miercuri, 13 noiembrie 2013

Puterea autosugestiei


Am vazut recent pe Discovery un documentar interesant; experimente deosebite despre puterea minții și despre ceea ce se întamplă în trupurile noastre, ca și în creierele noastre ca o consecință a felului în care gandim și ne sugerăm nouă înșine ”diferite” lucruri. Un psiholog a dus un grup de studenți într-un bar și le-a spus că experimentul pe care îl face presupune ca ei să bea bere și să discute orice doresc. Studenții au crezut că berea era cu alcool, dar numai trei dintre berile de la masă aveau alcool. Studenții s-au încins la discuții, timpul a trecut, au băut fără oprire și, după un timp, surpriză; toți studenții erau beți. Ochii le deveniseră mici, fețele transfigurate, exact ca persoanele care au băut mult într-o seară. Ei se îmbătaseră cu bere fără alcool. ”Efectul Placebo”; să te îmbeți cu bere fără alcol pentru că ai crezut că are alcool, nu poate fi altceva decat un efect al puterii propriei minți.

Acest documentar m-a inspirat să mă gandesc la ”o meditație de seară”, care să funcționeze ca o sugestie pozitivă, vindecătoare pentru creierul, respectiv pentru trupul și ființa celor ce o vor citi. Dacă ne putem îmbăta cu bere fără alcool, atunci ne putem sugera nouă înșine idei care ne pot liniști mintea și, mai mult, pot crea tipare neuronale noi în creier – desigur, prin repetiție, perseverență și credință. Mintea noastră are o putere colosală, de aceea avem nevoie să-i sugerăm continuu ceea ce vrem să trăim, să o hrănim cu sugestii pozitive, cu rugăciune, cu meditație, cu ganduri care nu mai hrănesc structurile emoționale traumatice ale trecutului.
De ce ”o meditație de seară”? Ei, bine, pentru că e deosebit de puternică sugestia pe care o acceptăm ca fiind reală înainte de a adormi. Subconștientul lucrează puternic în timpul somnului, iar creierul prelucrează ideile și gandurile noastre în timp ce dormim. Se poate ca sugestiile pozitive înainte de culcare să fie cu mult mai ușor și mai rapid înregistrate în subconștient, iar aceasta să ne predispună către vindecare mentală, emoțională, către calm și înțelepciune, către puterea de a trăi mai frumos fiecare zi a vieții noastre. Rugăciunea ”Tatăl Nostru” ar putea însoți această meditație de seară și aș recomanda chiar să punem capul pe pernă...cu ea în gand și în inimă, căci este singura rugăciune pe care ne-a lăsat-o Isus, iar puterea ei este neantrecută!

Propun acum un alt fel de a adormi, o ieșire din rutina mentală, din gandurile noastre pline de framantare, de neliniste, de tristete, de respingere, o ieșire din ”starea de negativitate”, pe care nu știm s-o stapanim în nenumărate imprejurări de viață. Să plantăm în mințile noastre semințele Harului, ale iubirii, ale păcii și ale acceptării, căci existența nu nu mai are nevoie de judecători, ci de vindecători. Ne putem ”îmbăta” cu sugestii care-i fac bine creierului, trupului și, mai ales, vieții noastre. În locul urii, în locul neliniștii, în locul gandurilor inconștiente care ne populează mintea seara și ne fac să ne trezim dimineața obosiți și iritați, putem repeta...o sugestie pozitivă și o rugăciune. Perseverența va fi cheia acestui nou obicei; să meditezi și să te rogi seara la fel cum te speli pe dinți, să fie ceva ce face parte din obiceiul tău, doar că acesta este un pansament pentru mintea frămantată și un dulce elixir pentru inimă. Să adormim iubind, iertand, intelegand toate manifestarile existentei, fără emotii negative e un pas către armonie și lumină în noi înșine. Să ne îngrijim de mintea noastră, să gandim conștient, ceea ce vrem să gandim, ceea ce ne place și ceea ce ne aduce liniște sufletească va deveni în anii următori o prioritate și, cred din toată inima, simt asta, generațiile viitoare vor învăța la școală că gandul e o taină și că tot ceea ce gandim e rugăciunea noastră. Vor veni pe lume copii care vor stapani perfect puterea gandului și vor face cu gandul lumea pe care noi abia o intrezărim acum! Să ne îngrijim gandurile și de-a lungul zilei, căci în îngrijirea aceasta stă profund iubirea de sine și puterea de a fi atat de buni pe cat ne credem și ne permitem noi înșine să fim!

Dumnezeu să vă binecuvanteze!

***

Meditație pentru astă seară...(2)
Meditație pentru astă seară...(2)
Privesc în această zi care a trecut ca și cum m-aș privi pe mine însumi. Privesc în mine, în mintea mea și în inima mea, expresiile emoționale ale tuturor ființelor pe care le-am întalnit azi și le accept pe toate.
Dacă am observat un om trist, accept tristețea lui ca pe-o desăvarșită expresie a existenței și-o binecuvantez. Dacă am întalnit pe cineva furios, privesc spre furia aceea, binecuvantand-o, căci și în ea e o tainică mișcare a vieții. Privesc fără judecată, fără manie și fără teamă suferința, furia, supărarea altor ființe, precum și propria mea supărare, îi accept pe cei din jur așa cum s-au manifestat azi și mă accept pe mine însumi în mod deplin.
Îm această seară voi adormi fără să judec, voi accepta și voi binecuvanta toate ființele pe care le-am întalnit și mă voi binecuvanta pe mine însumi, fără să cataloghez vreo manifestare ca fiind bună sau rea. Toate sunt cum sunt și, dacă sunt, întrezăresc în ele un sens mai înalt, fie și dacă nu-l văd acum. În această seară renunț la explicații, la prejudecăți și la mandrie, în această seară văd viața în acceptare și înțeleg că ea e o expresie a perfecțiunii și a iubirii, chiar dacă am întalnit pe cineva care mi-a trezit ură sau resentiment sau dacă cineva a simțit ură și resentiment în relația cu mine.
Adorm împăcat cu mine și cu lumea, iar maine mă voi trezi în bucurie și mă voi lăsa ghidat de energia ”acceptării” vieții, care va aduce către mine tot ce am nevoie. Mă voi trezi într-o nouă zi binecuvantată și voi culege din ea roadele acceptării pe care o cultiv conștient în această seară, înainte de a adormi. Existența este perfectă așa cum este; fie tristețe, fie bucurie, fie înțelepciune sau manie, pe toate le văd acum perfecte și bune pentru existență!
Mulțumesc, Doamne, pentru această zi, pentru această seară și pentru că astăzi mă iubesc și mă accept pe mine așa cum sunt, iubind și acceptand toate experiențele acestei zile și toate ființele care le-au creat... 
Așa să fie și așa este!

4 comentarii:

  1. Mutumesc si eu... Pe cat de mult am asteptat, pe-atat de mult a meritat!
    Slava Domnului c-ai revenit si... atat de frumos! Stii, cand ma intalnesc cu unele persoane(care simt ca ma inteleg) Dragi dupa mai mult timp, instinctiv imi vine sa spun: Hristos a inviat! E valabil si pentru tine. Chiar daca ti-am citit toate articolele din Jurnalul National, mi-era Dor de cativa 'Pasi catre tine insuti'.
    Te Imbratisez intru Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  2. subconstientul???....cum explicam visele in care anumite persoane mor in manile noastre( persoane pe care nu le cunoastem) si a doua zi ti se intampla identic!!???...tot subconstient se numeste???...eu cred ca suntem depasiti de ceva ce nu cunoastem...e mult de discutat aici...avem experientele noastre proprii care nu au explicatii oricat ne-am stradui ...accept partea cu rugaciunea Tatal nostru si ,,Mediatie pentru asta seara,, ...in rest,, Faca-se voia Domnului peste noi!,,... Să ne îngrijim gandurile și de-a lungul zilei, căci în îngrijirea aceasta stă profund iubirea de sine și puterea de a fi atat de buni pe cat ne credem și ne permitem noi înșine să fim CACI Vor veni pe lume copii care vor stapani perfect puterea gandului și vor face cu gandul lumea pe care noi abia o intrezărim acum! ...Amin


    RăspundețiȘtergere
  3. Presimtirile, visele care ne dau mesaje despre anumite evenimente, telepatia si multe alte manifestari omenesti sunt - probabil - indicii ale faptului ca, la nivel subtil, suntem Unul, ca avem o comunicare "nevazuta" cu ceilalti si, mai ales, cu aceia de care suntem legati emotional. ASta nu exclude puterea autosugestiei si nu inseamna ca nu are sens sa facem lumina in propriile noastre ganduri, cat mai degraba ca putem sa accesam si informatii din subconstientul altora. Dar si atunci putem sa ne rugam pentru ceilalti, putem sa binecuvantam mai degraba decat sa ne fie teama! Numai Dumnezeu le stie pe toate, noi incercam sa intelegem cat si ce putem, iar ceea ce este deosebit de clar acum, inclusiv pentru stiinta si, cred, si pentru religii, este faptul ca ne putem face bine cu propriile ganduri daca intelegem ca noi le alegem pe ele. Cat priveste gandurile si destinul altor oameni, noi ne putem ruga pentru ei, putem sa-i binecuvantam si sa facem tot ce ne sta in putiinta sa-i iubim, orice ar fi!

    RăspundețiȘtergere

Articole publicate pe blogul personal