat cu umor, un umor fin, inteligent, care răzbate din spatele măștii sale de ”om dur”. Acest om, aparent ”mărunt” din punct de vedere fizic, emană o putere fantastică, una ascunsă înlăuntru, în partea ascunsă a minții și a sufletului său, o putere care l-a purtat prin această viață ca pe un om demn, capabil să treacă peste furtunile propriei existențe. Hărăzit pentru actorie, Ion Chelaru nu s-a lăsat până când n-a ajuns la facultatea dragă sufletului său. Timp de șapte ani la rând a dat la facultate. Era tânăr pe atunci, dar – pe cât de tânăr – pe atât de perseverent în a-și urma visul și vocația. 




Film realizat de Ioan Busuioc - 

conține fotografii cu unele dintre cele mai importante roluri ale lui Ioan Chelaru, precum și pasaje din unele dintre piesele sale de teatru, în special ”Yorick”, din cartea ”Dialoguri Dramatice”. 





Eu cred că, dacă ar fi fost nevoie, Ion Chelaru ar fi făcut la fel ca Edison, care a încercat de 999 de ori să inventeze becul și a reușit la încercarea numărul 1000. O asemenea determinare este posibilă doar pentru acei oameni care ”au intuiția” că ceea ce caută există, deja. Este o cunoaștere, ascunsă în profunzimile ființei, o intuiție formidabilă, care îl motivează pe căutător, așa încât eșecul nu-i decât o întârziere pozitivă, care mobilizează și mai mult resursele frumoase, precum forța, inteligența și talentul. O asemenea cunoaștere a avut Ion Chelaru despre vocația sa fundamentală: aceea de a fi actor și a aduce la viață nenumărate personaje. Cei născuți actori, precum este Ion Chelaru, au știut dintotdeauna că sunt..actori și au demonstrat aceasta de-a lungul întregii vieți. Iată-l și pe Ion Chelaru la 70 de ani, purtând cununa frumoasă a unei vieți împlinite prin talent, muncă, răbdare, perseverență, inteligență, intuiție, îndrăzneală, dar și modestie. A jucat în nenumărate piese de teatru( le aveți mai jos, așa cum ni le prezintă Wikipedia) și în nenumărate filme, făcând roluri magistrale.

 


În imagine: 

Ion Chelaru și soția sa, Mirela Gorea, în piesa ”Tango”, la Teatrul Bulandra din București.


Între cele mai solicitante roluri ale maestrului Chelaru a fost ”Stalin”, un personaj complex, straniu, în sufletul căruia actorul a descoperit - trăindu-i emoțiile - slăbiciunea, lacrimile, puterea, sadismul și sensibilitatea, frica, ura și dragostea de putere. ”Repetând pentru rolul lui Stalin mă cuprindea un plâns teribil, o stare ciudată, de parcă preluam o suferință interioară tainică a personajului. Au fost zile și momente grele pentru mine”, mi-a mărturisit Ion Chelaru într-o zi. Așa se întâmplă cu marii actori: ei intră în pielea personajelor, devin chiar acele personaje și sfârșesc prin a retrăi complet emoțiile lor. În această identificare totală cu personajul se ascunde forța marelui actor, puterea lui de a trăi în aceeași viață mai multe vieți, puterea lui de a fi...mereu altul, mereu altcineva. Poate că actorul este singura ființă care, într-o viață, poate fi și rege, și sclav, și dictator, și ucigaș, și salvator de suflete, și terapeut, și bețiv, și afemeiat, și bărbatul perfect, și omul angelic, și cel frumos, și cel urât. Experiența emoțională a actorului nu poate fi – cred – egalată de nimeni altcineva, căci cu toții trăim în limitele propriului nostru Eu, a propriei experiențe emoționale, un singur personaj, pe noi înșine, așa cum suntem. Actorul, însă, ne trăiește pe noi toți și poate deveni oricare dintre noi, cunoscându-ne prin forța sa misterioasă de a pătrunde în trăirile noastre ca și cum ar fi ale sale. Aceasta a făcut și Ion Chelaru, cum au făcut toți marii actori.




În piesa ”Tango”, la Teatrul Bulandra

 


Ion Chelaru în piesa ”Avarul Îndrăgostit”, la Teatrul de Comedie din București


Piesele în care îl puteți vedea pe Ion Chelaru acum sunt: ”Avarul îndrăgostit” al lui Moliere, ”Escu”, ”Scorpia îmblânzită”, ”Revizorul”, ”Suflete Moarte”, a lui Gogol, toate la Teatrul de Comedie din București și ”Tango”, o piesă în care joacă alături de soția sa minunată, Mirela Gore, la Teatrul Bulandra. Trei dintre aceste piese, respectiv Scorpia Îmblânzită, Suflete moarte și Tango, au avut priemera în ultima stagiune teatrală.

Ion Chelaru este și scriitor, dramaturg și poet, încă unul talentat și preocupat de destinul ființei umane, al speciei, al lumii. Piesele sale dramatice trădează căutarea frenetică a răspunsurilor la întrebările fundamentale ale vieții, la întrebările legate de existența lui Dumnezeu, de existența unui sens și a justificării existenței. În ”Dialoguri Dramatice” este pregnantă această aplecare a autorului asupra profunzimilor conștiinței umane, unde Raiul, Iadul, Dumnezeu, răul și binele se împletesc cu un scop precis, întru gloria divină și decoperirea sensului vieții noastre. Spiritul învinge în viziunea dramaturgului Chelaru, spiritul este mereu viu și întruparea lui prin noi e doar o călătorie prin vis.

La 70 de ani Ion Chelaru este un om care și-a împlinit destinul: a făcut în această viață tot ce a dorit cu adevărat să facă, a trăit cum a dorit cu adevărat să trăiască și a realizat ceea ce și-a dorit să realizeze. Dincolo de obstacole, norocul, ajutorul divin, talentul, perseverența, încrederea, speranța, frumusețea, grația și bucuria i-au colorat experiențele și l-au adus în fața propriului destin împlinit. El are astăzi o vârstă de aur, o vârstă matură, din interiorul căreia se pot naște vise noi și împliniri mai mari.

Ar fi multe de spus, probabil chiar un roman în câteva volume despre o viață atât de intensă și de frumoasă ca a lui Ioan Chelaru, dar poate că ne va spune/va scrie chiar el într-o zi...acest roman. 

 

La mulți ani, Ion Chelaru!

Prietenii care te iubesc îți doresc acum drum frumos și multi ani fericiți, în care alte vise minunate să-ți devină realitate!

 

 Piesa ”Tango”...Salutul actorului! 

Ion Chelaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Chelaru (n. 29 august 1946) este un actor și regizor de teatru, dramaturg și actor român de film.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1975. A jucat ca actor la Teatrul Național din Iași (1975-1982), Teatrul Bulandra (1984-1988), Teatrul Mic din București (1988-1993) și Teatrul de Comedie din București (din 1994). Printre rolurile interpretate de el sunt Moghilă din Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Andron din Păsările tinereții noastre de Ion Druță, Cantemir Vodă din Drumuri și răscruci de Paul Everac, Pristanda din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Don Alfonso și Arnolf din Don Juan de Moliere, Stalin din Master Class de D. Pownall, Pampon din D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Andronache Tuzluc din Ciocoii vechi și noi deNicolae Filimon, Nonacourt din Pălăria de Eugene Labiche sau Ivan Cuzmici Șpechin din Revizorul de N. V. Gogol.
A scris piese și scenarii de teatru precum YorikMarea călătorieOperațiunea SanaDimineți însoriteCamuflajul și Camillus. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Româniaîn 1993.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
·         Adio, dragă Nela (1972) : Secretul lui Bachus (1984): Vânătoarea de lilieci (1991): Ce zi frumoasă! (TV) / (1992): Balanța (1992): E pericoloso sporgersi (1993) - Uncomisioned officer: Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Pantiușa: Somnul insulei (1994) - Vanghelie, tehnoredactorul cărții: Mesagerul (film TV, 1995: Stare de fapt (1995): Transfer de personalitate (film TV, 1996): Inițiativa (1996): Aerisirea (film TV, 1997): Femeia în roșu (1997) – Matei: Frumoșii nebuni ai marilor orașe (film TV, 1998): Occident (2002) – Generalul: Ciocârlia (2002): Chirița în provincie (2002): Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le temain: Maria (2003) - șeful de tură: Pălăria (2004) – Nonancourt: „15” (2005) - colonelul Nicolae Ghircoiaș: Midas și povestea fantomei (2010).








Articole publicate pe blogul personal