Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 30 aprilie 2016

IUBIREA CA LUMINĂ VIE ESTE AICI, PENTRU NOI TOȚI


”Iubirea divină, iubirea ca lumină vie, prezentă acum și aici, lumina cristică, binecuvântată se află la dispoziția fiecărei ființe și este accesibilă pentru noi toți. Nu suntem aleși să iubim, ci alegem să iubim și alegerea noastră este aceea care îl actualizează pe Dumnezeu, îl face viu pe Hristos și prezent chiar și în cele mai mici dintre detaliile vieții noastre, precum și în cele mari.
 Așadar, iubirea nu este doar o emoție, care definește relația dintre un bărbat și o femeie, dintre un copil și un părinte, dintre un samaritean și un necăjit sau relația dintre doi prieteni, ci o stare de conștiință, care presupune transformarea noastră interioară și practica iubirii în fiecare zi, în fiecare detaliu al vieții”.

***
În iubirea reciprocă, energia unuia o potențează pe a celuilalt. Frumusețea gândurilor, a sentimentelor și a sufletului crează energia frumoasă , iubirea, iar iubirea devine o forță de atracție care luminează, vitalizează, vindecă, înfrumusețează și dorește fericirea celui iubit. În ochii îndrăgostitului, celălalt este întruchiparea frumuseții, a bucuriei, a puterii, a grației, a blândeții. Doar cel iubit este dorit cu sufletul și cu trupul, cel iubit este frumosul, fantasticul, divinul, este cel în care iubitorul se regăsește în expresia profundă și frumoasă a ființei sale iubitoare. Iubirea reciprocă este mântuitoare, căci ea nu mai lasă loc de negativitate interioară. În acest model divin al iubirii dintre bărbat și femeie se ascunde modelul oglindirii perfecte a iubirii: ”așa cum te iubesc eu, mă iubești tu” sau ”iubirea din tine este oglinda frumoasă a iubirii din mine”.

”Prea iubitul meu este al meu și eu sunt a lui”, spune ”Cântarea Cântărilor”! Asta înseamnă că-n iubirea reciprocă ne dăruim unul altuia cu toată ființa. Aici este altceva decât ”posesivitatea” pe care o cunoaștem cu toții atât de bine. În posesivitatea omenească e o dorință ca celălalt să fie al tău, e un vis, e un semn profund că ”celălalt nu-mi aparține și de aceea încerc să-l forțez să fie al meu”. În posesivitate, bărbatul și femeia sunt supărați, sunt iritați. Ei au o idee doar despre iubirea reciprocă, dar nu iubirea reciprocă în sine. În iubirea reciprocă, apartenența este de la sine, este prezentă, nu trebuie s-o forțezi, nu e nevoie să-l forțezi pe celălalt ”să-ți aparțină”, să fie numai al tău. Pentru că te iubește, el ESTE al tău. Pentru că-l iubești, este al tău. 

Iubirea singură face ca celălalt să-ți aparțină total, să te oglindească în iubirea pe care i-o porți. Iubirea însăși este garanția teribilă a libertății, iubirea pe care unul i-o poartă celuilalt face ca libertatea de alegere să existe, să se exprime, să fie o certitudine.
Liberul abritru este frânt în iubirea posesivă. Aici, în acest model de iubire, deosebit de extins, de prezent în viața de zi cu zi, în iubirea posesivă, liberul arbitru nu este recunoscut și, poate, nici întru totul prezent. Dacă celălalt este ”forțat” să ne aparțină, dacă celălalt este forțat prin gelozie, prin mânie, prin amenințare, prin supărare, iată, iubirea lipsește și unde lipsește iubirea, lipsește libertatea de alegere. Dragostea cu forța e un deliciu al minții, e o stare confuză, pe care ar trebui s-o conștientizăm atunci când o manifestăm cu un partener,  fie bărbat sau femeie, ca și atunci când altcineva o manifestă cu noi înșine. Dacă încercăm să ne posedăm iubitul sau iubita se întâmplă pentru că avem să ne vindecăm pe noi înșine, să ne corectăm percepțiile despre ”iubire”. 

Vedeți ce spune ”Cântarea Cântărilor”? ”Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui”... ESTE înseamnă că este, deja, în virtutea existenței iubirii reciproce. În posesivitate VREM SĂ FIE, în iubire ESTE. Dacă iubim și suntem iubiți, celălalt ne aparține și noi îi aparținem lui, ne dăruim reciproc unul altuia, prin puterea iubirii pe care ne-o purtăm. Nu-i nevoie să vrem să ne aparținem, căci voința(în forma ei de dorință) nu poate aduce iubirea. Dorința  se află în domeniul mai jos al conștiinței, în mintea noastră, în spațiul omenesc al lucrurilor pe care nu le avem, iar în iubire nu se poate ”să nu avem”. Nu avem doar din pricina minții noastre. ”Nu avem” când nu avem iubire. Aparteneța prin iubire nu este una posesivă, ci una naturală, firească, este o trăire pozitivă, luminoasă, prezentă, pur și simplu, în trăirea noastră, imposibil de creat prin forță. Dacă ESTE, iubirea distruge toate barajele, toate limitările, toate fortărețele pe care le ridică Egoul, ea rupe barajele Egoului și spulberă logica omenească, făcând ca omul să dea jos de pe toți pereții sufletului și ai minții sale valorile omenești de care este dependent. Cum spune un inițiat rus, S. N Lazarev, când omul pune valorile omenești mai presus de iubire acestea îi sunt luate, căci toate valorile omenești se nasc din iubire și de aceea nu putem pune imaginea lucrurilor mai presus de creatorul lor: iubirea însăși. 

(FRAGMENTE DINTR-O CARTE NOUA - în curs de apariție la EDITURA DHARANA - autori MARIA TIMUC ȘI OVIDIU BOJOR) 

***

Cu acestea vă doresc Un Paște Fericit și iubirea divină să vă binecuvânteze, să vă călăuzească și să vă mângâie sufletele și viețile. 

marți, 12 aprilie 2016

Vă aștept la Focșani vineri, 15 aprilie

Lansare de carte și conferință despre vindecarea...sufletului, a minții și a relațiilor



Vă aștept la Focșani vineri, 15 aprilie, ora 17,00, la Alexandria Librării, în incinta Focșani Mall, cu ocazia lansării cărților ”Pași către tine însuți - Vindecarea Cauzală” și ”Pași către tine însuți - Puterea Frumuseții Interioare” (Editura Dharana), adică a aceleiași cărți, apărută în două volume. Tot atunci vom lansa și cartea ”Jocul Divin - Șansa Omului în Univers”, la care sunt coautor. La Focșani va veni împreună cu mine și autorul principal al acestei cărți, fizicianul Alexandru Mușat, care va vorbi tocmai despre om, despre rolul său în existență și despre șansa extraordinară pe care acesta o are ca ființă întrupată. Alexandru Mușat este surpriza mea pentru prietenii din Focșani, care vor veni vineri seara la eveniment.

Evenimentul va fi însoțit de  o conferință cu tema: ”Vindecarea sufletului și a minții. Despre relațiile care ne îmbolnăvesc și relațiile vindecătoare”. 



Iată aici câteva idei care vor face subiectul abordării mele de vineri:
Motto:
”Suntem suflete nemuritoare, ascunse temporar în trup”...

1) Una dintre cele mai mari nevoi umane, pe lângă nevoia de apă, de hrană și de aer, este nevoia de a fi iubit. Ființele umane, nemotivate de existența cuiva drag, își pierd dorința de a trăi. A avea pe cine să iubim și a fi iubiți e o nevoie vitală, la fel de mare precum e aceea de a ne hrăni.
2) Oamenii devin puternici atunci când iubesc pe cineva. Dorința de a trăi este stimulată de iubirea pentru o altă persoană. Iubirea pentru altă persoană stimulează iubirea de sine și chiar o creează: de aici vine puterea celui care iubește pe cineva. Iubirea aceasta este una vindecătoare.
3) Relațiile interumane sunt sursă de vindecare și de boală pentru fiecare dintre noi, adesea fiind cauza unora dintre cele mai mari suferințe și cele mai mari vindecări ale ființelor.
4) Relațiile toxice - prezente în viețile fiecăruia dintre noi - sunt, adesea, relații karmice și sunt puse în mișcare de mecanisme karmice, care se transmit de la părinți la copii, dar se pot manifesta în relațiile de viață, care n-au nici o legătură cu familia biologică.
5) Toate relațiile biologice sunt karmice. În toate relațiile dificile se ascunde un program, un obstacol, care trebuie conștientizat și depășit pentru a debloca o karma trecută sau una pe care o putem declanșa chiar noi, reacționând greșit la situațiile provocatoare pe care ni le arată relațiile dificile. Karma despre care vorbim aici este doar un program inconștient, care se perpetuează prin eroare de percepție și prin reacții greșite la situații dificile. ”Păcatul fundamental al oamenilor este făcut prin percepție”, spune dr David Hawkins, un mare cercetător al stărilor de conștiință avansată. În consecință, karma este vindecabilă.
6) Relațiile de dragoste dintre bărbați și femei pot fi sursa unora dintre bolile cele mai apăsătoare ale sufletului și ale minții. Dar și relațiile dintre părinți și copii, dintre colegi, dintre rude pot fi sursă de îmbolnăvire sau de vindecare. Nu în ultimul rând, relația cu Dumnezeu joacă un rol determinant în experiența umană.
7) Vindecându-ne o relație dificilă sau vindecându-ne sufletul și mintea, tulburate în relațiile toxice, avem șansa unei creșteri interioare și energetice masive și a unei deschideri spre experiențe deosebite, ca o consecință a creșterii nivelului nostru de conștiință și a accesului minții și a sufletului într-un spațiu interior în care iubirea și pacea iau locul negativității. În acest punct, relația toxică se rupe și, fie persoana toxică este îndepărtată de la sine din câmpul nostru, fie se va naște între noi și cealaltă persoană o legătură de iubire.
8) Iubirea vindecă, dar pentru a iubi nu-i suficient să știm despre iubire, ci să găsim calea de a o trăi în experiența vieții de zi cu zi și în relația cu aceasta.

Detalii..la Focșani, unde vă aștept vineri seara!

NOTĂ: mulțumesc minunatei doamne, Cătălina Maria Dascălu (Cabinet Psihologic Dascălu Maria Cătălina), pentru organizarea evenimentului de la Focșani și, mai ales, pentru cât de mult suflet a pus pentru ca lucrurile ”să se întâmple”. Mulțumesc conducerii Alexandria Librării, Editurii Dharana, respectiv domnului Ioan Busuioc, Mall Focșani, psiho-line.ro, Pandora, care s-au implicat în organizare sau au sprijinit-o. 


Premiera absolută a superproducției”Salonul Roșu” - teatru radiofonic

O piesă minunată despre...dictatura regulilor



Luni, 11 aprilie a.c, la Hotel Ramada Majestic din București, a avut loc premiera absolută a piesei ”Salonul Roșu”, o superproducție a Teatrului Radiofonic, cu un scenariu de Pusa Roth, după romanul scriitorului August Strindberg. Lansarea piesei a fost însoțită de audiția a două dintre cele 10 episoade, respectiv episoadele 1 și 5, în prezența unora dintre ”artizanii” importanți ai acestui eveniment cultural deosebit. Regizorul arstistic, Vasile Manta, și redactorul și producătorul, Costin Tuchilă, au vorbit despre geniul scriitorului August Strindberg și despre culisele scrierii scenariului pe structura de teatru radiofonic, apreciind în mod special munca doamnei Pusa Roth pentru scrierea inspirată a acestuia, dar și forța și profesionalismul actorilor și al tuturor celor implicați în crearea evenimentului.
”Salonul Roșu” mi-a părut o satiră la adresa societății, al cărei personaj principal este ”Funcționarul”. Toate personajele sunt ”funcționari” la propriu, dar și la figurat. La propriu, funcționarii se mișcă pe scena lumii într-un ritm caragialesc, gândesc irațional și sfârșesc prin a transforma problemele dramatice ale lumii în ...”comedii”. Singurul personaj care încearcă să iasă din lumea funcționarilor, să evadeze de pe scena cu reguli absurde, iraționale și ineficiente, să iasă din schemă și să creeze ceva nou este Arvid Falk, personajul principal, care intră într-un carusel al funcționarilor la modul propriu tocmai în încercarea de a ieși din el. Scriitorul Arvid Falk se lovește de limitele, de regulile, de iraționalitatea și de absurdul unei societăți a cărei crispare trece drept  valoare, a cărei tensiune trece drept adevăr, a cărei virtute este respectul pentru reguli - de exemplu, nimeni nu mai mucește dacă trec două minute după închiderea programului de lucru - dar toate acestea devin demne de râs. Plânsul nu mai este posibil, drama e prea adâncă pentru a-ți pierde energia cu ea, așa încât nu-ți rămâne decât să râzi și să-și dai seama că trăiești într-o lume în care speranța de a scăpa din sistemul ”funcționarilor” este pierdută. Șansa de a trăi liniștit într-o lume guvernată de reguli iraționale este aceea de a te alinia lor. Iată un mesaj cât se poate de actual, ascultătorii piesei ”Salonul Roșu” se vor simți ca-n anul 2016, vor regăsi problemele lumii noastre în preocupările unui scriitor care a trăit înainte de anul 1900. Acesta este geniul: puterea de a reda trăsături ale societății și ale lumii și a le regăsi în orice timp, în orice spațiu și-n orice societate. ”Salonul Roșu” este - cred eu - o piesă despre dictatura regulilor, care absorb creativitatea(nu întâmplător scriitorul este victima societății), forța spiritului și tulbură profund frumusețea ființei și a lumii în care trăim, aruncând-o în tipare, pe cât de iraționale, pe atât de rigide și inutile.
Muzica din această piesă însoțește armonios anumite scene, subliniiind parfumul epocii și al personajelor. Regizorul Vasile Manta a izbutit să creeze scenele în așa fel încât să sugereze prin auz atomosfera unei lumi, a unei societăți și frământările unor suflete pierdute prin hățișurile aparențelor. ”Salonul Roșu” e o piesă interesantă, spumoasă, frumoasă, bine făcută, iar jocul actorilor este chiar spectaculos în anumite scene. Realizatorii și actorii merită apluze! Dumneavoastră o puteti asculta la Radio România Cultural (aveți programul și distribuția mai jos).



 În Imagine - Costin Tuchilă - redactorul și producătorul piesei ”Salonul Roșu”
 In imagine regizorul piesei, Vasile Manta


Imagine de la audiția în premieră a piesei ”Salonul Roșu”

” Salonul Roșu” - teatru radiofonic, după romanul cu același titlu de August Strindberg, teatru serial în 10 episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta. Traducere de Corneliu Papadopol.

În rolul principal, Arvid Falk: Cristian Iacob. În distribuție: Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuț Kivu, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugărița, Marius Călugărița, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeş. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Cele zece episoade vor fi difuzate laRadio România Cultural, pe spațiul de teatru radiofonic serial, ora 22.30, în perioada luni, 11–vineri, 22 aprilie 2016, astfel: 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 21, 22 aprilie. 

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...