marți, 25 noiembrie 2014

Cum le dăm altora energia noastră?


Noi suntem ca niște mașini, doar că nu funcționăm cu benzină, ci cu energie. A da și a primi e în esența existenței: nimic nu curge în afara acestui principiu al ”darurilor”. Dăm și primim permanent, conștient și inconștient, deopotrivă.  Tot ce primim sau dăruim nu există în afara unei semnificații interioare, a unei semnificații în conștiință, a unei trăiri. Trăirea este energie. Adevăratul dar este trăirea pe care o avem în relația cu el, fie că-l dăruim, fie că-l primim. Mulți oameni nu știu când, cum și până unde pot dărui, alții nu știu să primească, dar confuzia cu privire la daruri se naște tocmai pentru că nu înțelegem că uneori putem să ne lovim energetic dăruind, cum se poate să ne lovim energetic primind ceva. Veți întreba: cum e posibil așa ceva?

Darul e întotdeauna ”o trăire”
Aș zice că este posibil pentru că ”darul” e întotdeauna o trăire. Când ne dorim o mașină, noi ne dorim sentimentul pe care ni-l dă posesia obiectului: poate fi bucurie, poate fi mai multă încredere în sine, poate fi sentimentul împlinirii. Prezența mașinii ne va crea aceste trăiri dorite. Când ne dorim o relație de dragoste, ne dorim să trăim afecțiunea, sentimentul de a împărtăși plăcerea, tandrețea, sentimentul siguranței, al încrederii, al bucuriei etc. Dacă-i dăm un leu unui cerșetor, dar facem acest lucru cu silă, doar să scăpăm de el, pierdem energie, fiindcă ceea ce ne dăm nouă înșine este sila, e sentimentul că am fost forțați să dăm. Dacă dăruim cu forța, vom trăi un sentiment neplăcut și vom observa în conștiința noastră că ”ne simțim forțați de împrejurări” să dăm. Din nefericire, aceasta este o stare extinsă în care ne bălăcim. E suficient să privim cum funcționează sistemele sociale pentru a observa ”forța” ca factor energetic  prioritar, care reglează relațiile interumane, unul dăunător psihologic, pe care se întemeiază furtul energetic, mai mult decât darul. Darul energetic real presupune exprimarea voinței libere de a dărui, a bucuriei de a dărui, a mulțumirii și a recunoștinței, acestea toate fiind trăiri autentice, hrănitoare, trăiri prin intermediul cărora energia curge în sprijinul vieții. Există trăiri care luminează, care vindecă, trăiri ziditoare, trăiri care hrănesc sufletul și înalță conștiința umană. Simțindu-le, noi dăruim cu adevărat. Nu contează dacă dăruim un leu sau o avere: bucuria de a dărui este darul, deopotrivă pentru cel care-l dă, cât și pentru primitor. Există și trăiri prin care pierdem ”energia vieții”, trăiri prin care dăm energia vieții, dar nu liber, ci ”cu forța”!

”Transferul forței vieții într-o formă violentă”
”Oricărei persoane sau lucru îi opuneți rezistență – fie prin gând, cuvânt sau acțiune, sub forma criticii, judecății, invidiei, geloziei, urii sau în alt fel – cu siguranță, mai mult o sprijiniți și voi deveniți proporțional mai slabi. De ce? Deoarece în mod deliberat ați luat o parte din prețioasa forță a vieții, atât de necesară pentru progresul vostru, și ați transferat-o unei persoane sau unui lucru. Ați fost vreodată martori când cineva a devenit epuizat după o izbucnire de furie? Epuizarea este golire. Ceva a ieșit din persoana furioasă în beneficiul celeilalte persoane, spre paguba sa. Acesta este un exemplu al transferului forței vieții într-o formă violentă. Sunteți foarte norocoși că ați învățat această înțelepciune. Acum, cu toate mijloacele posibile, practicați-o”, scrie John McDonald în cartea sa ”Mesajul unui Maestru”(E. Prestige).

Sentimentele frumoase ne ajută să dăm ...fără a pierde
Pasajul citat mai sus vă e clar, presupun.  Fie că sunteți supărați, iritați, că simțiți invidie, gelozie, judecată, critică în gând sau fățiș, vă dați forța vieții, vă privați de energie. Sigur că lumea înconjurătoare e un grandios stimul pentru pierderea de energie, dar se întâmplă așa pentru că noi nu suntem conștienți că viața noastră, în întregime, înseamnă ”schimb energetic”, că orice am face, orice ar fi, dăm energie și o putem da în două feluri: voluntar sau involuntar. Fiindcă dorim sau fiindcă suntem forțați să o facem. Dând energie voluntar nu pierdem energie: pierderea apare doar atunci când opunem rezistență, când ne împotrivim, când ne supărăm, când ne lăsăm prinși în febra trăirilor negative amintite mai sus. De aceea iubirea, precum toate trăirile frumoase care curg din ea, sunt cheile stării noastre de bine și depozitele de energie inepuizabilă, care ne ajută să dăm energie fără să simțim că am pierdut ceva...

Cum ne sfătuia ”Maestrul” mai sus, să reținem această lecție prețioasă, simplă poate, dar nu vă lăsați înșelați, căci adesea în simplitate se poate ascunde cea mai strălucitoare lumină a conștiinței. 

Un comentariu:

  1. Consider ca atunci cand DARUIESTI din INIMA (neconditionat) , de fapt ITI DARUIESTI ....chiar daca nu primesti CEVA in schimb de la FIINTA caruia i-ai daruit ( animal , pasare , om s.a . ). Va imbratisez

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal