miercuri, 13 august 2014

Parfumul dragostei dintre bărbat şi femeie

0
 
Autor: Maria Timuc08 Feb 2011 - 20:40
„Iubeşti o femeie – este o experienţă frumoasă. Dragostea dintre un bărbat şi o femeie conţine un extraordinar adevăr, un parfum specific, o binecuvântare. Este unul dintre cele mai incredibile mistere ale vieţii. Dar nu este acelaşi lucru să te duci cu o prostituată – fizic, este acelaşi lucru, spiri­tu­al este ceva cu totul diferit. Prostituata constituie un fenomen urât; iu­bi­ta este ceva divin”, spune Osho în car­tea sa „Întâlniri cu oameni remarca­bili”. Să reţinem de aici expresia „dra­gos­tea dintre un bărbat şi o femeie este unul dintre cele mai incredibile mistere ale vieţii”. Să reţinem această expresie pentru că ea conţine un adevăr atât de înălţător, de fascinant, de tulburător, de care nu suntem conştienţi atunci când ne aflăm în faţa dragostei în propria experienţă a vieţii.
Devenim puţin inconştienţi, puţin absurzi şi mai degrabă îngâmfaţi în faţa dragostei, căci de ce cele mai multe ori  sfârşim prin a ne comporta cu ea ca şi cum ar fi o prostituată. Iubim şi primim semne că suntem iubiţi, dar oare de ce avem lucruri mai importante de făcut? „Am alte priorităţi acum, nu dragostea”, mi-a spus zilele trecute un tânăr inteligent şi foarte ambiţios. În faţa dragostei, cu toţii se poate să fi avut alte priorităţi. Se poate să avem chiar acum alte priorităţi. Visul la o carieră strălucitoare, alergarea după bani, putere, prestigiu şi alte ingrediente bune pentru mân­gâ­ierea Egoului şi lucirea noastră ome­nească ne pot azvârli vijelios din tră­sura dragostei. Aşa ratăm momentul de trăire a misterioasei iubiri, despre care nimeni nu ştie ceva precis şi, pentru că nimeni nu ştie ceva clar, ea rămâne cu adevărat „unul dintre cele mai incredibile mistere ale vieţii”.
Dacă avem alte priorităţi, ratăm şansa trăirii în misterul iubirii dintre bărbat şi femeie. Dragostea nu vine când vrem noi. Nu vine când o che­măm. Nu vine fiindcă avem timp şi pentru că o plasăm printre priori­tăţi. Ea vine, pur şi simplu. Dragostea nu întreabă dacă ai timp pentru ea. Nu înţelege că eşti înnebunit să-ţi construieşti o poziţie socială, nu-i interesată dacă eşti puternic, frumos sau urât şi nu-i deloc interesată dacă ai o dispoziţie pentru ea. Dragostea este un fenomen. Are în ea spontaneitatea şi vigoarea marilor evenimente surprinzătoare. Ea poate veni pe furiş. Poate veni tocmai când n-ai timp, când nu poţi, când eşti blocat într-o situaţie, când nu vrei, când ai o mie şi una de alte priorităţi. Tocmai
atunci se găseşte să vină dragostea pentru o femeie sau pentru un bărbat şi, pentru că nu-ţi aminteşti că ea este un fenomen misterios al existenţei, îţi trece prin minte că mai ai timp. Că poţi s-o amâni şi ai toată puterea să o pui la coada listei tale.
 Viaţa demonstrează fastuos că dragostea dintre bărbat şi femeie conţine în ea un parfum divin. Darul divin ce ţi se dă prin trăirea dragostei nu poate fi găsit în nici o altă formă, în nici o altă stare, în nici o altă mani­fes­tare a existenţei. Dacă eşti con­şti­ent de divinitatea dragostei, o trăieşti, amintindu-ţi că ea nu vine în fiecare zi, în fiecare an, nici măcar o dată la câţi­va ani; ba, se poate să fie pentru unii o dată într-o viaţă. Să trăieşti dragostea când vine, asta-i esenţa.
S-o trăieşti în clipa ei, asta-i cerinţa. Să te bucuri de ea acum, când a apă­rut, căci asta-i dragostea, o apariţie, o ivire, un dar divin, un surâs unic al celor două suflete. Dragostea aceasta poate suporta amânare, iar istoria iubirilor omeneşti o confirmă. Numai că ar putea fi în amânarea aceasta un fel de a amâna să guşti misterul, esenţa şi frumuseţea existenţei, doar pentru că ai alte priorităţi şi crezi că ea este un fenomen obişnuit. Vine peste noapte, vine când vrei, poţi s-o planifici, or s-o manipulezi. Dar asta-i eroarea, uiţi că dragostea este un mister.
Tot experienţa spune că cele ce ţin de voinţa ta pot fi construite ori­când. Vrei să ridici o clădire, se poate şi mâine, şi peste o jumătate de an. Dar cu dragostea lucrurile nu stau în acelaşi fel; oricât ai vrea să iubeşti, dacă dragostea n-a apărut singură în tine, ai să iubeşti accesoriile altei fiinţe, picioarele, ochii, fustele creţe, capacităţile intelectuale, banii, pute­rea etc. Parfumul dragostei dintre băr­bat şi femeie înseamnă doar că dra­gostea nu are motivaţii, nu implică vo­inţa, puterea sau dorinţele ome­neşti obişnuite; ca orice parfum, îşi îm­prăştie mirosul un timp şi apoi... dis­pare. Să simţi parfumul la vreme, asta-i ideea. Există un timp, o clipă, un ceas al parfumului dragostei. Fie că îl simţi, îl trăieşti sau îl pui la coada priorităţilor, el pleacă într-o zi.
Nu-i etern. Vine şi pleacă, fie că-l trăieşti sau nu. Să nu treci pe lângă acest parfum cu ochii închişi, căci cine ştie când şi dacă se va mai ivi?
(articol de-al meu, publicat in ziarul Jurnalul National)

Un comentariu:

  1. Frumos. Cred ca sunt mai multe trepte ale Iubirii. Am trait..., la masura mea, pana in momentul in care scriu cateva dintre ele. Pot spune ca recunosc acel moment binecuvantat pe care-l descrieti si-I multumesc lui Dumnezeu pentru acest mare Dar. Totodata VREAU si chiar CRED ca mai am de crescut intru Iubire. Pe masura cresterii, se petrece o detasare de ceva concret, Taina, Credinta, Nadejdea iau locul unei exprimari concrete. Sunt si momente cand o privire face cat.... zile si ani petrecuti cot la cot. Toate au rostul lor, pentru fiecare etapa alt fel de manifestare.
    Dumnezeu sa Ne ajute sa Ne adapam pururea din Izvorul nesecat al Iubirii Lui!

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal