miercuri, 30 noiembrie 2011

Iubire si respect

Iubirea nu este o vîlvătaie omenească, pe care o simţi, o trăieşti în mod egoist, individualist doar pentru tine însuţi, într-un extaz nebun, or într-o febrilitate încinsă în gînduri de suferinţă şi durere. Iubirea interioară gerează în exterior respect pentru fiinţa iubită. Dacă îţi iubeşti copilul, soţia, cîinele, obiectele, mobila, casa, maşina sau prietenii vei avea inconştient şi instantaneu tendinţa să le respecţi pe toate acestea. Nu să faci un cult pentru ele, să te închini lor, ca unor sfinţi..Nu să pici în genunchi şi să faci rugăciuni pentru lucrurile sau oamenii pe care îI iubeşti, nu acestea ţi se cer în iubire. Doar un răspuns plin de respect, în care gîndurile, spusele şi faptele tale se potrivesc cu sentimentele tale. Un înţelept l-a întrebat o dată pe discipolul său ce ar face dacă i-ar veni în casă un prieten, cu ghetele pline de noroi şi s-ar repezi pe covorul proaspăt şters. “N-ar fi nici o problemă, doar îmi este prieten”, a răspuns discipolul. “Dar, n-ar fi fost cu mult mai bine pentru tine şi dovadă de respect din partea prietenului dacă s-ar fi descălţat”, a întrebat înţeleptul? ŞI este adevărat..Cel care te iubeşte, îţi respectă munca, te ajută să-ţi conservi energia, nu s-o prăpădeşti, ştie mereu de ce ai nevoie şi nu te linguşeşte cînd trebuie să-ţi atragă atenţia cu respectul izvorît din iubire. Vorbele vulgare, faptele ieşite din semnificaţia cuvintelor, comportamentele urîte şi cuvîntul dat încălcat fără nici o scuză nu provin din iubire şi nu dau de înţeles că cel ce pretinde să te iubească, te şi respectă. Dacă dragostea ta de oameni nu generează respect pentru ei, atunci esenţa sa este doar o brumă de apă de ploaie. Dacă nu ţii cuvintul dat şi dacă nu explici limpede motivaţia pentru care l-ai încălcat, iubirea ta scîrţîie ca o căruţă tristă. Lipsa ta de respect în legătură cu lumea înconjurătoare sesizează deficienţa iubirii din sufletul tău. Nu-i nevoie să te jertfeşti pentru prieteni, or pentru iubitul tău, nu-i nevoie să le construieşti palate lucitoare şi drumuri către bunăstare şi vindecare..Trimite-le mereu gîndurile şi sentimentele cele mai calde, prin respectul pe care îl arăţi în relaţiile cu ei. Căci acolo unde dispare respectul, iubirea se topeşte ca un fum trecător şi frumuseţea bunătăţii şi a compasiunii se spulberă cu nerăbdare. Cînd îI vorbeşti urît altui om, cum să te iubească el? ŞI cum poţi pretinde că iubeşti un om, dacă nu-l respecţi? Cum poţi pretinde că iubeşti o femeie căreia-i spui liniştit “proastă”, “urîtă”, “grasă” şi cum poţi pretinde că iubeşti un bărbat pe care îl bruftuluieşti în faţa celor din jur sau numai între patru ochi, de parcă ţi-ar fi un duşman? Respectul este materializarea iubirii noastre lăuntrice. Dacă vrei să ştii cît de mult iubeşti oamenii, vezi cît de mult îI respecţi şi atunci vei cunoaşte în tine măsura iubirii de care eşti capabil. De ce să pierzi timpul, întrebîndu-te dacă iubeşti sau nu, cînd respectul pentru altul este imaginea iubirii tale pentru el? Respectul este o consecinţă firească a dragostei din inima ta. Dacă n-ai iubire, îţi lipseşte tendinţa şi dorinţa de a respecta. Dacă n-ai iubire crezi că totul ţi se cuvine şi tinzi să calci în picioare omul iubit pretinzînd că “trebuie să te iubească el şi să te accepte cum eşti”! Dar cu tine însuţi cum rămîne? Îţi respecţi cuvîntul dat? Eşti grijuliu faţă de altul? Eşti recunoscător? i-ai mulţumit celuilalt măcar şi pentru că şi-a făcut timp să te întîlnească? Dacă răspunzi cu “da” la aceste întrebări este pentru că..eşti onest şi iubitor..

joi, 24 noiembrie 2011

Grația prieteniei

Prietenia este ca un susur de rîu, or ca o melodie celestă, în ritmurile căreia se zbenguiesc îngerii şi copiii, visele frumoase şi sentimentele calme. Un om te atrage spontan în mulţime şi-ţi dai seama că nu-i dragoste la prima vedere, ci doar o urmă largă de căldură interioară. Ceva îţi place teribil la omul acesta, ceva te face să vrei să-l mai vezi, pur şi simplu. ŞI apoi te trezeşti căutîndu-l, paşii te duc spre uşa lui, degetele te conduc spre telefonul lui doar aşa, să ştii ce mai face! În prietenie vibrează un semn, o chemare stranie, o dorinţă potolită, dar frumoasă de a-l vedea pe celălalt. De a fi în prezenţa lui din cînd în cînd.

Prietenul cel mai bun este şi acela în faţa căruia te deschizi necondiţionat..şi devii atît de sincer cu el încît este greu să mai ştii dacă nu cumva chiar ţie însuţi te-ai deschis. Prietenii sînt la fel de rari ca şi perlele şi la fel de preţioşi ca şi ele. Prietenia este o poveste de dragoste, un alt fel de poveste de dragoste. Ea pîlpîie cu mult mai constant şi mai stabil decît cea mai înflăcărată iubire, ea rămîne ca o piatră, pe sub toate apele trecătoare. Cu un prieten îţi place, pur şi simplu, să vorbeşti. Prezenţa lui te încîntă, fără să te copleşească. Îţi place, fără să te tulbure. Cu el te simţi ca şi cum ai fi cu tine însuţi. ŞI chiar aşa şi este..

Poate faptul că ne îndepărtăm de virtutea prieteniei şi de prieteni este primul semn de îndepărtare de sine. Primul semn al fugii de sine. Primul semn al deprimării apare chiar atunci cînd ne dăm seama că nu avem prieteni, dar sîntem tentaţi să aruncăm responsabilitatea în cîrca celorlalţi. Ei nu mai pot fi prieteni buni, ei sînt doar interesaţi, viciaţi, ei nu mai au timp şi răbdare, ei îţi întreţin ţie singurătatea şi izolarea. De fapt, chemarea misterioasă către altul nu este altceva decît vibraţia bucuriei, a armoniei, a atracţiei ce sălăşluieşte în sufletul altuia şi în propriul tău suflet. În singurătate se ascunde respingerea prieteniei. În singurătate este închisoarea pe care tu ţi-o construieşti. Prietenia strigă:”Vino la mine, eu te accept necondiţionat”..Singurătatea, însă, zice:”Pleacă, nu eşti binevenit la mine, eu nu te accept oricum ai fi”..Acceptă-te pe tine însuţi aşa cum eşti şi bucură-te pentru că eşti, căci prin aceasta deschizi larg poarta către prietenie. Nu aştepta ceva anume de la prietenul tău, nu-l sufoca mereu cu probleme, cu cereri, cu nevoi, căci în acestea se poticneşte adesea vibraţia iubirii şi prin acestea se stinge încet, dar ferm suflul unei energii binecuvîntate.

Prietenia este o binecuvîntare; ea va şti cînd ai nevoie de ceva stringent şi va şti mereu ce-ţi doreşti. Ea este permisivă pînă acolo unde îţi dă voie să fii fericit oricum doreşti, căci graţia prieteniei se ascunde în sentimentul că “sintem fericiţi împreună, pur şi simplu”. A avea prieteni înseamnă a fi prieten cu tine însuţi mai întîi. Să ne întorcem la sentimentul prieteniei, pentru a ne întoarce la energia care ne ajută să fim mai puţin fiinţe sociale şi mai mult fiinţe deschise către iubire şi acceptare, către sinceritate şi răbdare.

luni, 21 noiembrie 2011

Cuvinte cu vibratie inalta

Este cunoscuta puterea cuvintelor frumoase sau plăcute de a stimula părţi ale creierului, capabile să secrete substanţe benefice pentru corpul fizic. În fapt, orice ne place sau ne displace în lume devine “un model vibratoriu”, la care creierul reacţionează, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta. Din punct de vedere spiritual, devine important să ne retragem cît se poate de mult privirea de la modele vibratorii negative, dar nu respingîndu-le dacă ne apar în cale, cît acceptîndu-le ca pe-o provocare la “vindecare”! Lumea este permanent “un model”. Plăcut sau neplăcut, frumos sau urît, bun sau rău, agresiv sau clad, iubitor sau plin de ură, orice şi oricine se află lîngă noi şi în preajma noastră ne oferă o “experienţă” pe care avem nevoie s-o acceptăm. S-o privim întotdeauna cu dorinţa de a înţelege sensul ei.

Prin fiecare experienţă ne invităm pe noi înşine la abandonarea modelelor inferioare de gîndire, care ne menţin în stările joase ale conştiinţei şi la aprofundarea modelelor corespunzătoare unei conştiinţe mai înalte. Mai simplu spus, de fiecare dată cînd avem “probleme” se întîmplă pentru că ne-am cerut nouă înşine să iubim mai mult şi, în faţa modelelor care stimulează negativ creierul, emoţiile, percepţiile, credinţele, convingerile, starea de sănătate, atitudinile şi comportamentele noastre să...”reacţionăm” mai iubitor de data aceasta.. Pe măsură ce omul iubeşte mai mult - în sensul de a fi mai puţin dispus să se supere, să se înfurie, să urască, or să-şi găsească motivaţii pentru agresivitatea proprie – creşte nivelul său de conştiinţă. Consecinţele imediate ale acestei creşteri ar fi;1) Capacitatea de a-şi păstra iubirea şi înţelegerea pentru firea umană, indiferent dacă firea aceasta distruge, loveşte, trădează sau cine ştie ce alte apucături manifestă. 2) Creierul nu mai priveşte ca dramatică firea inferioară umană, iar aceasta are efect imediat asupra fiziologiei şi a tuturor funcţiilor corpului fizic (deci, reacţiile creierului la cuvinte agresive, ca şi la situaţii problematice…nu mai duc la revărsări de substanţe toxice). 3) Manifestările agresive ale celorlalţi, ca şi întîlnirile cu ei se răresc, iar acest fenomen poate merge pînă acolo unde…asemenea întîlniri (sau relaţii) pot deveni imposibile.

Adesea ne despărţim de anumite persoane pentru că ele nu ne mai pot reflecta…sau nu mai pot reprezenta un model vibratoriu necesar actualului nostru stadiu de evoluţie. Pînă ajungem la un nivel atît de înalt, avem nevoie să ne concentrăm asupra vindecării “propriei noastre agresivităţi”, fie că ne agresează..cuvintele altora, ştirile triste, dramele sau oamenii din jur. Iată cîteva cuvinte “model” - care exprimă şi trasături pozitive de personalitate - capabile să vă schimbe starea de spirit doar citindu-le ( vă invităm să completaţi lista de faţă prin cuvinte care vă reprezintă propria psihologie, căci cuvintele au o semnificaţie vibraţională diferită pentru fiecare alt om); iubire, bucurie, adevăr, frumuseţe, îngăduinţă, toleranţă, înţelepciune, încredere, speranţă, inspiraţie, imaginaţie; creator, protector, calm, cald, util, valoros, empatic, iertător, expansiv, înţelegător, sensibil, blînd, prietenos, optimist, generos, echilibrat, vesel, respectuos, atent, corect, credincios, harnic, raţional, politicos, uman, onest, disciplinat etc..David Hawkins, un ilustru cercetator al starilor inalte ale constiintei afirma ca fie si simpla citire a unor cuvinte cu vibratie mai inalta poate creste automat nivelul constiintei noastre, iar eu as adauga faptul ca asta inseamna o schimbare notabila si rapida in starea noastra interioara.

marți, 8 noiembrie 2011

Ingerii de langa noi

‘Universul este construit astfel încît să aibă grijă şi să-şi ghideze toate creaturile; păsările au radar, liliecii au sonor, iar noi avem ghizi. Cînd ne trezim cel de-al şaselea simţ şi învăţăm cum să ne conectăm la ghizii noştri angelici, vieţile noastre alunecă în mod natural într-un tipar în care totul este uşor şi fluent, în care sufletele noastre evoluează, ne îndeplinim scopul vieţii şi facem ca timpul petrecut pe Pămînt să fie extrem de plăcut’, spune Sonia Choquette în cartea “Întreabă-ţi ghizii”, Editura For You. Aşadar, omul nu este pe Pămînt ca o trestie în vînt, azvîrlită pe valurile înverşunate ale experienţelor umane! Toate fiinţele au ‘un înger păzitor”, descris şi acceptat de toate religiile lumii. Autoarea menţionată mai sus spune, între altele, că îngerii sînt singurele fiinţe celeste ce pot lua formă fizică pentru a veni în ajutorul oamenilor. Arhanghelii sînt acceptaţi şi invocaţi ca fiinţe luminoase, puternice şi prezente în viaţa de zi cu zi…în forme de care devenim conştienţi sau în forme pe care le intuim ca “spectaculoase”, “magice” sau “misterioase”.

Cartea Soniei Choquette aduce indicii nenumărate ale prezenţei şi intervenţiei îngerilor sau a ghizilor, precum şi indicii despre felul în care am putea să comunicăm şi să fim conştienţi de ..ghidarea lor! Noi credem că unul dintre cele mai…importante indicii ale conexiunii minţii şi sufletului omenesc cu ghizii interiori sau cu îngerii rămîne tocmai sentimentul fluenţei şi al uşurinţei în orice am face. Cînd ne simţim mintea liberă de încorsetări şi gînduri negative şi avem sentimentul sufletesc de bine, de mulţumire, de bucurie, de încredere, corelate cu o curgere uşoară, firească prin evenimentele vieţii de zi cu zi, este semn că urmăm..ghidarea divină.. La polul opus, negativitatea interioară, gîndurile negre şi…piedicile nenumărate ce ne apar pe “drum”, într-o acţiune sau o anumită situaţie de viaţă, faptul că trebuie să luptăm intens, să ne zbuciumăm prea mult şi să ne petrecem timp îndelungat pnetru înlăturarea piedicilor.. arată că am acţionat în sens invers îndrumării interioare. Dar şi atunci – mai ales în situaţii cu totul grave, deosebite sau grele pentru noi – pot apărea îngeri în forme umane sau îngeri în viziunea noastră interioară, care ne ajută concret, instantaneu şi necondiţionat şi ne îndrumă( se pare că majoritatea omenilor au asemenea experienţe).

Calea inimii, calea iubirii, calea…conectării sufletului şi a minţii cu puterea călăuzitoare pe care-o putem auzi şi o putem înţelege chiar cu ajutorul fiinţelor angelice (dacă cerem ajutorul) ne conduce întotdeauna în sensul curgerii conectate, armonioase cu fiinţele ce ne înconjoară. Cînd ascultăm “şoaptele îngerilor”, or sfaturile înţelepte ale ghizilor ce vorbesc din propria noastră conştiinţă pare că ne impregnăm cu acele vibraţii ale onestităţii, ale blîndeţii, ale acceptării şi ale încrederii într-o putere superioară, continuu prezentă în trăire, dar şi în evenimentele vieţii. Oamenii care pot crede în îngeri şi se bucură la fiecare adiere a frumuseţii lor…sunt binecuvîntaţi cu mai multe miracole, cu mai multă sincronicitate şi …pot constata în timp că viaţa lor nu mai este o luptă, cît o curgere uşoară către împlinirea misiunii lor în această viaţă!

**
La multi ani celor ce poarta numele Mihail si Gabriel(a). Le dedic acest articol cu mult drag si in speranta ca ingerii se vro face tot mai mult prezenti in vietile lor.

luni, 7 noiembrie 2011

Revoluția ființei, înnoirea minții

"Primesc Duhul Înțelepciunii și revelării prin cunoașterea Lui, așa că înțelegerea mea este astfel luminată. Și eu nu urmez această lume, ci sunt transformat prin înnoirea minții mele. Mintea mea este înnoită de Cuvântul lui Dumnezeu(Efeseni; Romani - Biblia)...

Avem aici trei idei, în acest pasaj biblic, trei idei fundamentale pentru oricine dorește să evolueze spiritual și, mai ales, să înțeleagă ce anume caută prin evoluția spirituală și prin schimbarea de sine;
1) Duhul înțelepciunii, al revelării și puterea noastră de înțelegere ne sunt accesibile prin cunoașterea lui Dumnezeu.
2) Transformarea noastră autentică este, în fapt, o transformare a minții noastre. Înnoirea minții este ceea ce căutăm pe calea spirituală.
3) Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a ne înnoi mintea.

Vedeți, noi nu avem acces la înțelepciune și înțelegere fără a-l cunoaște pe Dumnezeu. Atâta vreme cât mintea noastră se învârte în perimetrul de interes al lumii, în emoțiile, trăirile și percepțiile moștenite sau în cele asimilate în relația cu lumea ne putem simți rătăciți și confuzi. Lumea ne arată suferința și agresivitatea, lupta și nefericirea, violența și puterea fizică, pe când Dumnezeu ne arată Legea Iubirii. Mintea noastră are nevoie să se purifice de programele de suferință, să iasă din Samsara, să evadeze din percepțiile distructive, iar pentru asta fiecare are nevoie să lucreze intens cu sine. Fiecare are nevoie să privească dimensiunea omenească a existenței cu acceptare și îngăduință, pe de o parte, cu încrederea deplină că ea arată diferit în ochii lui Dumnezeu, pe de altă parte. Lumea pe care ne-o arată Eul omenesc conține suferința, lumea pe care ne-a arată Dumnezeu conține încrederea, curajul, credința, răbdarea, bucuria, pacea, înțelepciunea, speranța și frumusețea. Felul în care noi ne investim percepția, ceea ce alegem să vedem, adică varianta Eului sau varianta divină a experienței, este act creator. Inerția Ego-ului nu poate fi învinsă decât printr-o credință neclintită în Dumnezeu și prin afirmarea de netăgăduit a puterii divine aici și acum. Cuvântul lui Dumnezeu tocmai asta înseamnă; credința noastră în lumea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este puterea prin care creăm lumea noastră dacă alegem să-l afirmăm. Dar mai putem alege să afirmăm cuvântul Eului omenesc. Noi alegem continuu între aceste două lumi.
Provocarea noastră nu-i ușoară, dar nici imposibilă. Noi îl alegem pe Dumnezeu și afirmăm Cuvântul său ori de câte ori credem în iubire, oricât de multă ură ne-ar arăta Eul. Când credem cu toată ființa că suntem iubiți, îndrăgiți, apărați și binecuvântați, oricare ar fi situația de viață prin care trecem, când avem răbdarea și încrederea neclintită că Dumnezeu este mai puternic decât Eul, orice prăpastie ar părea că ne stă în față, vom simți în cele din urmă că există o putere care ne poate scoate din ea. Eul nostru omenesc se preumblă printr-un soi de logică ilogică și asta-i problema. Mintea noastră țese o realitate iluzorie, pe care o vede logică, dar logica divină are coordonate care nu sunt la vederea fiecăruia dintre noi și uneori nu sunt la vedere pentru nimeni. Duhul înțelepciunii și al înțelegerii nu-i este dat celui ce nu și-a înnoit mintea. Puterea cuvântului pare inertă pentru cel ce vede logica omenească mai presus de cea divină.
Toate cele trei aspecte pe care le-am menționat ca etape în procesul de evoluție și purificare spirituală sunt legate indisolubil între ele. Să nu ne oprim în procesul de schimbare de sine în etapa paranormală, în etapa științifică, în etapa pur religioasă sau în oricare altă etapă care marchează creșterea noastră. Ceea ce avem de făcut pe lumea aceasta este să ne purificăm Eul. Să scoatem din noi înșine zgura emoțiilor distructive. Să ajungem în punctul în care lucrurile exterioare nu ne mai pot zdruncina încrederea și speranța. Să atingem starea de iubire necondiționată față de tot și de toate. Aceasta-i mântuirea. Aceasta-i cu adevărat revoluția ființei noastre și semnul că suntem învingători în lupta cu întunericul minții.
O minte nouă este o minte în interiorul căreia Dumnezeu este trăit ca realitate, iar lucrurile lumii ca ceea ce sunt; trecătoare. În mintea înnoită, Cristos și starea noastră de iubire sunt una. Când am reușit să curățăm în noi emoțiile ce ne leagă de suferința lumii, când în fiecare experiență și eveniment putem vedea iubirea divină, logica divină, voința divină, când vom privi cu îndoială către gândurile omenești ale minții noastre și cu încredere către gândurile lui Dumnezeu înseamnă că am evoluat spiritual cu adevărat. Iar dacă am evoluat nu vom mai crede
în sfârșitul lumii, căci această credință este a Eului. Vom crede în viața nesfârșită, în care suntem ca picăturile, ce se vor întoarce într-o zi și se vor uni cu oceanul.
Când vom evolua cu adevărat, nu vom mai asculta elucubrațiile Ego-ului amenințător, ci Vom crede în viață și acesta-i cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că pacea este adevărată, iar războiul și distrugerea sunt falsuri și imagini ale Ego-ului. Să credem în pace și-n puterea ei de a restructura vibrațiile năucitoare ale războiului.
Să credem în iubire, iată iarăși Cuvântul lui Dumnezeu. Ori de câte ori mintea vă spune că nu iubiți și nu sunteți iubiți, întoarceți-vă cu fața către Cuvânt și amintiți-vă că el v-a spus Adevărul. Cuvântul v-a spus că sunteți iubire, că ați iubit întotdeauna, ați fost iubiți întotdeauna și nu va fi în veac clipă în care să existați în afara iubirii. Doar mintea ne-a mințit pe toți. Eul omenesc ne-a convins că nu avem iubire, că nu suntem iubiți. Dumnezeu Cuvântul spune că noi suntem iubire și nu se poate, este doar o iluzie altceva, nu se poate să existe ceva în afara iubirii. Să-i spunem minții noastre când ne minte, când ne spune că n-avem șanse, soluții, că suntem pierduți și nimeni nu ne poate slava că noi credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar asta înseamnă încredere neclintită în Adevăr, iar consecințele acestei încrederi vor răsări mai devreme sau mai târziu în viețile noastre. Mai mult, încrederea aceasta se va transmite lumii în plan subtil și prin ea zeci, mii și chiar milioane de oameni ar putea resimți sprijinul lui Dumnezeu, sub forma stării interioare de încredere, de speranță și de bunăstare a minții. Căci în plan subtil suntem Unul și ceea ce face fiecare unul contează pentru toți. Să ne purificăm mintea și, în fața fiecărei afirmnații distructive a Eului, să afirmăm Cuvântul lui Dumnezeu. Când Eul ne spune; ești trist, Cuvântul lui Dumnezeu spune că ești fericit. În cine crezi? Aici alegi, acii și numai la acest nivel alegem cu toții cu adevărat. Să alegem Cuvântul și să-l afirmăm, oricât de grea și de reală ar părea lumea Eului. Căci Dumnezeu este oricum victorios; rămâne doar să simțim , să gândim și să vedem și noi frumusețea divină în această viață.

marți, 1 noiembrie 2011

Dragostea nu poate sta langa suferinta

Suferinţa şi fericirea sunt incompatibile vibraţional, dar mintea lumii le-a aşezat alături prin alăturarea absurdă dintre suferinţă şi dragoste. De fapt, niciodată nu vom avea dragoste cînd suferim din dragoste. Suferinţa însăşi este semnul despărţirii de omul iubit, de lucrul dorit. Suferinţa reprezintă un cîmp energetic în care afirmăm că nu avem dragostea pe care ne-o dorim, că celălalt nu ne iubeşte, că suntem nefericiţi şi nu avem iubire sau că nu putem avea fericire! Fericirea este un cîmp energetic în care afirmăm contrariul. Iată de ce ele sunt incompatibile şi iată de ce nu vom avea dragoste în viaţa noastră atîta vreme cît..vom alătura dragostea suferinţei. Fiecare dintre aceste trăiri există în plan subtil în cîmpuri diferite. ŞI în plan subtil toate lucrurile sunt ordonate, aşa încît fericirea nu poate sta lîngă nefericire, bucuria nu poate sta lîngă tristeţe şi nici furia nu poate sta lîngă blîndeţe. Toate aceste trăiri interioare sunt expresii ale cîmpurilor energetice, care conţin informaţii cu un caracter precis.

Cînd gîndim, noi captăm informaţii din cîmpurile energetice la care ne conectăm prin gîndurile pe care le acceptăm ca fiind reale în momentul cu pricina.. De cîte ori avem o problemă, indiferent ce natură ar avea ea, mintea va fi atrasă instantaneu către a se gîndi intens la problema respectivă. Fenomenul de atracţie care are loc automat, fără implicarea voluntară a cuiva anume, ne va atrage tot mai mult în problemă şi va aduce către noi tot mai multe gînduri, emoţii şi trăiri specifice. Dacă ne stresează ceva, simplul fapt de a gîndi prea mult la situaţia stresantă este adevărata problemă pe care o avem. Nimeni, absolut nimeni nu poate ieşi dintr-un cîmp energetic de stres fără să aleagă aceasta şi fără să renunţe la deliciul mentalizării, care-i spune că el “are dreptate”. A renunţa la dreptate în schimbul fericirii este întotdeauna o opţiune a conştiinţei înalte şi una care atrage spre noi un cîmp energetic în care putem să fim fericiţi, să accesăm gînduri bune şi – adesea – o existenţă mai apropiată de ceea ce ne dorim să fie.

Dacă suntem implicaţi în relaţii în care nu ne simţim iubiţi şi suferim, suferinţa este semnul că ne aflăm pe o direcţie greşită în ce priveşte căutatea iubirii în viaţa noastră. Cîmpul energetic care sprijină iubirea conţine gînduri de iubire, de acceptare, de bucurie, de înţelegere, de pace şi dăruire, pe cînd acela al suferinţei conţine ..toate gîndurile şi trăirile pe care le accesăm acum. Iubirea adevărată poate fi accesată şi găsită numai cînd o cutăm de la nivelul iubirii, din starea de fericire deja existentă în interiorul nostru. Suferinţa din noi va întîlni, însă, suferinţa din altul cînd nu pornim la drumul dragostei pentru că dragostea este, deja, prezentă în noi…Asadar, nu vom gasi dragostea (sau o relatie bazata pe dragoste) dintr-o stare de suferinta, cand abia am iesit dintr-o relatie in care am suferit, ci numai atunci...cand avem inima libera si numai cand propria noastra stare de iubire interioara o atrage.
Articole publicate pe blogul personal