luni, 19 ianuarie 2015

Nu dispera, vorbește cu îngerul tău!


În cartea noastră sfântă, Biblia, găsim ”îngerii” descriși în diferite ipostaze; ei apar în vise ca niște călăuzitori, sfătuitori, apar în momente de transcendență sau stări de conștiință mai înaltă, în stare de veghe, dar și întrupați. Povestea lui Tobit cuprinde  una dintre cele mai frumoase descrieri ale ”întrupării îngerului”, care ia temporar un chip uman pentru a-l ajuta pe Tobit să învingă un demon puternic și să-și împlinească astfel destinul. Îngerul îl însoțește tainic pe Tobit, i se arată ca un om în carne și oase, și-n vremea asta îi dezvăluie leacuri care vindecă diferite boli, dar – mai ales – îi arată care este conduita corectă pentru viață. Îngerul îl părăsește pe Tobit numai după ce acesta și-a încheiat misiunea de viață, după ce a biruit încercările grele, ceea ce sugerează că ”la greu s-ar putea ca și noi să avem un înger pe aproape”! Dar prezența îngerului nu-i chiar ” un dat”, sugerează aceeași poveste, cât mai degrabă consecința vieții curate, a unei vieți în care tatăl și fiul, Tobias și Tobit, trăiesc cu inima și cu gândul la Dumnezeu.



Cât de  mult credem noi în îngeri, cât de mult avem nevoie de îngeri astăzi, în această lume în care tindem să ne punem propriul Eu mai presus de Dumnezeu și așezați acolo, în îndărătnicia percepției că numai ceea ce poate fi văzut e real, s-ar putea să ignorăm însăși puterea îngerilor de a ne fi aproape în clipele grele? Oare necredința noastră în îngeri ne împiedică să avem o relație personală cu îngerii și să ne bucurăm de puterea lor de a ne căluzi prin vis, prin intuiția noastră și chiar prin prezența lor fizică? Oare felul nostru de a trăi, adesea departe de acela al personajelor biblice, nu-i obstacol în calea unei minunate relații personale cu îngerii și nu cumva, aceste două cauze, îi fac pe îngeri ”invizibili” conștiinței noastre? Ce putem face noi să-i readucem pe îngeri în manifestare, să credem că – într-adevăr – pe unul dintre umerii noștri stă permanent un înger bun, un înger păzitor, care ne șoptește în taină gândurile lui Dumnezeu, ajutându-ne astfel să alegem binele chiar în lăuntru, în mintea și în inima noastră, acolo unde se ascund cauzele luminii sau ale întunericului experiențelor omenești? Biblia ne vorbește despre ”îngerul lăuntric”, despre ”îngerul din vis”, dar și despre ”îngerul întrupat”, deci despre trei forme de manifestare ale îngerilor, pe care le putem regăsi în experiența vieții grație felului nostru de a trăi. Povestea lui Tobit ne mai face o dezvăluire teribilă și anume aceea că omul singur, Eul nostru, nu poate birui răul fără ajutorul divin, iar puterea lui Dumnezeu este atât de mare încât îl poate face pe înger om pentru a învinge răul care-l atacă. Acesta e – aș spune – un motiv serios, care ne poate mișca din inerția intelectului către cercetare, căutare și regăsire a lumii pierdute din noi(lumea îngerilor), a ochilui frumos din conștiința noastră, capabil să vadă îngerii și să creadă în ei!


Îngerii nu le-au fost dăruiți doar oamenilor din vechime, ei sunt și azi în jurul nostru, în noi și-n visele noastre și mulți oameni au avut experiențe fantastice de întâlnire cu îngerii, mulți au văzut intervenții uluitoare ale îngerilor în momente grele de viață. Adesea, ei ni se înfățișează prin oameni, care apar la momentul potrivit în preajma noastră, alteori ei se manifestă ca gânduri luminoase, ca idei fantastice, ca inspirații maiestuoase, alteori ne apar în vise și ne călăuzesc cu precizie și, în situații grozave, îngerii pot lua chipul unor oameni necunoscuți. Motivul pentru care scriu acum despre îngeri este unul simplu: noi nu mai apelăm la îngeri, nu-i chemăm, nu vorbim cu ei și, în esență, nu credem în ei. Credința și dragostea noastră, încrederea noastră în puterea și frumusețea minunată a îngerilor sunt cheile către o relație persoanlă cu ei, ceea ce permite și manifestarea lor evidentă, în forme pe care le vom înțelege fiecare la momentul potrivit. Pentru ca noi să ne întărim relația cu îngerii, ce ne-au fost dăruiți de la începutul timpurilor, avem nevoie să renunțăm la sentimentul puterii personale, la Egoul nostru, și să credem cu toată ființa în îngerii care ne călăuzesc, ne apar în interior sub forma sentimentelor/ a gândurilor frumoase, a viselor fericite și a oamenilor prin care se aud adesea vocile îngerilor. Mintea noastră negativă ne spune insistent și convingător că nu avem nici un sprijin, nici un ajutor, că suntem abandonați în nesiguranța și-n vâltoarea unei existențe efemere. Adevărul este că mintea negativă e ca pânza de nori care acoperă soarele: soarele nu ne-a părăsit niciodată, el e acolo, dincolo de nori: când nu se vede, nu înseamnă că nu există.
Dacă nu suntem fericiți, sănătoși, dacă nu avem un lucru sau altul, dacă ni se pare că nu vedem limanul într-o situație, dacă am pierdut ceva sau pe cineva, suferința noastră devine norul greu care ne ascunde lumina. Să vorbim cu îngerii noștri atunci, să le cerem ajutorul, să ne reafirmăm credința în existența lor înseamnă să știm, să recunoaștem, să afirmăm că dincolo de nori strălucește lumina adevărului care nu ne-a abandonat niciodată. Îngerii așteaptă să le vorbim și să le cerem ajutorul! Acesta este mesajul pe care - un înger poate - îmi spune să-l transmit! Dacă ai citit articolul până aici, e pentru tine...”Nu dispera, vorbește cu îngerul tău”!

2 comentarii:

  1. Sa vorbim cu ingerul nostru, sa-i multumim si sa-l iubim , considerandu-l PRIETENUL nostru . Va imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  2. bună, aș dori dacă se poate să îmi spuneți cât m-ar costa pentru a-mi publica la Dumneavoastră pe Blog un articol sau un link către magazinul online www.holdingshop.ro, aș dori un email la office@holdingshop.ro sau telefonic la 0744188800

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal