luni, 3 noiembrie 2014

Îngerul m-a sărutat ...ieri


Ieri a fost prima zi în care, după 22 de ani de scris în presa cotidiană, n-am mai scris. S-a încheiat relația mea contractuală cu Jurnalul Național. Am mai avut o pauză de o lună și jumătate în acești 22 de ani, când am plecat de la ziarul Național, acum trei ani. Văd acest moment ca pe unul inițiatic, ca pe încheierea unei ”misiuni de viață”!

Editorialul pe care îl scriam a fost pentru mulți oameni, timp de 12 ani, punctul de plecare către SINE. Sunt mii de oameni care și-au schimbat traiectoria, căutările, percepțiile și viața însăși, citindu-l zi de zi. Cafeaua de dimineață a mii de oameni era însoțită de acest articol, care venea ca o oportunitate de meditație și - fără ca ei să știe, dar să simtă - de ridicare a vibrației energetice. Spun că văd acest moment ca pe unul de încheiere a unei misiuni de viață pentru că, înainte să scriu editorialul la ziarul Național(câteva luni înainte), am avut un vis. În vis scriam editorialul, care apărea pe prima pagină a ziarului, în partea de sus, dreapta. Oamenii îl decupau și împătureau articolul, iar atunci când îl deschideau din nou, din articolul împăturit apărea o cruce. ”E crucea celtică”, îmi spunea cineva în vis. Crucea celtică este simbolul inspirației Divine, al Voinței Divine. Peste câteva luni, când redactorul șef de atunci mi-a cerut să scriu editorialul, mi-am amintit de acest vis, dar nu i-a spus nimic. Articolul apărea, culmea, în dreapta primei pagini, în partea de sus, ca-n vis. În scurt timp am constat cu stupoare că oamenii decupau articolul, ca-n visul meu. 

Eu n-am scris nici o carte, dar mii de oameni au cărți cu aceste articole decupate. Și-au făcut propriile lor cărți cu ele. Ce poate fi mai frumos decât atât? Ce poate fi mai frumos decât ca acea carte pe care tu n-ai scris-o niciodată să existe în varianta pe care fiecare persoană a găsit-o potrivită pentru ea însăși, cu acel conținut care a impresionat-o pe fiecare? Acum trei ani, când am discutat cu Marius Tucă să scriu la Jurnalul Național, i-am spus: ”Cititorii mei sunt foarte speciali”(mă bucuram și mă mândream cu cititorii mei, desigur!), iar el a ripostat:”Știu, tocmai am fost la munte cu niște prieteni și doamna avea la ea  un dosar, în care își decupase articolele tale. Mi le-a arătat, era foarte încântată”! Chiar și acum, în era Internetului, mai erau oameni care decupau articolul, iar dovada o aveam zi de zi în fața ochilor. Unul dintre portarii de la blocul meu avea o asemenea carte, a venit cu ea, să mi-o arate. 

Pentru că am avut un vis premonitoriu, care s-a împlinit sută la sută, n-am făcut pași de retragere prin voința personală; am urmat întru totul Voința Divină, acceptând în acești ani și neajunsurile, și problemele, și chinurile energetice, provenite din conexiunea cu energia joasă, specifică presei cotidiene. Articolul meu era la polul opus al vibrației practicate de ziare. Mi-am luat misiunea în serios, am urmat întru totul Voința Divină, acceptând totul și practicând meditația, rugăciunea și conștientizarea în momentele dificile, în care energia colectivă era grea și plină de asperități. Am învățat în acești ani că distanța nu există la alt nivel, la nivel subtil; oamenii care mă citeau trăiau sentimentul straniu că în fiecare zi le răspund unei frământări personale. Adesea am avut probleme cu persoane apropiate, care mă suspectau că ”scriu despre ei” sau că ”am știut ceva despre ei” de la altcineva. În realitate, scriam din ”inspirație”, prin conectarea la câmpul energetic, subtil, de prezența căruia devenisem conștientă. Uneori începeam să scriu o idee, dar sfârșeam prin a scrie alta până terminam articolul. Cam asta este, pe scrut, povestea mea..., povestea unui vis, care m-a călăuzit timp de 12 ani și m-a ajutat să le aduc cititorilor mei energia călăuzitoare a Sinelui Divin, căci asta cred că s-a întâmplat. 

Patru oameni au susținut apariția acestui articol, care ieșea din tiparele presei scrise: redactorul șef de la Național, de acum 12 ani, Gheorghe Voicu, cel care mi-a cerut să scriu mai întâi, și patronul ziarului, Iliuță Naghi. În ultimii trei ani au fost încă doi oameni, de data asta la Jurnalul Național: Dan Voiculescu, cel care a sesizat articolul când lucram la Național, și Marius Tucă. Eu le mulțumesc tuturor din toată inima și cred că cititorii mei (sunt unii care au întâlnit articolele în momente în care se gândeau să-și curme viețile, știu sigur acest lucru) trebuie să știe că există mâini nevăzute, prin care a lucrat bunul Dumnezeu spre ajutorul lor și, la rândul lor, să le trimită un gând de iubire, de mulțumire și de recunoștință acestor oameni. 

Ironia sorții: ieri, 2 noiembrie, în prima zi în care nu am scris la ziar, imaginea blogului meu s-a schimbat și mi-a dispărut fotografia de acolo. Cred că programul a generat o fotografie în locul fotografiei mele, care era acolo, tot în colțul din dreapta, sus: nu știu ce reprezenta fotografia, n-am reușit să deslușesc, dar pe ea scria mare, mare: ”SĂRUTUL ÎNGERULUI”! Ieri, toată ziua, cine a intrat pe blogul meu, a putut vedea în locul chipului meu fotografia cu ”Sărutul Îngerului”. Astăzi dimineață era altă fotografie... Sărutul Îngerului a venit ieri, parcă spre a-mi mângâia nostalgia și a-mi aduce un mesaj de dragoste din tărâmurile care lucrează prin mâinile oamenilor, dincolo de conștiența lor. 

Voi continua să scriu pe blog pentru aceia dintre dumneavoastră care sunteți atrași de lumină, de conștiența de sine, care căutați, nu senzaționalul, nu amăgirea, ci lumina conștiinței și adevărul. Forțele binelui și ale răului, forțele întunecate și cele luminoase sunt aici, sunt în noi; ne luptăm noi cu noi înșine, conștientul cu inconștientul, lumina conștienței cu întunericul îngropat în inconștient, rațiunea cu absența ei, negativitatea emoțională se opune iubirii și a conștientizării. Omul se opune lui Dumnezeu și aceasta este sursa suferinței omenești, sursa întunericului și a iraționalității noastre. Dacă ați înțeles că a gândi contează, că rațiunea este imposibil să fie corectă în absența iubirii, că nu gândim rațional din emoțiile noastre negative, că iubirea s-ar putea să ne despartă de tot ce am știut că suntem, atunci știu că mă veți căuta în continuare. 

”Îngerul m-a sărutat ieri” și de aceea ”sunt aici pentru toți cei care vin la mine”. Vă iubesc!



14 comentarii:

  1. Sunt unul din colectionarii editorialelor dumitale,m-au fascinat ideile si stilul,franchetea si cursivitatea textului.Sa fii sanatoasa,sa scrii in continuare,oriunde te vei duce,te voi "urmari",sa ne traiesti Maria!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulțumesc foarte mult, dl Rotaru! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu am inceput prin a decupa articolele din ziar, apoi am trecut la copy - paste (din editia electronica a ziarului 7 Plus) si am in calculator un fisier intitulat chiar "7 Plus" in care am salvat articolele. La un moment dat "te-am pierdut" dar te-am regasit "intamplator" in Jurnalul National.
    Acum.... daca tu esti aici, voi fi si eu aici.
    Multumesc. Multumesc. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Coridorul vieţii noastre este plin de uşi şi ferestre... deschise sau închise de noi sau de cei cu care voit sau nevoit interacţionăm... De multe ori suntem nevoiţi să închidem anumite uşi, iar atunci divinitatea ne deschide măcar o fereastră...Înăuntrul nostru e mereu curent, un curent care ne poartă paşii spre noi şi noi uşi sau ferestre...cu fiecare uşă sau fereastră închisă, noi creştem, evoluîm...,,Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine!"" Eşti minunată Maria! Continuă să scrii! Noi, cititorii tăi fideli te vom urma oriunde te vor purta paşii!

    RăspundețiȘtergere
  5. In clipa cand am constientizat cu adevarat semnificatia cuvintelor "PASI CATRE TINE INSUTI " s-a produs acea TREZIRE COMPLETA dupa care jinduiam .Recunostinta si apreciere pentru TOT ce au insemnat aceste Mesaje ale Divinitatii pentru Regasirea Sinelui meu . De multe ori am gasit raspunsuri in editorial la chestiuni care ma framantau . MULTUMESC din Inima . Pastrez , si rasfoiesc din cand in cand decupaturile din ziar ce contin editoriale.MULTUMESC din Inima . Am sa inchei cu o povata invatata dintr-unul din editoriale : "TRECE si ASTA !"

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnul Dan: vă mulțumesc și eu pentru că mă citiți de atât de mulți ani. Îmi amintesc de dv de la Național, mă bucur că ați primit cu adevărat ceea ce am dăruit în acest timp. Sunteți unul dintre cititorii care m-au convins că munca mea a avut un sens. Vă îmbrățișez și vă aștept în continuare pe blog și pe Facebook. Invitația este valabilă pentru toți cititorii mei. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru domnul Anonim: vă mulțumesc foarte mult pentru fidelitate. Vă aștept aici cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  8. Maria,
    Indraznesc sa te apelez asa pentru ca Te iubesc....Iti citesc articolele de prin 2010 când te-am descoperit in Jurnalul National .....si de atunci asteptam Jurnalul National stiind ca deschizandu-l am sa te întâlnesc pe tine vorbind-umi !!
    Iti spun inca o data Te iubesc pentru ca am invatat sa spun aceasta printre lacrimi si tarziu... si acum am lacrimi !!! te-am regasit pe acest blog pentru ca te-am cautat nemaigasindu-te acolo unde ne întâlneam deobicei, in pagina Jurnalului National !
    Iti multumescu si TE IUBESC !
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  9. Mihaela, mulțumesc pentru dragostea ta și îți mulțumesc pentru că mi-o mărturisești. Sunt aici, sunt și pe Facebook, mă simt bucuroasă mereu când aud glasuri frumoase, care au crescut împreună cu mine în timp. Te îmbrățișez cu mare drag și te aștept mereu aici(și pe Facebook, dacă ai cont), inclusiv cu propuneri de teme, cu întrebări, la care voi răspunde întotdeauna. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria, te citesc de mult timp, de cand scriai la National, dar nu-ti publicai numele real.Cand ai plecat de la National, nu stiam unde esti, o perioada.Tu incepusei sa scrii la Jurnalul Nationall, dar eu nu stiam inca.Treceam pe langa un tomberon si am vazut ca cineva aruncase un ziar.L-am luat si asa te-am redescoperit.Pare ciudat, dar te-am redescoperit intr-un tomberon...Pentru ca de multe ori mi-ai adus o bucurie in viata mea, Maria, iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu te-am cautat Maria, in Jurnalul National, si nu te-am mai gasit. Eu nu am decupat articolele tale de acolo, din ziar, ci le-am copiat si postat pe blogul meu, acolo stiu ca le pot reciti oricand si pot fi o nestemata sursa de inspiratie si pentru cei ce-mi calca pragul virtual. Cu aceasta ocazie iti multumesc pentru tot ceea ce ai scris de-a lungul anilor dar mai ales, pentru omul care esti, descoperit de cititor, printre randuri. Si negresit, ingerul care te-a sarutat, este real si prin el, iti continui misiunea ta, de a infrumuseta suflete. Te imbratisez cu drag, Daniela.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru dl Anonim: e frumoasă povestea cu tomberonul! E ca povestea nufărului care iese alb, pur și atât de frumos din noroi. Mulțumesc pentru fidelitate și pentru mărturisire. Vă aștept în continuare cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  13. Daniela, iți mulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte. Sunt aici, te aștept cu drag în continuare și, sper, la un nivel de energie și de vibrație care exprimă adevărul și iubirea, așa cum sunt ele la cele mai înalte niveluri ale conștiinței.

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal