duminică, 3 ianuarie 2016

...când te iubesc!

fă-mă sămânță de grâu, macină-mă, 
fă-mă pâine
hrănește-te cu mine, satură-te
fă-mă felinar și ține-mă noaptea lângă patul tău
să mă aprinzi de câte ori ai nevoie de un strop de lumină
fă-mă grădina ta, plimbă-te prin mine și calcă, 
și lasă-ți urmele
oriunde ai vrea...


cântă-mă, scrie-mă, fă-mă cuvânt și poartă-mă 
ca pe-o cămașă veselă , 
ține-mă strâns, am să-ți țin de cald iarna asta,
am să-ți țin de... „râs”, am să fac o sărbătoare, 
un fel de Crăciun am să fac în tine mereu, 
lasă-mă să fiu...
bradul tău...

lasă-mă să îmbătrânesc, să mă uzez așa, pe trupul tău, în celule
ca o cămașă sau ca o vitamină, să îmbătrânesc la tine-n curte
ca o grădină
ține-mă așa, aproape, atât de aproape până ce voi obosi să te doresc
pană ce îmi va albi inima
și va ninge ea
când te iubesc...

**

Poezia ”...când te iubesc!” face parte din volumul II al cărții ”Pași către tine însuți” - PUTEREA FRUMUSEȚII INTERIOARE, Editura Dharana. 

Aceasta nu este o carte de poezii, ci conține eseuri cu tematică spirituală, al cărui scop este conștientizarea Sinelui, înțelegerea de sine, vindecarea sufletului și a minții. Poeziile pe care le conține încearcă să trezească sensibilitatea ființei și frumusețea interioară, care este cel mai minunat, mai măreț și mai bun doctor din existență. 


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole publicate pe blogul personal