vineri, 28 august 2015

Tehnica de rescriere a subconştientului

0

Augosto Cury spune ca ne putem reedita memoria, putem rescrie si reedita subconstientul! Si nu doar putem introduce date noi in propria memorie, respectiv in propriul subconstient, dar fara cunoasterea, intelegerea si practica rescrierii me­moriei viata noastra devine ca un teatru in minte, in care jucam un rol in public si nu rolul principal. Aceleasi ganduri negre, aceleasi angoase, aceleasi nelinisti, aceleasi trairi sordide se perinda prin minte, fara ca noi sa le punem la indoiala, sa le cri­ticam, sa le analizam si sa intelegem ca ne ascultam pe noi insine sau ascultam continuturile memorate in experientele din trecut, fie ele reale sau imaginare.
Teoria lui Augusto Cury, autorul cartii 'Minti sclipitoare, minti antrenate' (Ed. For You), pleaca de la ideea ca mintea inre­gistreaza gandurile noastre, le transforma in sentimente si emotii, le tri­mite in subconstient si apoi le rea­duce in constienta printr-un proces numit autoflux.




Daca Eul nostru nu este destul de consolidat si nu stie ca el si-a creat realitatea interioara, ca poate interveni si introduce date noi in acest flux al memoriei, devine victima propriei slabiciuni si nein­telegeri. Cu alte cuvinte, ne ascultam continuu propriile perceptii, reflectii, sentimente, intelegeri, neintelegeri sau interpretari, credem ca ne sunt impuse, ca o forta emotionala nevazuta ni le-a plantat in traire si, mai ales, le investim cu titlul de 'rea­litate'. Din pricina acestei confuzii, avem obsesii, fobii, depresii, frici, psihoze, atacuri de panica, incapacitati mentale, emotionale si sociale, slabiciuni, vicii si neputinte. Asta a facut sa conducem masinile, dar sa nu avem habar sa ne conducem mintile. Asta a facut sa devenim bogati, dar sa tanjim dupa fericirea pe care o traiesc unii oameni obisnuiti. Pentru ca nu operam schimbari in minte si nu stim ca sentimentele frumoase se creeaza prin ganduri frumoase, ca nu vin din neant bucuriile, nici iubirile nu cresc selectiv si de la sine in inimile unora, credem ca fatalitatea este o stare normala a existentei.
Tehnica IED (Intrebare, Exa­minare, Decizie) a lui Augusto Cury ne propune sa redevenim actori principali in propriul teatru interior, sa iesim din public, acolo unde aplaudam, plangem, suntem furiosi, instabili, nefericiti, fatalisti si deprimati privind jocul unor actori creati de noi insine. Sa pasim pe scena si sa intervenim in desfasurarea scenariului launtric. Tehnica IED ne invita sa intrebam in noi, sa exa­minam si sa decidem ce se intampla. Sa dialogam cu noi insine si sa ne punem la indoiala gandurile, impulsurile, emotiile atunci cand ele ne creeaza frica, resentimente, furie, indispozitie, depresie, sentimentul absentei iubirii, rautate, ura si orice altceva ne dezechilibreaza. Sa ne punem la indoiala propriile ganduri, propriile idei si sa observam ca ele sunt nefondate, chiar si atunci cand avem in fata situatii de viata ostile sau provocatoare, dar mai ales atunci cand anticipam mental dezastre, cand ne afecteaza frici inchipuite, dureri inexistente sau furii fara obiect. Decizia de a ne elibera de teroristul interior ne ajuta sa ne recastigam libertatea si flexibilitatea mentala. Nu mai recirculam aceleasi idei obsesive atunci cand ne reluam locul de scriitori ai scenariului interior si cand intelegem ca spectatorii sunt tot creatii ale noastre. Viata nu-i imbracata in roz de la cap la coada pentru cineva. Toata lumea ii cunoaste si voalurile negre, si pe cele invelite in esecuri, si pe cele cu iz de disperare si suferinta. Diferenta o face atitudinea interioara; in vreme ce unul vede in esec o provocare pentru crestere si evolutie, altul se infricoseaza si ramane blocat in esec. In vreme ce unul vede intr-o despartire de un om drag un drum catre o iubire mai mare, altul vede sfarsitul lumii.

In timp ce pierderile sunt pri­mite de unul cu toleranta si credinta ca si un castig este posibil, altul isi rumega dezastrul, isi plange pierderea si se scufunda in deziluzie. Sa-ti pui intrebarea daca gandul tau este onest si bun pentru tine, sa-i examinezi natura si sa decizi ca poti gandi si altfel despre acelasi lucru inseamna sa fii responsabil de faptul ca tu iti scrii istoria interioara. Tu scrii in pro­priul subconstient, iar pixul tau este gandul tau.

Nu poti rupe foile de acolo, nu le poti sterge cu radiera, dar poti rescrie cu alte ganduri aceleasi scenarii. Ele devin sentimente, ele devin trairile tale, ele iti deschid o fereastra catre existenta frumoasa, pe care nimeni n-o are de-a gata, dar fiecare munceste in propria minte pentru ea. Fericitii au si ei dureri, puternicii au slabiciuni, cei buni aluneca in rautate uneori si cei destepti au momente de prostie. Mintea-i cheia scrierilor reusite si, daca 'intrebi, examinezi si decizi' in propria minte, orice ar face lumea, orice cutremur ar veni, tu poti vedea speranta si acolo unde pare ca ea nu exista.

Fragment din cartea ”Pași către tine însuți/ Maria Timuc - volumul 2 - în curs de apariție la Editura Dharana)

luni, 17 august 2015

Oameni imposibil de iubit și iubirea de sine


Toți oamenii tânjesc după iubire și mulți fac eforturi să fie iubiți. Există și oameni care fac tot posibilul să nu fie iubiți. Aceștia se străduiesc să-i umilească pe cei care i-ar putea iubi, folosindu-se de inocența și de frumusețea iubirii însăși, care rabdă, iartă, acceptă și abdică de la toate  ifosele Egoului. Iubirea însăși e umilită de cei care n-o cunosc și n-o înțeleg, de cei ai căror ochi o  socotesc o slăbiciune sau un pericol. Astfel de oameni se comportă cum le trece prin minte. Toate proiecțiile Egourilor personale devin defecte, slăbiciuni și trăsături pe care ei le atribuie lumii înconjurătoare. Cei care țin iubirea la distanță, umilind, manipulând, acuzând, negând, reprimând sau atacând nu sunt altceva decât imagini ale unei iubiri de sine care are nevoie să fie investigată și reevaluată.






Iubirea însăși îi acceptă existența acestui ”imposibil de iubit”, dar nu trebuie să-i tolereze la infinit comportamentul absurd, căci această toleranță devine lipsă de iubire de sine. Iubește-te pe tine, asta-i ideea! Iubirea rabdă totul, iartă totul, acceptă totul, dar acestea se întâmplă în interior și, dacă se întâmplă aici, este doar o chestiune de timp pentru ca separarea fizică a iubirii de  lipsa iubirii să apară ca o consecință a legii universale a reflecției. Așadar, cel care nu ne iubește în exterior este doar un aspect neintegrat din noi înșine, o parte din noi, care se autoflagelează, așteptând dragostea de acolo de unde ea nu poate veni. Cel care nu iubește, nu iubește: punct! Poți avea ochii verzi, picioarele până-n lună, inteligența lui Einstein sau conturile doldora: dacă cineva nu te iubește, acela ești tu, iar ”neiubibilul” din exterior e doar o oglindă care încearcă să te conștientizeze, care încearcă să-ți spună: iubește-te, așa ai să scapi de mine! De aceea el face tot posibilul să te umilească, să te arunce la coș, să-ți facă viața mizerabilă: el își face lui însuși acestea toate, iar ție îți spune că nu te poate iubi el, ci tu însuți. Visul de a schimba pe cineva și de a-i planta iubirea, bunăvoința, înțelegerea sau compasiunea în suflet e doar un vis. Căutați în viețile voastre oameni care vă iubesc deja. Căutați compania oamenilor buni, nu încercați să-i îmbunătățiți pe alții. Dacă alții vor să fie mai buni, vor face eforturi singuri în acest sens. Dacă vă iubesc, veți vedea aceasta în manifestările lor, în felul lor de a se comporta cu voi. Iubirea nu-i o stare unilaterală, de care beneficiază doar cel ce iubește: ea e ca soarele, când strălucește, aruncă lumină și căldură în lume, în jur. Vibrează, se simte, modelează comportamentul, atitudinea, faptele și o face pentru că ea e în interiorul celui ce iubește. Dacă nu este, nu poate fi stimulată, gândită, inventată sau determinată: iubirea vine din alt loc, din alt spațiu, din Duhul Sfânt...De aceea, dacă nu e, nimic nu e... ! Iubește-te pe tine, așteptând și căutând oameni care te iubesc, căci în întâlnirea cu ei se va manifesta iubirea de sine. 
Articole publicate pe blogul personal