duminică, 1 februarie 2015

Dumnezeu merge cu...taxiul prin București!

Am primit o invitație la Operă: sâmbătă, 31 ianuarie a.c, se juca ”Evgheni Oneghin”, operă a lui Piotr Ilici Ceaikovski. Invitația a fost de la o prietenă, iar eu am invitat - la rândul meu - o prietenă! Cu aceasta din urmă am plecat de la Operă, am făcut câțiva pași pe jos o vreme, gustând aerul plăcut, aproape primăvăratic, de afară. Am mers până ce am găsit un șirag lung de taxiuri: erau atât de multe, încât...părea aproape imposibil să alegi. Am mers până ce am ajuns pe la mijlocul coloanei de taxiuri, când am zărit la volanul unei mașini silueta firavă a unei fete. ”Uite o fată, să mergem cu ea”, am exclamat cu bucurie, pe când prietena mea se îndrepta deja către mașina fetei. Am dus-o acasă pe prietena mea întâi și am tot sporovăit în vremea asta. Taximetrista era jovială, prietenoasă: se simțea că îi place prezența noastră. Prietena mea a rămas acasă, iar fata s-a însuflețit tot mai mult, așa încât mi-a povestit - pe drumul scurt pe care l-am parcurs împreună - lucruri pe care le poți povesti într-o noapte întreagă. Despre viața de noapte a Bucureștiului, despre fetele care pleacă de acasă elegante, ca niște flori, dar la întoarcere sunt așa de bete încât le cară în cârcă ...băieții. Despre contractele de muncă fragile, pe care le practică patronii din România, despre atmosfera nesigură, halucinantă, amară a vieții sociale, despre lipsa valorilor și a reperelor constructive. Despre o dilemă în care taximetrista se afla chiar acum, o dilemă personală. Nu ne-am prezentat, nu știu cine este, ea n-a știut cine sunt... Dar, sunt sigură, nu ne vom uita...niciodată!


Cum e să-ți dea bani taximetristul pentru că...te duce acasă?

I-am vorbit despre rugăciune și despre a ne ruga la Dumnezeu atunci când nu știm pe ce drum să mergem în viețile noastre. Ca și cum atunci ar fi auzit prima oară despre rugăciune, fata a ridicat sprâncele a uluire. Stăteam pe bancheta din spate, dar...îi vedeam expresiile feței din profil! ”Chiar, cum de am uitat să mă rog”, s-a întrebat, privindu-mă doar cu ochiul drept, în care se citea uimirea totală? ”Ce bine că mi-ați adus aminte”! Brusc ..parcă a înflorit, parcă s-a luminat, parcă a simțit o explozie interioară de bucurie. Când am ajuns în fața locuinței mele, am plătit cursa, care costa 13 lei. Aveam 20 de lei și i-am spus: opriți 16... Fata a luat o clipă banii, apoi s-a întors rapid către mine și, bucuroasă, mi-a spus: ”Ce-ar fi să vă dau eu zece lei înapoi? M-am simțit atât de bine cu dumneavoastră, mă simt așa de încântată încât vreau să vă mulțumesc pentru că ați mers cu mine”! Acela a fost momentul în care ...uluirea m-a cuprins și pe mine. Să-ți dea bani taximetristul pentru că te-a dus ..acasă e un eveniment! Cum este posibil așa ceva? Ce s-a întâmplat în plan subtil, ce mecanism misterios a declanșat o atât de mare stare de recunoștință în sufletul femeii, așa încât ea să simtă că prezența mea însemna mai mult decât...banii pentru cursa de taxi? Pentru a răspunde la întrebarea aceasta trebuie să vă vorbesc despre ”puterea prezenței frumoase” și, mai ales, despre deschiderea interioară de a primi energia care vine din lume prin prezența frumoasă.

Puterea de a ...ne conecta la ...Prezența frumoasă

În lumea aceasta nu există doar nebunie, doar urât, doar ce ne arată televiziunile la știrile de seară. Nu există doar război, doar ură, invidie, neliniște, suflete măcinate de rău, de gelozie, de minciună și de suferinți interminabile. Lângă noi apar uneori ființe care transmit iubire fără condiții, pace și încredere, acceptare necondiționată și înțelegere. Era - cumva - ceea ce simțeam și eu în relația cu fata din taxi! Aceste trăiri îmi sunt mereu...aproape, ele sunt cele pe care - dacă nu le simt undeva, cu cineva - mă retrag pentru a mă ridica din nou în ele. Fac tot ce-mi stă în putiință să le transmit oamenilor din jurul meu acceptare și nu judecată, pace și nu neliniște, iubire și nu...condiții! Problema este că unii primesc aceste trăiri, le simt imediat, precum fata din taxi, iar alții se simt tensionați, tulburați, resping și urăsc...iubirea, cum unii se simt ca într-o menghină din care așteaptă să evadeze. Incapacitatea de a primi energia care curge...în taină, uneori atât de aproape de noi, e incapacitatea de a ne conecta cu Sinele nostru, de a urca la univel de conștiință și de energie, în care se găsește și se ascunde divinul însuși. Nu omul în sine e divin, ci spun că divinul lucrează prin om atunci când omul alege și permite acest lucru. Cand omul, prin liberul său arbitru, îi spune ”da” lui Dumnezeu, El intră în manifestare și niciodată, dar niciodată, el nu-ți va spune: suferă, distruge-te, fii invidios, fii gelos, lovește-l pe x sau pe y, ia-i altuia ce e al lui, fii egoist și supără-te! Dumnezeu, cel manifest prin noi, devine simțire frumoasă: încrederea deplină, siguranța , certitudinea, cunoașterea că un lucru e așa cum simțim. Ne trezim spunând cuvinte care au putere, ne trezim, iubind, ne simțim în pace, suntem bucuroși, pur și simplu. Prezența lui este ”prezența frumoasă”, care se manifestă prin oamenii de lângă noi. A aprecia, a mulțumi, a-ți da voie să fii recunoscător - iată cele trei stări interioare, care-i permit prezenței frumoase să ni se arate ca trăire, ca certitudine, ca...o călăuză în această viață.

Dumnezeu era în taxi, dar fata...uitase!

Critica, judecata, repingerea, invidia, gelozia și alte trăiri omenești, izvorâte din gama trăirilor inconștiente, ne separă de Sine și îndepărtează de noi șansa unei ”întâlniri cu Prezența frumoasă”! Omul și Domnul sunt mereu aici: noi alegem între ei doi în fiecare moment. Alegem între Om și Domn, între uman și divin, între iubire și frică, între separare de Sine și comuniunea cu Sinele, așa încât o întâlnire cu Prezența frumoasă nu e posibilă fără ca noi, în interiorul nostru, să fi creat condițiile necesare întâlnirii. În povestea mea cu fata de la taxi, Prezența frumoasă nu s-a manifestat doar prin mine pentru ea, ci și pentru mine, prin ea, creând astfel un eveniment tulburător printr-o situație banală. Grație acestei banale călătorii am simțit că Dumnezeu merge și ...cu taxiul prin București! Când am vorbit despre El, El s-a arătat ca bucurie și recunoștință, ca uimire și frumusețe, creând pentru mine și pentru fata cu taxiul o ...întâlnire pe care n-o voi uita! Am înțeles că Prezența frumoasă e oriunde și prin oricine îi permite să se manifeste. Dumnezeu e-n bucătarul care gătește cu dragoste, e-n copilul care-și iubește părinții, e-n părintele care-și iartă și-și acceptă copilul, e-n șoferul care te duce în siguranță dintr-un oraș în altul, e-n ființa care apreciază simplul fapt că-i zâmbești, e-n omul care te încurajează să crești, e-n cel ce te sfătuiește să fii bun și să-ți amintești că tu, oricine ai fi, poți fi în fiecare clipă...canalul prin care divinul se arată mai frumos și mai măreț decât poți visa, chiar în cele mai banale situații de viață. Permite-le trăirilor frumoase să se manifeste prin tine și atunci ai să vezi câtă dragoste se va revărsa din lume către tine și ai să știi că cel frumos nu e doar cel pe care-l întâlnești, nu cel ce vine de afară, din lume, cât cel ..prezent deja în tine!
Aseară El era...în taxi, dar fata uitase! Eu doar i-am amintit și asta a creat un vârtej de bucurie, transformând călătoria cu taxiul într-o călătorie...de neuitat!

Articole publicate pe blogul personal