marți, 20 noiembrie 2012

Filmul din mintea noastră!

”Corpul tău poate fi comparat cu aparatul de proiecție al unui film. În această analogie, pelicula care trece prin aparat este alcătuită din gândurile și sentimentele tale. Ceea ce vezi pe ecranul vieții tale este un film proiectat din interiorul tău, pe care l-ai produs și l-ai regizat tu singur. Prin alegerea unor gânduri și a unor sentimente care vibrează pe o frecvență mai înaltă, tu poți scimba oricând dorești filmul poriectat pe ecranul vieții tale. Tu ești singura persoană din lume care controlează ceea ce se petrece în acest film”, spune Rhonda Byrne, în cartea sa, ”Secretul - învățături zilnice”(Ed. Adevîăr Divin), pe care v-o recomand cu toată căldura. Cu alte cuvinte, tu ești autorul lucrurilor care se petrec în viața ta, în mediul tău, în lumea, în existența ta. Noi suntem autorii evenimentelor de viață pe care le vedem; frumoase sau urâte, fericite sau nefericite, pline de bucurie sau de tristețe, filmele noastre sunt ale...noastre. Greșeala pe care o facem este aceea că noi credem că filmele noastre sunt ale altora. Învinovățim lumea pentru ceea ce gândim despre ea, proiectăm mereu vinovatul în afara noastră și asta pentru că se poate să fim inconștienți de natura noastră de creatori. Se poate, în același timp, să nu vrem să fim conștienți, să nu vrem să înțelegem și nici să ne cunoaștem pe noi înșine așa cum, după o lungă perioadă de inconștiență, să trăim o stare de neputiință în fața unor evenimente de viață. Se poate să ne preseze emoțiile pe care le avem în fața evenimentelor atât de profund, de puternic, încât să credem că ”există o altă putere”, care ne controlează pe noi înșine. În fața unor evenimente bulversante, nefericite ale vieții, în fața unor relații care se destramă, a unor dezamăgiri sau pierderi, când putem scăpa frâul și trăi sentimentul neputiinței, al incapacității de a controla situația, singurul lucru pe care-l avem de făcut, ca o măsură de urgență, este să ne întoarcem atenția doar în noi înșine. ”Ce simt acum, în fața acestei situații? Ce simte corpul meu, ce emoții trăiesc? Simt dorința de răzunare, am gânduri răutăcioase, am trăiri distructive, mi-e frică, mi-e greu, sunt tulburat într-un fel sau altul”? Ei, bine, tot ceea ce simțim și gândim în interiorul nostru în fața unei stări de lucruri negative trebuie schimbat în minte. Dacă simți o nevoie de răzbunare, propune-ți să ierți. Dacă simți că nu poți ierta, caută o perspectivă mentală mai pozitivă, gândește-te la cum te-ai simți dacă ai putea ierta. Schimbă în propria minte ceea ce simți în relația cu evenimentul, cu situația, schimbă într-un mod care te face să te simți puțin mai bine. Dacă ai o trăire de frică, gândește-te la ceea ce dorești, de fapt!Frica este cauzată de judecățile mentale. Nu mai judeca, iartă, ia partea bună, ia de acolo invitația vieții la schimbarea de sine, la creștere și la evoluție. Avem nevoie să învățăm să ne luăm atenția de la exterior, de la ceea ce pare a ne deranja din lume, căci acolo se desfășoară filmul proiectat de mintea noastră. Ce simțim și gândim în relația cu orice situație de viață este cauza filmului nostru. Când schimbăm filmul în interior, ni se schimbă filmul în exterior. Oamenii din vechiul film, actorii pot să dispară. Vor juca alții în piesa noastră, iar acești alții se potrivesc cu noul nostru film. Pentru că schimbându-ne pe noi, ne despărțim de anumite persoane, noi ne opunem schimbării și continuaăm să ne lăsăm amăgiți de impresia că lumea-i cauza problemelor noastre. Schimbarea în minte, schimbarea în interior este, însă, ca o intervenție chirurgicală; trebuie făcută atunci când vrem să ne vindecăm, indiferent de ceea ce se va schimba în viețile noastre. Asta trebuie să acceptăm; faptul că ne creăm lumea în minte și apoi faptul că schimbarea în minte schimbă filmul, iar asta trebuie conștientizat. În clipa în care ni se întâmplă prea multe lucruri sau situații negative, trebuie să ne facem verificarea interioară, să schimbăm pelicula în propria minte, căci este semnul că am gândit persistent negativ, iar schimbarea va dura un timp. Nici un film nu se face bătând din palme; e nevoie de timp, de concentrare, de focalizare, de înțelegere și, mai ales, de responsabilitate. Dar, în clipa în care vom accepta că suntem regizorii vieții noastre nu vom mai vedea vinovații în lume, ci vom merge în noi înșine, să corectăm gândurile și sentimentele, care ne-au atras în experiență o realitate nefericită. Corectura mentală și emoțională este o schimbare a frecvenței de vibrație, care va aduce în filmul nostru figuri noi și evenimente diferite. Cât de frumos ne e filmul aât de frumoasă ne-ar putea fi trăirea interioară și pe cvât de mare ne va fi schimbarea, atât de mult am schimbat în mintea noastră.
Articole publicate pe blogul personal