luni, 28 septembrie 2015

Despre frustrare și dor...

Dorul este numele unei emoții de iubire și al unei emoții de separare, un amestec încifrat, o alchimie între suflet și materie, între speranță și așteptare. În emoția de dor nu poate fi găsită o tristețe obișnuită, nici o iubire obișnuită, nici o separare obișnuită. 

Dorul te face extraordinar de neobișnuit tocmai pentru că în el se adună cele mai înalte speranțe, aspirații și așteptări ale tale și prin el le cunoști pe toate. 

Dorul presupune percepția unei separări temporare și de aceea el poate fi trăit ca un sentiment de abandon, ca unul de tristețe, de durere. 

Tristețea, abandonul și durerea din “dor” conțin, însă, doze supranaturale de speranță, de frământare fericită, de bucurie..viitoare. 

Despre frustrare și dor

Prezentul și viitorul se întâlnesc în sufletul nostru atunci când ne este foarte dor de cineva și de aceea dorul sfârșește prin a fi o emoție plăcută, adulmecată, dorită, chemată.

Emoția dorului confirmă faptul că cineva este separat de noi, dar va veni într-o zi, va fi o reîntoarcere, o bucurie..Viitorul este prezent pentru că speranța este prezentă. În emoția de dor, iubirea așteaptă cu supunere, cu toleranță, cu răbdare o uniune destrămată temporar prin separare fizică. 

Dacă nu simțim dorul de cel plecat, parcă nu trăim în deplinătatea sentimentului de iubire. Dacă nu pâlpâim îndeajuns de înalt de dorul altuia, parcă nu pâlpîim îndeajuns în dragoste. Noi măsurăm iubirea proprie și prin dorul ce ne bântuie sau nu ne bântuie inimile. 

În emoția de frustrare dispare sentimentul de dor, pentru că frustrarea presupune o absență, o separare fără speranțe. 

Frustrarea nu ne oferă nici un viitor, dar dorul îl confirmă. Frustrarea ne învăluie în frica completă de abandon, în dispariția așteptării, în sentimentul dureros de a fi pierdut ceva ce îți aparține. Frustrarea este absența iubirii care-ți aparține, pe când dorul este certitudinea iubirii. În una apare viitorul, în cealaltă el dispare. 

Și-n dor, și-n frustrare apare o absență. În dor lipsește cineva, în frustrare lipsește ceva. 

Diferența fundamentală dintre ele este aceea că dorului îi lipsește ființa, frustrării îi lipsește obiectul. Ființa este iubire, obiectul este Ego-ul nostru. 

În frustrare ești deposedat de un obiect, fie acesta o ființă umană pe care pretinzi că o iubești, dar în dor ești temporar despărțit de o ființă. 

Iată de ce dorul este un semn al iubirii, iar frustrarea este un semn al Ego-ului. 

Adesea, dorul și frustrarea se despart printr-o liniuță atât de fină, încât ele se pot lesne confunda. 

Citiți acest articol în întregime pe siteul http://www.mariustuca.ro/, unde veți găsi și alte articole ale mele publicate în ultimul timp. 

joi, 10 septembrie 2015

Compune...un cântec al sufletului tău

(Cântecul de putere)



Fragment din cartea ”Pași către tine însuți - Vindecarea Cauzală” de Maria Timuc, apărută la Editura Dharana.


„Sunetul este o formă de energie alcătuită din vibraţii sau lungimi de undă – anumite lungimi de undă au puterea de a vindeca”, spune Sandra Ingerman, terapeut ce foloseşte tehnici şamanice de vindecare, între care şi „cantectul de putere” sau cântecul care poate fi numit antidepresiv. Şamanii folosesc „cântecul de putere” înainte de a face vindecări, şi asta pentru că tainica putere a cântecului de putere este tocmai puterea lui de a ne deconecta de mintea noastră şi a ne apropia de cunoaşterea profundă a sufletului şi a Sinelui. Acest cântec de putere îndepărtează Egoul omenesc şi apropie puterea divină de noi. O mulţime de studii ştiinţifice demonstrează că anumite sunete, anumite cântece pot încetini ritmul undelor cerebrale, aşa încât creierul se comută de la undele Beta, specifice Egoului şi vieţii de zi cu zi, la undele cerebrale alpha sau theta. Acestea două din urmă sunt unde specifice stării de relaxare profunde, respectiv somnului (este cazul undelor theta). Astfel, muzica ne poartă paşii sufletului către stări de conştiinţă profund meditative, puternice, vindecătoare şi conectate cu fiinţa noastră nevăzută, pe care altfel o abandonăm din pricina atenţiei covârşitoare pe care ne-o cere lumea şi obiectele ei. Cântecul şamanic de putere poate fi o poartă pe care o deschidem către cunoaşterea de sine, către inspiraţie şi liniştire a minţii şi către o viaţă conectată cu profunzimile sufletului nostru.

„Compuneţi un cântec scurt, pe care să-l cântaţi atunci când vreţi să se întâmple acest lucru. Luaţi unele cuvinte-cheie din povestea voastră (n.n. – povestea vieţii voastre personale) şi formaţi cu ele un cântec. Începeţi cu nişte cuvinte şi permiteţi-i unei melodii să evolueze din acele cuvinte – o melodie care va va aduce într-o stare de conştiinţă extinsă”, spune Sandra Ingerman în cartea să „Leac pentru Pământ”. Ea precizează că acest cântec de putere este recomandat persoanelor care suferă de depresie, în primul rând, dar şi oricui doreşte să se desprindă de gândurile minţii, să-şi liniştească emoţiile, oricui doreşte să se avânte mai aproape de soluţia unei probleme sau înainte de a ne implica într-o activitate importantă pentru noi. Şamanii folosesc cântecul de putere înainte de a face vindecări pentru alte persoane.

Vedem – aşadar – că-i vorba despre a compune „un cântec al vieţii noastre”, un cântec în cuvintele căruia să ne recunoaştem dimensiunile esenţiale ale sufletului şi ale experienţei de viaţă. E vorba despre a lăsa melodia să apară singură, peste şi printre cuvintele pe care le aşezăm în cântecul nostru. Probabil că acele melodii publice, în care ne regăsim experienţa propriei vieţi într-o proporţie covârşitoare, acele melodii ce ne întorc la expresia iubirii regăsite sau a iubirii pierdute, a bunătăţii, a curajului sau a neîncrederii noastre au un efect puternic asupra noastră. Anumite melodii arhicunoscute, poveşti ale altora, în care ne regăsim propria poveste pot fi cântecul nostru de putere, cântecul pe care, ascultăndu-l în momentele de deprimare, de oboseală, de suferinţă, de boală sau de incertitudine, ne poate duce către starea de conştiinţa extinsă, mai aproape de creator, mai aproape de propriul suflet şi, poate, mai aproape de inspiraţia de care avem nevoie pentru viaţă. Lucrurile se întâmplă aşa chiar şi dincolo de conştienţa noastră, căci putem plânge, ne putem bucura, putem să ne simţim singurătatea sau fericirea, ascultând un cântec şi prin aceasta ne trezim mai aproape de sufletul nostru. Iată ce menire frumoasă poate avea şi are muzica atunci când sunetele şi cuvintele ei sunt în armonie cu povestea sufletului nostru. Căci acesta-i cântecul de putere; cântecul sufletului fiecăruia dintre noi.

Articole publicate pe blogul personal